”De mirosit, miroși? Gustul îl mai simți?”, auzim, de luni bune, în stânga și în dreapta. Ne-a căpiat COVID-19. Nu îți mai simți parfumul picurat în spatele urechii? Nici damful de usturoi nu-ți mai mută nasul din loc? Ai COVID-19, ți se spune. Niciun test PCR nu-și mai are rostul, ești condamnat. Ai anosmie, ai SARS-CoV-2.
Enciclopedia miresmelor
Ei bine, în vremuri tulburi, în care nici gusturile nu se mai discută, căci, nu-i așa, lipsa lor nu mai e semn de țopenie, ci de COVID-19, un grup format din istorici, experţi în inteligenţă artificială, chimişti şi parfumieri a anunţat că intenţionează să redea pentru expoziţii mirosurile specifice din Europa din secolul al XVI-lea până în secolul al XX-lea. Ba și-a propus să realizeze chiar și o enciclopedie a miresmelor.
În aprilie părea o glumă. Acum, pare fezabil, credibil. ”Enciclopedia patrimoniului olfactiv” (e pe drum. Un mare proiect patrimonial, finanțat cu 2,8 milioane de euro, scrie actualite.com.
Cum au modelat mirosurile comunitățile și tradițiile noastre
Enciclopedia, o premieră de acest gen, „va permite utilizatorilor de internet să descopere modul în care mirosurile au modelat comunităţile şi tradiţiile noastre”, se explică într-un comunicat al Universităţii Anglia Ruskin (Cambridge), una dintre cele şase structuri europene implicate în proiectul Odeuropa.
De asemenea, utilizatorii vor putea să plaseze în contextul lor istoric mirosuri care există şi în prezent, precum cel de rozmarin, foarte popular în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, deoarece i s-a atribuit puterea de a ţine la distanţă ciuma.
Pe baza indiciilor regăsite cu ajutorul inteligenţei artificiale în texte istorice sau în picturi, chimiştii şi parfumierii implicaţi în acest proiect vor fi, de asemenea, responsabili de redarea mirosurilor specifice din anumite epoci – cum ar fi cel de tutun sau al unor parfumuri istorice – dar şi din unele spaţii, precum miasmele din zonele urbane provocate de revoluţia industrială.
Parfumul bătăliei de la Waterloo
„Unul dintre cercetătorii noştri se ocupă de picturi şi va încerca să recreeze parfumul (bătăliei) Waterloo”, a declarat cu entuziasm istoricul William Tullett, profesor la Universitatea Anglia Ruskin.
Probele de mirosuri reconstituite de cercetători vor fi prezentate începând de anul viitor la diferite muzee europene, vizitatorii având ocazia să plonjeze olfactiv în trecut.
Istoricul specializat în mirosuri a explicat că printre evenimentele viitoare se vor număra colaborări cu site-uri care se ocupă de reconstituiri istorice sau cu muzee în care publicul va putea încerca să facă asocierea dintre un miros şi pictura potrivită.
Cum mirosea în trecut?
”Ceea ce îi interesează pe oameni este să ştie cum se trăia în trecut, cum mirosea”, a explicat pentru AFP cercetătorul, care intenţionează să „ofere oamenilor o experienţă mai intimă a trecutului”, dar şi „să îi încurajeze să dea atenţie în prezent mirosurilor din jurul lor”. În opinia sa, anosmia cauzată de COVID-19 a readus simţul mirosului în prim-plan.
Dezbatere despre statutul mirosurilor
Proiectul Odeuropa va scoate totodată în evidenţă o dezbatere pe tema statutului mirosurilor. „Ar trebui considerate mirosurile ca aparţinând patrimoniului nostru cultural?”, se întreabă Tullett. „Şi dacă da, trebuie să le conservăm pentru viitor?”, a adăugat el.
În cadrul proiectului se va avea în vedere, de asemenea, dezvoltarea „unui ‘nas computerizat’ capabil să urmărească mirosurile şi experienţele olfactive prezente în textele digitalizate” în mai multe limbi, după cum a adăugat colegul lui Tullett, profesorul Peter Bell, de la Universitatea Friedrich-Alexander din Erlangen, Germania.
