19 septembrie 2020, 9:18

„În Transilvania nu se află numai oameni răi ci și buni.” Peripețiile unui drumeț străin în Transilvania anului 1830

„…mi-am urmat drumul prin Sibiu spre Brașov, dar am fost între timp scuturat de friguri, încât aproape că nu-mi mai puteam târî mădularele tremurânde. Cu câteva zile înainte de a ajunge la Sibiu mi s-a ivit o ocazie de a fi transportat, întâmplare care este de altfel foarte rară. Un țăran, cu un butoi de vin într-o căruță, mergea în trap, cum este obiceiul în regiunea aceea. L-am strigat și l-am rugat să mă ia și pe mine, în schimbul unui bacșiș, dar el a dat din cap, a mormăit câteva cuvinte ungurești de neînțeles pentru mine și a pornit mai departe, deși și-a dat seama de starea mea de suferință. Din cauza repeziciunii cu care mergea, s-a întors butoiul din căruță, cepul a sărit și aproape jumătate din conținutul butoiului s-a vărsat, până ce țăranul s-a întâlnit cu altcineva care l-a făcut atent asupra acestei pagube. El a îndreptat butoiul, s-a oprit până ce l-am ajuns din urmă și m-a luat fără plată în căruță, pentru că a crezut că păcătuise prin lipsa sa de îndurare față de mine și că Cerul l-a pedepsit cu pierderea vinului.”

Între 1830 și 1831, Ernst Christoph Döbel, om simplu originar din ducatul Saxe-Weimar, a călătorit prin Transilvania, apoi a ajuns în Țara Românească și în Moldova. Despre Döbel, se știe că și-a părăsit casa părintească la 14 ani. Pentru a-și câștiga pâinea de zi cu zi, a lucrat ca argat în diferite locuri, până când a învățat meșteșugul de a face carete. A ajuns calfă și, pentru a-și perfecționa meșteșugul, a umblat în mai multe orașe unde lucra în ateliere sub îndrumarea meșterilor.

Fire curioasă și dornică de a învăța, a călătorit destul de mult, iar în 1830 a ajuns și în Transilvania.

Ernst Christoph Döbel | Coperta lucrării lui Wanderungen in Morgenlande

Ernst Christoph Döbel | Coperta lucrării lui Wanderungen in Morgenlande

La Brașov s-a angajat o perioadă scurtă, apoi a pornit la București. De aici, a mers în Moldova unde a rămas un timp și a muncit alături de un grec care avea la Bârlad un atelier de trăsuri. A încercat chiar să-și deschidă propriul atelier, nu a reușit, așa că s-a îmbarcat pe o corabie ce mergea la Constantinopol.

Aventura lui a continuat prin alte locuri din Orient. Reîntors în țara natală, a fost primit la München chiar de regina Bavariei, interesată să afle despre călătoria lui prin Orient.

Ernst Christoph Döbel și-a adunat impresiile de călătorie în lucrarea Wanderungen in Morgenlande (Plimbări în Orient), apărută în 1863. În această carte a povestit și despre călătoria lui în Transilvania, Țara Românească, Moldova.

Din însemnările lui, călătoria prin Transilvania i-a lăsat și câteva amintiri mai puțin plăcute. Aflat pe drum, s-a nimerit să dea de oameni care i s-au arătat binevoitori pentru a descoperi cu uimirea omului străin de asemenea șiretlicuri că nu erau decât niște hoți.

„Cel în a cărui căruță ședeam, l-a îndemnat cu cuvinte prietenești să doarmă mai departe, pe când el îi va mâna boii. Așa am conchis eu după mutra și mimica căruțașului meu. Acela a dormit mai departe și acesta i-a furat toate pâinile până la una, din copaie. Când am ajuns pe culmea muntelui, el a părăsit pe cel care dormea și a pornit repede în pas la vale. Eu credeam că sunt dintr-un sat și că doar glumeau unul cu altul și când ne-am abătut de pe șoseaua principală și am apucat pe un drum lăturalnic, plin de ierburi, tot mă mai gândeam că făcuse așa ceva numai pentru a ușura mersul boilor. Dar am văzut curând că nu era cazul; ei se îndepărtaseră tot mai mult de șoseaua principală și când au ajuns la o pădure deasă de fag, și-au împărțit prada și unul a plecat cu partea sa în pădure. Am văzut atunci dintr-o dată în ce tovărășie ajunsesem și m-am simțit prost. Între timp căruțașul meu s-a depărtat tot mai mult de șosea și era pe cale să cotească în pădurea cea mare de fag, când am sărit din căruță…”

Sibiu/ Hermannstadt | Sursa: Picryl

Sibiu/ Hermannstadt | Sursa: Picryl

Încercarea căruțașului de a-i lua banii, a sporit tensiunea și neîncrederea și s-a rezolvat cu singurul argument ce „a avut greutate”.

„Am ajuns la ceartă, dar nici unul nu înțelegea înjurăturile celuilalt. El mi-a cerut banii; eu i-am făgăduit să-i plătesc după ce mă va duce până la stația pe care mi-o arătase cu degetele, mai înainte. Era pe vremea când ziua se îmbina cu noaptea. Amândoi voiam să ne despărțim unul de altul, dar el era din ce în ce mai grosolan și a strigat după tovarășii săi. Nu mi-a mai rămas nimic altceva de făcut decât să-mi scot repede unul din pistoalele mele pe care mi le procurasem la Viena, ca buni prieteni de drum, și cu el să-l fac să tacă. Acest argument a avut greutate; a plecat în tăcere și fără să ia vreo răsplată, iar eu am rămas în pădure.”

Cu frica de urși și lupi „care se întâlnesc în pădurile Transilvaniei”, a rămas în pădure, în așteptarea zorilor de zi. La miezul nopții, însă, glasuri venite de departe l-au trezit și condus spre locuri mai puțin sălbatice.

Un tânăr domn, vorbitor de limba germană, i-a apărut dimineața cu trăsura lui în drum și l-a luat pe drumețul neamț până în „capitala sașilor din Transilvania, Sibiu”. Döbel i-a povestit acestuia pățaniile lui, iar tânărul, pentru a-i arăta că „în Transilvania nu se află numai oameni răi ci și buni”, l-a invitat la un han unde i-a oferit un prânz copios, la care a adăugat și „o jumătate de litru de vin”.

Brașov, 1829, Friedrich Georg Fuhrmann | Sursa: Muzeul de Artă Brașov

Brașov, 1829, Friedrich Georg Fuhrmann | Sursa: Muzeul de Artă Brașov

Un husar aflat în același han se întorcea la Brașov și s-a oferit să-l ia pe acest călător în trăsura lui. Döbel a scris: „după optsprezece ceasuri de călătorie am ajuns la Brașov, fără ca drumul să mă fi costat nici măcar un heller.”

Nu a stat însă mult timp la Brașov, deoarece „ auzisem că la București lucrul s-ar plăti mult mai bine decât aici.”

După ce a cerut „învoirea de a intra pe teritoriul turcesc”, a doua zi de la primirea autorizației și-a început călătoria spre Țara Românească.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.