29 noiembrie 2022, 0:46

În ziua „fantasticului târg”: „Se poate spune că la târgul Găina se petrece mult”

„Eram în Găina, într-una din frumoasele zile de vară. Cerul era senin, soarele era sus și razele lui revărsau asupra Găinii o căldură ca în luna lui Cuptor.”

Parte din munții Apuseni, ce aparține lanțului muntos Carpații Occidentali, muntele Găina, cu vârful cel mai înalt ce atinge 1486 de metri, este cunoscut mai ales pentru străvechiul său târg.

„La poalele lui e Vidra de sus și numirea sa se ascunde în întunericul mitic”, scriau Teofil Frâncu și George Candrea în 1888, în studiul etnografic Românii din Munții Apuseni – Moții.

Despre muntele Găina, autorii notau că „are două piscuri, unul mai înalt și pleșuv, iar altul mai mic și înconjurat de păduri de fag, în mijlocul cărora e un monument ridicat în amintirea călătoriei împăratului Austriei, Francisc Iosif I, pe care a făcut-o în Țara Moților la 1852”.

După 72 de ani, în 1924, „în prezența unificatorului de neam, Ferdinand I”, a fost înălțată o troiță „întru amintirea neuitatului erou al munților, Avram Iancu”, cu prilejul centenarului nașterii lui Iancu.

„După câteva minute, furtuna s-a potolit, razele soarelui iarăși încălzeau munții, păstorii ieșeau voioși din colibe, vitele începeau a paște, păsările să cânte…” (Teofil Frâncu, George Candrea) |

„Vitele începeau a paște, păsările să cânte și Găina să salte”

Iată o descriere a unei zile de vară pe Găina de la sfârșit de secol XIX:

Mare e puterea naturii și numai acela o poate vedea în toată ființa ei, care cu ocazia unei vijelii se găsește într-un vârf de munte, de unde cu frică și fiori, privește la lupta elementelor cerești pline de electricitate.

Furtunile în munți se plămădesc ca din senin, și până ai bate din palme se varsă asupra piscurilor și codrilor.

Eram în Găina, într-una din frumoasele zile de vară. Cerul era senin, soarele era sus și razele lui revărsau asupra Găinii o căldură ca în luna lui Cuptor.

Un nouraș se zărea în depărtare pe marginea cerului. O jelițe răcoritoare legăna frunzele arborilor și care din ce în ce bătea mai tare, încât deodată se auzea urletul puternicului vânt, care smulgea copacii din pământ. Nourașul se încingea tot mai tare și întuneca cerul. Păstorii fugeau la colibe, iar vitele mugind își căutau un adăpost. Pe cer, fulgerele se întindeau ca șerpii. Ilie, alergând cu patru cai și cu carul lui de foc, pe unde se bat în capete balaurii și solomonarii, voind să tragă în cel rău, pocnea din pleasna biciului său tunete și trăsnete încât gemeau munții și se cutremura pământul.

După câteva minute, furtuna s-a potolit, razele soarelui iarăși încălzeau munții, păstorii ieșeau voioși din colibe, vitele începeau a paște, păsările să cânte și Găina să salte.

Din Găina se zăresc o mulțime de poieni și de o parte și de cealaltă a muntelui, care desparte teritoriul comunei Vidra de sus, de cel al comunei Bulzești, sau mai bine zis, hotarul Moțului de al Crișanului.

Mai în jos se văd case de ale locuitorilor, unele izolate și altele în grup așezate, iar pe la poalele Găinii șerpuiește Râul Mic în ale cărui unde cristaline se scaldă raza soarelui și bea curcubeul apă.

La Călineasa | Credit foto © Mira Kaliani

Târgurile în munți

Liniștea ce se așterne pe Găina în zilele obișnuite e întreruptă „în cea dintâi duminică” după sărbătoarea sfinților Petru și Pavel, când era ziua „fantasticului târg”.

Astfel de târguri în munți, menționau autorii, au existat în Apuseni și la Lespezi, Biharia și Călineasa. Cel de la Lespezi „a încetat în anul 1830, iar cel de la Biharia a încetat cu doi ani mai înainte din cauza deselor furtuni. Biharia e un munte în înțelesul adevărat al cuvântului. Vânturi reci și o negură deasă acoperă mai totdeauna acel munte”.

Târgul de la Călineasa se ținea în acea perioadă, dar „era mult mai neînsemnat” în comparație cu cel de pe Găina, deoarece mergeau doar păstorii de pe acel munte și, în afară de lână, nu erau „alte mărfuri de vânzare”.

În schimb, „poziția muntelui Găina pentru ținerea unui târg e cu mult mai favorabilă, deoarece împrejur, fiind o mulțime de sate, formează calea de comunicație între Moți și între Crișeni”.

„Oamenii încep să plece râzând și glumind…”

La târgul din Găina, se adunau moți și crișeni, se vindeau și cumpărau obiecte pentru casă și unelte agricole, iar după „târguirea celor trebuincioase”, oamenii luau prânzul, lăutarii începeau să cânte și petrecerea se încingea.

Iar „când soarele e numai de o suliță pe cer, până să apună, oamenii încep să plece râzând și glumind…”

Era și un prilej de întâlnire între tineri. „La târgul din Găina […] se fac ca de obicei cunoștințe între feciori și fete, din care rezultă și câte o căsătorie între un crișan și o moață, niciodată însă între un moț și o crișană, fiindcă crișenele nu sunt așa de frumoase ca moațele. Cununia însă se celebrează cu toată cuviința acasă, în sat, înaintea altarului bisericii, iar nu în munte, unde se zice că ar fi pustnici sau călugări, care în Țara Moțului n-au existat de când lumea…”

„Se spune că sus, pe Muntele Găina, acolo unde-i gluga muntelui, adică partea cea mai ridicată a muntelui, era o găină care cuibărea și făcea ouă de aur. Aceste ouă de aur le dăruia fetelor de măritat…” | Sursă imagine: Sociologie românească, 1937

„Se spune că sus, pe Muntele Găina,…era o găină care cuibărea și făcea ouă de aur”

Despre munte și târg, oamenii au inventat o serie de legende. Una dintre acestea a fost relatată în Legende populare geografice:

Se spune că sus, pe Muntele Găina, acolo unde-i gluga muntelui, adică partea cea mai ridicată a muntelui, era o găină care cuibărea și făcea ouă de aur. Aceste ouă de aur le dăruia fetelor de măritat și de fiecare dată când era sorocită nunta se duceau fetele pe vârful muntelui să primească un ou de aur, dar ele trebuiau să se ducă noaptea, pentru că le pândeau hoții să le fure ouăle. Ce s-a întâmplat? Niște feciori le-au pândit pe aceste fete și, când au ajuns în vârful muntelui, le-au lăsat să primească ouăle în șurță, în poală și, când au fugit, n-au mai ținut seamă de ouă și le-au dat drumul, s-au rostogolit până în Arieș, iar găina a zburat la Roșia Montană.

„Un indiciu că acolo trebuie neapărat să se joace”

„Se poate spune că la târgul Găina se petrece mult”, scria Florea Florescu. Se aduceau „cantități mari de spirtoase, un indiciu că acolo trebuie neapărat să se joace”.

Teofil Frâncu și George Candrea scriau despre igreți (lăutari) „care cântă lângă câte o berbință (bărbânță, vas de lemn, butoiaș) cu vin, ori cu vinars de cireșe, sau cu rosolie (rozol), un fel de vinars roșu îndulcit cu zahăr sau cu miere de stup, și apoi jocul sau hora se încinge peste întreg târgul în câte opt și zece grupe separate și formate și din moți și din crișeni, care le sunetul ceterelor, clarinetelor, cimpoaielor și fluierelor, jucând își adresează prin chiuituri tot felul de satire…”


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol