9 mai 2021, 23:29

Între iarnă și primăvară. Datini vechi în luna lui Faur

În vechiul calendar roman, februarius, luna februarie, era ultima și cea mai scurtă lună dintr-un an. Ovidiu, poetul, numea această lună ca un timp al pericolului, pentru că urma trecerea dintr-un sfârșit de an într-un început. Primejdia plana asupra celor vii prin legătura cu lumea de dincolo, de aceea era nevoie an de an de o lună de purificare și de reînnoire.

În tratatele lui despre agricultură, Varro scria despre anul agricol pe care el l-a împărțit în opt faze. După Varro, acesta începea în ziua de 7 februarie, considerată atunci prima zi de primăvară, când se pornea să bată vântul de vest și era momentul prielnic de a se pregăti câmpurile pentru semănat. Vechile scrieri romane consemnau că zeitatea protectoare a lunii februarie era Neptun.

„Acest faur, fiind cel mai meșter de pe pămînt, era și năzdrăvan”, ne spunea Petre Ispirescu în povestea Greuceanu. În popor, luna februarie este numită Făurar sau Luna lui Faur. Făurarul era meșterul care confecționa obiecte din fier sau din alte metale. Cum în vremurile de altădată, în luna februarie țăranii își pregăteau uneltele pentru arăturile de primăvară, ei au numit februarie luna fierarilor, pentru că era o lună în care petreceau multe zile în atelierele acestora.

Credit foto: Mira Kaliani

Trif. Trif Nebunul. Sfântul Trifon.

Unul și același. 1 februarie este sărbătoarea sfântului mucenic Trifon ce reprezenta, în cultura populară, o zi în care se punea în mișcare seva în butucii viței de vie și în tulpinile pomilor fructiferi.

Trif Nebunul era patronul viței de vie, pomilor fructiferi, lupilor și insectelor dăunătoare. Ziua lui era sărbătorită de păstori, pentru a fi feriți de lupi și alte animale sălbatice, să nu atace vitele și oile, și de țărani pentru a le fi ferite semănăturile și livezile mai ales de omizi.

Credit foto: Mira Kaliani

În această zi, aveau loc dimineața în unele sate ceremonii spectaculoase, o practică magică, de protecție. Ei stropeau cu apă sfințită plantațiile de viță de vie (Trifănitul Viilor), dar și pomii, semănăturile.

Trifănitul Viilor mai cuprindea tăiatul cu cosorul a corzilor de viță, cinstirea butucului de viță cu bundărete, un aliment preparat la Crăciun, şi se încheia cu petreceri la plantaţiile de viţă de vie.

Trif a înnebunit, zic legendele,  pentru că a urmărit-o pe Maica Domnului să-i ia pruncul, așa că a rămas datina ca de ziua lui să nu se muncească pentru că „acela ce va lucra îndată înnebunește”, scrie Simion Florea Marian, și atrage atenția că, pentru cel care se apucă să lucreze în ziua sfântului Trifon, și alte primejdii ar pândi, cum ar fi cea de a ajunge calic.  

Martinii de iarnă

De la Ion Ghinoiu aflăm că martinii de iarnă erau divinități preistorice, patroni ai urșilor prăznuiți la începutul lunii februarie pentru protecția vitelor de fiarele pădurii. „Cel mai puternic și mai periculos dintre ei, Martinul cel Mare, este sărbătorit în ziua de 2 februarie, numită Moș Martin sau Ziua Ursului”, scria Ion Ghinoiu.

În vremuri străvechi, Moș Martin a fost un om obișnuit, spuneau poveștile de odinioară. Era morar sau păstor în satul lui și avea comportamente și sentimente omenești – se spune că a iubit o femeie pe care a răpit-o și a dus-o la casa lui din pădure. Ca și Baba Dochia, și el prevestea vremea, dacă va fi frig sau se va încălzi.

„Este o vietate ciudată a pădurii: fată puii iarna, în timp ce alte vietăţi aşteaptă anotimpul călduros; dacă timpul e frumos, intră în adăpost, dacă este urât, îşi reia activitatea prin pădure; dacă găseşte punte peste râu, o strică, dacă n-o găseşte, dărâmă un copac şi pune punte”, scrie Ion Ghinoiu.

Ziua Ursului

În 2 februarie, potrivit tradiției, e Ziua Ursului sau Sărbătoarea Ursului.  În lumea păstorilor, în Ziua Ursului, nu se pronunță cuvântul urs, însă dacă trebuie rostit atunci se spune cu respect Ăl Bătrân, Moş, Moş Martin. „În Țara Haţegului şi Platforma Luncani, Ziua Ursului era nelucrătoare iar în calea de trecere a urşilor se lăsa o pulpă de viţel”, precizează Ion Ghinoiu.

De la primele semne ale iernii, cum zicea credința populară, ursul căuta o peșteră și acolo își petrecea toată iarna, „zăcând într-un fel de amorțeală”. În ziua ursului, însă, se deșteaptă, iese din bârlog, „între nouă și zece ore înainte de amiază și prinde a juca jur-împrejur”.

Credit foto: Mira Kaliani

Stratenia

În 2 februarie este Întâmpinarea Domnului numită, în calendarul ortodox, și Stratenia (Stretenie), din rusă srĭétenie ce înseamnă întâmpinare, divinitate meteorologică ce răspundea de schimbările vremii în a doua zi de februarie.

„În această zi, se întâmpină iarna cu vara. Deci, dacă în ziua de Întâmpinarea Domnului este cald și moloșag, atunci va fi vară călduroasă și îmbelșugată; iar dacă în această zi e frig, ger sau viscol, atunci vara viitoare desigur că va fi friguroasă și neroditoare”, nota Simion Florea Marian.

„Comportamentul contradictoriu al Streteniei, asemănător cu cel al Babei Dochia, este reflectat de schimbările climatice imprevizibile ce le hotărăşte: dacă în ziua de Stretenie este iarnă grea, ea aduce primăvara şi căldura, dacă este timp frumos şi primăvăratic întoarce iarna şi frigul”, amintește Ion Ghinoiu. Altfel spus, dacă iarna este grea, apoi nu va mai ține mult; dacă nu-i o iarnă grea, atunci sigur va urma.

Ursul și prognoza meteo

Grădina Zoologică din Târgu Mureș continuă și anul acesta tradiția de Ziua Ursului. De fapt, este un program pentru mai multe zile, ce începe de la sfârșitul lunii ianuarie și se termină în 8 februarie, fiind conceput în special pentru copii. Cel mai așteptat moment rămâne însă cel din ziua de 2 februarie, când, în jurul orei 12, ursul va prognoza vremea și vom afla dacă vine sau nu primăvara.

Conform tradiției, dacă afară e soare când ursul iese din bârlog, atunci își vede umbra, se sperie și se întoarce înapoi, la adăpost, prin urmare iarna va continua încă șase săptămâni. Dacă nu e soare, nu-și va vedea umbra și va rămâne afară, semn că primăvara e aproape. Evident, urșii de la Zoo trăiesc în captivitate și, cum spunea directorul Grădinii Zoologice de la Târgu Mureș, Horațiu Gorea,  comportamentul lor este diferit de cel al urșilor care trăiesc în libertate.

„Dacă ursul își strică bârlogul în ziua de Întâmpinarea Domnului, cu toate că afară e frig, primăvara este aproape; dacă iese el în această zi afară, însă intră din nou în bârlog, cu toate că afară este frumos, va fi încă iarnă”, scria Simion Florea Marian.

Unii cred că e invers: dacă e soare, de bucurie prinde a juca și își părăsește bârlogul, semn că iarna și-a pierdut din putere și are să fie tot mai frumos; dacă e însă o zi posomorâtă, se întoarce în bârlog unde va mai ieși abia după alte șase săptămâni, fiindcă atât va mai fi iarnă.

„Așadar, ursul, după credința poporului, este un prevestitor de timp și Întâmpinarea Domnului se numește în unele părți după numele său Ziua Ursului, pentru că el, în fiecare an, iese numai în această zi, pentru prima oară de cum a intrat în iarnă, din bârlogul lui afară”, scria Simion Florea Marian.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.