17 iunie 2021, 11:21

În paza fierului: „Ca să nu se apropie duhurile rele și să pocească sau să fure copilul”

„În sute de împrejurări aleargă românul la ajutorul fierului, ca să se apere cu el, să lege, să alunge, să îngrozească și să ucidă puterile Necuratului. N-am loc să ți le înșir pe toate câte le știu, dar nici nu e nevoie, căci din câteva credințe și obiceiuri le poți cunoaște pe toate.”

Puterea nebiruită asupra duhurilor rele ce i s-a atribuit, „ca armă de spaimă nu numai pe lumea asta, ci și pe cealaltă”, aceasta a rămas taina cea mare a fierului, scria George Coșbuc într-un articol din 1905 despre Puterea mistică a fierului în care a adunat o serie de credințe ale românilor păstrate în jurul acestui metal.

Ca să „înspăimânte duhurile”, oamenii obișnuiau să pună, la capul femeii care năștea, o furcă de tors, un cuțit, un topor. | Fotografie: Kurt Hielscher

Toporul ce înspăimânta duhurile rele

Când o femeie se chinuia să nască și se „zbătea în dureri”, bărbatul ei ocolea casa cu un topor în mână și amenința „duhurile rele” sau punea două topoare în cruciș într-un stâlp al cerdacului. La fel se făcea și atunci când un om era chinuit groaznic în ultimele zile de viață.

„Într-amândouă ceasurile poporul crede că duhurile stau împotrivă, și a nașterii și a morții, deci caută să le alunge”, nota George Coșbuc.

Tot ca să „înspăimânte duhurile”, oamenii obișnuiau să pună, la capul femeii care năștea, o furcă de tors, un cuțit, un topor.

Imediat după ce copilul venea pe lume, moașele îl descântau de deochi, îi legau „nelipsitul fir roșu al deochiului”. (George Coșbuc) | Credit foto: Efraimstochter / Pixabay

Bucata de fier de deasupra ușii

Imediat după ce copilul venea pe lume, moașele îl descântau de deochi, îi legau „nelipsitul fir roșu al deochiului” și „băteau, deasupra ușii, o bucată de fier”, de obicei un cui sau un ac.

În Transilvania, puneau un topor în prag „ca să nu se apropie duhurile rele și să ia copilul”.

Un cuțit sau un topor puneau în grindă și când murea cineva și acolo rămânea trei zile, până ce oamenii se întorceau de la înmormântare.

Se credea că prima „scaldă a copilului are puteri magice”. | Familie de țărani, Camil Ressu

Prima scaldă

Se credea că prima „scaldă a copilului are puteri magice” și era făcută de moașă, care punea în ea „o labă de gâscă sau rață, ca pruncului să nu-i fie frig când va umbla desculț, și un mic obiect din fier, ca noul născut să fie tare ca fierul.”


Magia fierului. „Într-un descântec de „soare sec”, adică de durere de cap, în primele șase versuri cuvântul fier se repetă ca un refren, căci fierul este cel care posedă magia vindecătoare; magia fierului este o moștenire veche, descoperirea acestui metal determinând ieșirea din Epoca bronzului, fiind considerat, în mentalitatea tradițională, cel mai tare și chiar o putere demonică.

Există credința, destul de răspândită, că duhurile rele se tem de fier; gestica însoțită de un obiect făurit din fier poate preveni sau potoli stihiile naturii; astfel, cu o bardă pot fi alungați norii în altă direcție, cu un cuțit înfipt în pământ se poate abate grindina, cu o bucățică de fier azvârlită în calea vântului sau chiar a vârtejurilor se poate diminua forța acestora.”

– Romulus Antonescu, Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești


În fașa copilului, „cos româncele usturoi și fier”. | Nicolae Henri Verona, Maternitate

Ferit de Muma-Pădurii și de Baba-Coaja

În fașa copilului, mai puneau moașele câte o bucățică de fier. La capăt, se punea un ban de argint, tămâie, sare și usturoi, trei miniaturi de topoare din fier, „considerându-se că apără copilul de Muma-Pădurii și de Moșul Codrului; când înfășoară prima dată copilul în scutece, cele mai multe moașe îi mai pun copilului deasupra un lanț de fier”, tot din credința că, în acest fel, pruncul va fi „tare ca fierul”.

În fașa copilului, „cos româncele usturoi și fier”, de un capăt al fașei leagă toporele de metal ori ciocănele. În prima cămășuță din pânză a copilului, trec „foarfecele folosit la croirea acesteia, ca pruncul să fie tare ca fierul”.

„Românca nu lasă niciodată copilul singur în casă, fără să pună lângă el, în leagăn, fier…” (George Coșbuc) | Fotografie: Kurt Hielscher

„Orice ar fi, fierul alungă pe cel Necurat”

În leagănul copilului, puneau totdeauna un mic obiect de fier. George Coșbuc nota:

Românca nu lasă niciodată copilul singur în casă, fără să pună lângă el, în leagăn, fier, ori cuțitul, foarfecele, ori cleștele, ori ce are la îndemână de fier.
[…]
Iar dacă n-are, pune o mătură, căci mătura e dintre armele cele mai puternice ale superstiției. Asta o fac ca să nu vie Puternicile și să i se schimbe copilul.

Spaima mamelor, Baba-Coaja e un spirit rău care omoară copiii nebotezați. Era imaginată cu un picior de fier, unghii de aramă la degetele mâinilor și un nas lung din sticlă.

Copiii nebotezați nu eau niciodată lăsați singuri, „fie acasă, fie pe câmp în vremea muncii, fără ca să li se pună sub cap drept scut o bucățică de fier împotriva duhurilor rele și a strigelor”:

După botez, frica mamei e mai puțină, căci îl crede dat în puterea botezului, cu toate acestea, în lipsa ei de lângă copil, îl dă în paza fierului. Credința aceasta îți explică, destul de limpede, de ce pe la țară găsești totdeauna în leagănul copiilor și în albie câte o bucată de metal, mai ales foarfeci, pe cari le clănțănește înainte de a le pune lângă copil, ca s-audă duhul rău acest sunet și să fugă.

Cauza o spun mamele în multe feluri: să nu-i schimbe duhurile copilul, să nu-i sugă inima, să nu-l pocească, să nu i-l fure. Orice ar fi, fierul alungă pe cel Necurat.

În ziua botezului, în Muntenia femeile puneau acolo unde dormea copilul o bucată de fier și de jur împrejurul lui cenușă, „adică îl împresoară cu cercul magic ca să nu-l ducă Muma Pădurii”.

Când ieșeau din casă, femeile lehuze aveau întotdeauna la ele o bucățică de fier, „chiar dacă ar merge numai să aducă lemne ori apă, ori ar trece drumul la vecini”. Când se întâlneau două femei care tocmai au născut, „schimbau între ele, drept dar, bucățele de fier”.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.