Marian Staș este profesor la Harvard președintele asociației Clubul „Liderii Mileniului Trei”, un program educațional de leadership care sprijină dezvoltarea personală și profesională a tinerilor.
Acesta lucrează la un proiect denumit „Școala pe Bune”, ce își propune să revitalizeze sistemul de învățământ din România.
Marian Stas a acordat un interviu pentru start-up.ro, în care evidențiază lacunele sistemului de învățământ din România:
„Cum este sistemul educațional din România anului 2018?
România secolului XXI funcţionează contra naturii, cu o Educaţie de secol XX în cel mai bun caz.
Specific, schimbarea paradigmei Educaţiei în România începe cu operaționalizarea următorului set de provocări strategice (v. și modelul grafic):
- VALORILE pe care Şcoala le cultivă copiilor noştri în secolul XXI. Care sunt ele, de fapt, pentru următorii 15-25 de ani, spre deosebire de starea actuală, în care școala NU CULTIVĂ NICIO VALOARE, pe bune?
- Modelul de ARHITECTURĂ CURRICULARĂ de secol XXI. Cum arată acest model, pentru următorii 15-25 de ani, spre deosebire de cel actual, identic celui de acum 30-40 de ani?
- Modelul de CARIERĂ DIDACTICĂ de secol XXI, viabil şi funcţional.
- Modelul de ARHITECTURĂ INSTITUȚIONALĂ de secol XXI, viabil și funcțional (“Inspecții școlare, DA! Inspectorate școlare, NU!”)
Până când România nu dă răspunsuri viabile temelor de mai sus, orice intervenţie în sistem e formă fără fond. Acest proces istoric este ireversibil, indiferent cât de mult timp meschine fantoșe jalnice, de pseudo-anvergură politică ori securistă, vor ţine aiurea piciorul pe frâna schimbării, în virtutea poziţiilor de autoritate formală pe care, încă, le deţin.
La urmă, rămâne realitatea implacabilă, ce nu ţine seama de niciun calcul politic conjunctural: starea Educaţiei, acum, înseamnă ameninţare directă la adresa siguranţei noastre naţionale, deoarece absolvenţii inepţi produşi de şcoala de azi sunt adulții inepţi ai României de mâine.
Aşa încât azi, ca şi peste zece ani, tot de aici plecăm, şi până nu vom rezolva chestiunea nu va fi deloc „pace sub măslini”.
A consacra schimbarea paradigmei Educaţiei ca Proiect de Ţară este o misiune critică istorică, în contul elitelor de azi ale ţării. Elitele sunt persoane şi entităţi capabile să genereze Proiecte de Ţară pentru România. Proiectele de Ţară sunt cele a căror punere în fapt ne legitimează să stăm cu fruntea sus şi să dăm seamă în faţa istoriei.”
Citiți articolul în întregime AICI