17 octombrie 2021, 18:15

În paradisul lui Borges: „Cred că o formă de fericire este lectura!”

„Dacă citim o carte veche e ca și cum am citi tot timpul care s-a scurs din ziua când ea a fost scrisă și până astăzi. De aceea e bine să păstrăm cultul cărții.”

Jorge Luis Borges (24 august 1899 – 14 iunie 1986), cel mai celebrat autor sud-american al secolului al XX-lea și printre cei mai iubiți scriitori ai lumii, a susținut o serie de prelegeri în Argentina, țara natală, și în numeroase orașe din lume.

„Plimbați o bibliotecă pe glob”

„Borges călătorește”, scria Marin Sorescu, în 1984, când l-a întâlnit și a avut „privilegiul de a sta mai mult în preajma sa”; în timpul conversațiilor, Sorescu i-a spus: „Parcă sunteți în mai multe locuri în același timp. Plimbați pe glob o bibliotecă”.

Autorului Cărții de nisip îi făcea plăcere să vorbească, nota Sorescu, cu toate că „era un vânat rar pentru reporteri” (ceea ce „îi cauzează un fel de voluptate”, comenta poetul român). Totuși, Borges nu s-a arătat niciodată prea încântat de a fi intervievat, dar s-a regăsit mereu în conferințele lui la care mergeau sute și sute de studenți.

JorgeLuisBorges Jorge Luis Borges, fotografie de Annemarie Heinrich, 1967

JorgeLuisBorges Jorge Luis Borges, fotografie de Annemarie Heinrich, 1967

„Cufundat în lumea pe care o zămislea din cuvinte, uitase de noi”

Prelegerile lui captivau. După cum evocau mulți dintre cei care l-au ascultat, Borges avea o manieră a sa „enigmatică” și, totodată, „ciudată”, de a vorbi în public, fiind în același timp „aproape și departe”, cum scria Andrei Ionescu, critic literar, cunoscut traducător din literatura spaniolă. Acesta a redat două evocări despre Borges.

Scriitorul argentinian Marcos Ricardo Barnatán (1 noiembrie 1946), apreciat specialist al operei lui Jorge Luis Borges, l-a ascultat pe Borges la Facultatea de Litere din Buenos Aires și a povestit mai târziu:

În fața noastră, fantomatic și misterios, se afla maestrul silogismelor, ca o umbră proiectată pe pereții coșcoviți de umezeală, vorbind despre panteismul oriental. Glasul său molcom, depărtat, nu-și întrerupea discursul. Spre sfârșit a făcut un gest cu mâna, un gest întrerupt. Auditoriul a avut o reacție de nerăbdare. Conferențiarul, cufundat în lumea pe care o zămislea din cuvinte, uitase de noi.

„Nu este în întregime din această lume”

Filosoful spaniol Julián Marías (17 iunie 1914 – 15 decembrie 2005) rememora:

Borges nu a plecat niciodată dintre noi. Adevărul este că parcă ar sta să plece în fiecare clipă. Este încă aici, dar în același timp se depărtează nu știm încotro. Nu este (și în aceasta consta magia și farmecul său) în întregime din această lume.

JorgeLuisBorges stânga: Jorge Luis Borges, ilustrații de Roberto Páez din volumul Twenty-four Conversations with Borges de Roberto Alifano, 1984 | dreapta: Jorge Luis Borges, fotografie din volumul Sognare e scrivere

JorgeLuisBorges
stânga: Jorge Luis Borges, ilustrații de Roberto Páez din volumul Twenty-four Conversations with Borges de Roberto Alifano, 1984 | dreapta: Jorge Luis Borges, fotografie din volumul Sognare e scrivere

„Cartea, acest instrument fără de care nu pot să-mi închipui existența”

Una dintre temele preferate ale scriitorului – „cu care timpul mă făcuse să-mi împletesc viața” – a fost cartea. Într-o prelegere din mai 1978 de la Universitatea Belgrano din Buenos Aires, Borges spune despre carte, „acest instrument fără de care nu pot să-mi închipui existența, și care nu mi-e mai puțin indispensabil decât mâinile sau ochii”:

Dintre numeroasele instrumente ale ființei omenești, cel mai uluitor este, fără putință de tăgadă, cartea. Celelalte sunt prelungiri ale trupului. Microscopul, telescopul, sunt prelungiri ale privirii; telefonul este o prelungire a glasului. Mai apoi avem plugul și spada, prelungiri ale brațului. Însă cartea e altceva: cartea e o prelungire a memoriei și imaginației.

„Cartea nu trebuie să pretindă efort”

Pentru Montaigne (28 februarie 1533 – 13 septembrie 1592), lectura este o formă de fericire, cărțile sunt o fericire – deși adaugă „o plăcere molcomă” – de aceea, mărturisește că, atunci când întâlnește un pasaj dificil dintr-o carte, sare peste el. La fel, Borges consideră literatura „o formă de bucurie”:

Dacă citim ceva cu dificultate, autorul a eșuat. Din această pricină cred că un scriitor cum este Joyce a eșuat total, pentru că opera lui reclamă efort.

Cartea nu trebuie să pretindă efort, fericirea nu trebuie să pretindă efort.

JorgeLuisBorges stânga: Fotografie din volumul Jorge Luis Borges de José Emilio Pacheco, 1999

JorgeLuisBorges
stânga: Fotografie din volumul Jorge Luis Borges de José Emilio Pacheco, 1999

„Eu mă prefac în continuare că nu sunt orb și cumpăr în continuare cărți”

La Borges recitirea cărții aduce aceeași bucurie:

Eu mă prefac în continuare că nu sunt orb și cumpăr în continuare cărți; îmi umplu în continuare casa cu cărți. Zilele trecute am primit cadou o ediție din 1966 a Enciclopediei Brockhaus. Am simțit prezența acestei cărți în casă, am simțit-o ca pe o formă de fericire. Erau acolo cele peste douăzeci de volume cu caractere gotice pe care nu le pot citi: cu hărți și gravuri pe care nu le pot vedea; dar cartea era totuși acolo. Simțeam această carte ca pe o binefăcătoare atracție universală. Cred că una din șansele de a fi fericiți ne-o rezervă cartea.

„O carte se citește pentru a o ține minte”

De atunci se discuta despre „dispariția cărții”. Ce credea Borges:

Se vorbește despre dispariția cărții: eu cred că e cu neputință. Se va pune întrebarea ce diferență poate exista între o carte și un ziar sau un disc. Diferența e că un ziar se citește pentru a fi uitat, un disc se ascultă tot pentru a fi uitat, e ceva mecanic și deci frivol. O carte se citește pentru a o ține minte.

JorgeLuisBorges Citind o carte pe plajă, James Jebusa Shannon, c. 1896

JorgeLuisBorges
Citind o carte pe plajă, James Jebusa Shannon, c. 1896

„Dorința de a găsi fericire, de a găsi înțelepciune”

Despre rostul cărții și bucuria de a citi:

A lua o carte și a o deschide lasă deschisă posibilitatea de a se produce un fapt estetic. Ce sunt cuvintele cuibărite în paginile unei cărți? Ce sunt aceste simboluri moarte? Absolut nimic. Ce e o carte dacă nu o deschidem? E pur și simplu un cub de hârtie și piele, cu mai multe foi; însă dacă o citim se întâmplă ceva ciudat, cred că se schimbă de fiecare dată.

[…]

Heraclit a spus (am repetat asta de prea multe ori) că nimeni nu se scaldă de două ori în același râu. Nimeni nu se scaldă de două ori în același râu pentru că apele se schimbă, dar ce este cu adevărat înfricoșător e că noi înșine nu suntem mai puțin schimbători decât râul. De fiecare dată când citim o carte, cartea s-a schimbat, conotația cuvintelor e alta. Mai mult, cărțile sunt încărcate de trecut.

[…]

Dacă citim o carte veche e ca și cum am citi tot timpul care s-a scurs din ziua când ea a fost scrisă și până astăzi. De aceea e bine să păstrăm cultul cărții. Cartea poate fi înțesată de erate, putem să nu fim de acord cu părerile autorului, însă cu toate acestea ea păstrează ceva sfânt, ceva divin, nu printr-un respect superstițios, ci prin dorința de a găsi fericire, de a găsi înțelepciune.

JorgeLuisBorges Jorge Luis Borges, fotografie de Annemarie Heinrich, 1967 | Susan Sontag, Sursa: The Paris Review

JorgeLuisBorges
Jorge Luis Borges, fotografie de Annemarie Heinrich, 1967 | Susan Sontag, Sursa: The Paris Review

O cină cu Borges. Și o scrisoare-omagiu

În 1996, la zece ani de la moartea lui Jorge Luis Borges, Susan Sontag (16 ianuarie 1933 – 28 decembrie 2004) i-a adresat o scrisoare lui Borges, prin care i-a adus un minunat omagiu. În octombrie 1982, Borges, atunci în vârstă de 83 de ani, a invitat mai mulți prieteni, scriitori, admiratori, la o cină în New York. Printre ei, a fost și Susan Sontag.

Cu patru ani înainte de cina cu Borges, Susan Sontag afirma într-un interviu:

Nu există în prezent un alt scriitor în viață care să aibă o mai mare însemnătate pentru ceilalți scriitori ca Borges. Mulți ar spune că este cel mai mare scriitor în viață… Foarte puțini scriitori există în din zilele noastre care să nu învețe de la el sau să nu-l copieze.

„…un mod de a fi deplin uman”

Câteva rânduri din scrisoarea ce începe firesc – Dear Borges (versiunea integrală și originală, în limba engleză, poate fi citită și aici):

Din moment ce opera ta a fost întotdeauna plasată sub semnul eternității, nu pare prea ciudat să îți scriu o scrisoare. (Borges, sunt 10 ani!) Dacă vreun contemporan părea destinat nemuririi literare, acela erai tu. Ai fost pe deplin produsul timpului tău, al culturii tale, și totuși ai știut să treci dincolo de timpul tău, de erudiția ta, în moduri ce par complet magice. […]

Ai fost un descoperitor de noi bucurii. […] Ai spus că îi datorăm literaturii aproape tot ceea ce suntem și ceea ce am fost. Dacă vor dispărea cărțile, istoria va dispărea și oamenii vor dispărea și ei. Sunt sigură că ai dreptate. Cărțile nu reprezintă doar suma arbitrară a viselor noastre și a amintirii noastre. Ne dau modelul transcendenței de sine. Unii oamenii se gândesc la lectură doar ca la o formă de evadare: o evadare din „realul” lumii de zi cu zi în lumea imaginară, lumea cărților. Cărțile înseamnă mult mai mult. Sunt un mod de a fi deplin uman.

Îmi pare rău să îți spun că acum cărțile sunt considerate specii pe cale de dispariție.

[…]

(Borges, sunt 10 ani!) Tot ceea ce vreau să spun este că ne lipsești. Îmi lipsești. Tu continui să faci diferența. Era în care intrăm acum, acest secol 21, ne va pune sufletul la încercare în noi moduri. Dar, poți fi sigur, unii dintre noi nu vom abandona Marea Bibliotecă. Iar tu vei rămâne mai departe ocrotitorul nostru și eroul nostru.

Fragmentele din prelegerea lui J.L.Borges sunt din volumul Opere, publicat la Editura Univers, 2000, traducere de Irina Dogaru.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.