17 iunie 2021, 10:35

Între dragoste și domnie: „Era în fond de omenie. Ce păcat că era atât de ahtiat după bani!”

„…era mai înainte de toate un bărbat cu mare simț practic; el a înțăles destul de răpede că trebuie să jertfească dragostea domniei sau domnia dragostei…”

Fiul marelui logofăt Grigoraș Sturdza, Mihail Sturdza, sau Mihalache, cum i-au spus contemporanii săi, s-a născut la Iași, în aprilie 1794.

A fost crescut și educat de un cleric francez, „foarte distins abate”, care a stat în Moldova multă vreme. Despre acest domnitor al Moldovei vreme de 15 ani, între aprilie 1834 și iunie 1849, a povestit și Radu Rosetti în Amintirile lui:

Mihalache Sturdza a fost, fără îndoială, bărbatul de stat cel mai capabil ce l-a produs Moldova de două veacuri încoace și mare păcat este, nu numai pentru Moldova, dar chiar și pentru întreaga românime, că strălucitele însușiri politice au fost pătate de neastâmpărata sete de bani de care era stăpânit.

Portret Mihail Sturdza, Sursa foto: Nicolae Iorga, Domnii români după portrete și fresce contemporane, 1930 / MNIR, via Galeria portretelor

„O împrejurare sentimentală…”

Din tinerețe se visa domnitor și de atunci a început să se ocupe de treburile publice. Din memoriile adresate de el cabinetului de la Peterburg se vede „cât de serios își studiase țara de timpuriu și cum mintea lui puternică și clară își făcuse de pe atunci idee exactă de adevăratele ei nevoi”.

Cu favoarea Petersburgului dobândită, „năzuința la scaun” era aproape de a deveni realitate:

Rămânea să obție învoirea sultanului, și aici o împrejurare sentimentală i-a pricinuit greutăți mari.

Despre „împrejurarea politico-romantică” în care a reușit să devină domnitor al Moldovei a scris și Radu Rosetti care a mărturisit că aflat întreaga poveste de la Dimitrie Sturdza:

„El, date fiind legăturile de familie și de afaceri ce-l legau de fostul domnitor, precum și a nepărtinirii cu care judeca pe Mihail Sturdza, era și în măsură să fie bine informat și merită toată crezarea”.

O făgăduință

La 23 de ani, Mihail Sturdza s-a căsătorit cu „grațioasa și buna Eliza (Elisabeta) Rosetti”, atunci în vârstă de 15 ani. Au avut doi băieți, dar mariajul lor s-a destrămat.

Despărțit de soție, „el legase relațiuni de dragoste cu o vară mai depărtată a sa, cu Smaranda Balș, născută Sturdza, și era hotărât s-o ieie de soție”, explica Radu Rosetti. Viața se întâmplă însă deseori diferit față de cum e planificată de unii și de alții:

În urma stăruinților Rusiei, Poarta s-a hotărât să-l numească la scaunul Moldovei și l-a chemat la Țarigrad spre a-i da învestitura. Mihalache Sturdza s-a grăbit să plece, luându-și rămas bun de la iubita lui și făgăduindu-i că o va lua de soție îndată ce se va întoarce ca domn.

„Era o femeie foarte frumoasă și stimată de toată lumea din Iași.” (Karl Otto Ludwig von Arnim) | Smaranda Vogoride, a doua soție a lui Mihail Sturdza; Portret de Nicolae Livaditti

„O piedică neprevăzută”

Pregătirile lui pentru „venirea în scaun”, făcute de ani „și la Peterburg, și la Stambul, spre a-și asigura bunăvoință și sprijin la amândouă curțile”, l-au dus la cheltueli însemnate și datorii tot mai multe și mai încurcate. Nu doar datoriile au fost încâlcite:

Puțin înainte de chemarea lui la Țarigrad, tatăl său, ajuns la adânci bătrâneți, murise lăsându-i o avere foarte mare, pe baza căreia a contractat alte datorii, menite să-l puie în stare să obție bunavoință a valideelor și a marilor demnitari turci, fără de care știa bine că nu se poate conta nici pe învestitură grabnică, nici pe domnie liniștită.

Suma cu care a putut să se împrumute astfel nepărându-i îndestulătoare, amanta lui i-a mai încredințat, pe lângă toți banii de cari dispunea în acel moment, şi toate juvaerurile ei cari erau de mare preț, spre a le amaneta.

Când a crezut că totul se încheie cu bine, la Constantinopol (Țarigrad, denumit în acea vreme) „a dat de o piedică neprevăzută”, în persoana fostului caimacam al Moldovei, Ștefan Vogoride, care râvnea și el la scaunul Moldovei. Acesta însă l-a anunțat pe mai tânărul rival la tron „că este dispus să nu-i facă greutăți dacă noul domn ie de soţie pe fiică-sa, Smaranda”.

Dragostea sau domnia?

Răspunsul lui Mihail Sturdza, bazat pe sprijinul Rusiei, a fost politicos, dar negativ. Vogoride, „care cu prea puțină vreme înainte avusese prilej să facă Turciei un mare serviciu”, a cerut atunci o audiență sultanului Mahmud al II-lea și i-a prezentat dorința lui ca „noul voievod al acelui memleket (provincie) să aibă a lua de soție pe fiica sa, Smaranda”:

Sultanul, pe de o parte doritor să facă un bine favoritului său, iar pe de alta bucuros să fie neplăcut candidatului impus de Rusia, a făgăduit lui Vogoride că învestitura se va da noului domn al Moldovei numai după ce se va fi căsătorit cu fiica lui.

Și, într-adevăr, data învestiturii nu se mai fixa, nenorocitul domn neînvestit se topea în cheltuieli la Stambul, fără ca nici intervențiunile foarte categorice și repetate ale ambasadei rusești la Poartă, nici propriile sale jalbe la sprijinitorii lui din Peterburg să fi putut obţine un rezultat imediat; se știe ce meșteri neîntrecuți în materie de tărăgănare au fost totdeauna turcii.

Sturdza era mai înainte de toate un bărbat cu mare simț practic; el a înțăles destul de răpede că trebuie să jertfească dragostea domniei sau domnia dragostei, altfel turcii îl vor ținea cu lunile în Țarigrad, ceea ce va însămna ruina lui desăvârșită.

S-a hotărât să renunțe la dragoste.

„Dacă a mângâiet-o, nu știu”

După căsătoria cu Smaranda – odată cu aceasta, Vogoride a mai obținut „recunoașterea unei zestre frumoase pentru fiică-sa și postul de kapu kehaya (reprezentant) al Moldovei la Poartă”, ceea ce i-a adus un venit constant și însemnat – Mihail Sturdza a ajuns domnitor al Moldovei și a plecat la Iași alături de noua lui soție.

Despre aceasta, Karl Otto Ludwig von Arnim (1779 – 1861), diplomat și om de litere din Prusia, nota că „era o femeie foarte frumoasă și stimată de toată lumea din Iași”, iar ca gazdă la un dineu a fost „amabilă și naturală”.

Radu Rosetti comenta:

Cum a izbutit noul domn să mângâie pe iubita părăsită și, dacă a mângâiet-o, nu știu, cred însă că datoria cătră dânsa a fost plătită imediat.

„A stârpit tălhăriile, căci hoții au fost urmăriți fără milă, prinși și spânzurați. După puțini ani, securitatea pe drumurile mari se făcuse atât de desăvârșită, încât se zicea pretutindeni că «și în mijlocul drumului poți dormi cu saci de aur drept căpătâi».” (Radu Rosetti despre domnitorul Mihail Sturdza) | Iași, 1850, gravură, autor anonim | Sursa

„Lui i se datoresc cele dintâi șosele ce au existat în Moldova”

Dincolo de lucrurile care nu i-au adus glorie, doar avere și blamul contemporanilor, „incontestabil este că a făcut multe lucruri bune”, menționa Radu Rosetti și amintea printre acestea:

A stârpit tălhăriile, căci hoții au fost urmăriți fără milă, prinși și spânzurați. După puțini ani, securitatea pe drumurile mari se făcuse atât de desăvârșită, încât se zicea pretutindeni că «și în mijlocul drumului poți dormi cu saci de aur drept căpătâi».

[…]

Lui i se datoresc cele dintâi șosele ce au existat în Moldova, înlesnind astfel foarte mult, cu toată sărăcia rețelii lăsată de el, comunicațiile până atunci atât de anevoioase. I s-a făcut o vină din faptul că acele șosele erau totdauna croite astfel încât să treacă pe la vro una din moșiile lui, dar nu se poate tăgădui că nu numai el, ci țara întreagă s-a folosit de ele. Se mai poate adăugi că de atunci nu s-au mai construit șosele atât de bune și de frumoase.

Portret Mihail Sturdza, datat între 1843 – 1849, Artist/Fotograf: Anonim | Sursa: Colecția MNIR / via Galeria portretelor

Mic, urât, sfârnâit

Despre mama lui Mihail Sturdza se spunea că a fost „cea mai frumoasă femeie care a trăit în Moldova în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și în întâiul șfert al acelui următor”. Fiul ei însă „era un barbat roșcovan, mic la stat, urât la față, cu picioare strâmbe și glas sfârnâit”:

Totuși acei cari l-au cunoscut recunoșteau într-un glas că acest bărbat, atât de rău tratat de natură în privinţa fizicului, făcea, oriunde se arăta, impresia unui «grand seigneur» şi a unui bărbat cu totul superior.

Cuceririle lui – „sexul frumos îi plăcea și adesa avut-a doamna temeiuri de gelozie” – au fost însă puse „mai mult pe socoteala situaţiei decât a persoanei sale. Era prea puţin frumos şi prea hursuz pentru a plăcea femeilor.”

„Bunătatea nu era cu totul străină de dânsul”

Avea însă și calități, preciza Radu Rosetti:

Mai trebuie să recunosc că, după toate câte le-am auzit despre dânsul, și de la oameni cari deloc nu-l iubeau, el era destul de îngăduitor cătră adversarii lui și că celor cari l-au lovit și pe cari i-a lovit și el în apărare nu li-a făcut nici jumătate din răul ce i-ar fi fost în putință să li-l facă, fără a fi taxat de om răutăcios sau crud. Era în fond un om de omenie; bunătatea de inimă înnăscută în moldovan nu era cu totul străină de dânsul. Ce păcat că era atât de ahtiat după bani!

După 15 ani de domnie, în iunie 1849 a fost înlocuit de un alt domnitor. Mihail Sturdza a plecat la Paris, unde a trăit vreme de 35 de ani. A murit în mai 1884, la vârsta de 90 de ani și a fost înmormântat în capela familiei sale de la Baden-Baden în Germania.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.