14 ianuarie 2023, 7:24

Invenția pe care nu o mai văzuse Bucureștiul. Până și pleșcarii de meserie s-au hotărât să plătească

„Toți bucureștenii se îngrămădiseră să vadă această nemaipomenită priveliște și familia regală merse întreagă, în mare alai, în frunte cu Regele și Regina…”

În octombrie 1909, ‘Adevărul’, la rubrica ‘Aeroplane și baloane’, scria că aeroplanul aviatorului francez Louis Blériot este expus „vederei publicului”, la Viena: „O mulțime imensă se îngrămădește pentru a vedea monoplanul cu care Blériot va întreprinde în curând aici zboruri”.

Zborul demonstrativ al lui Louis Blériot a fost unul dintre evenimentele anului în București. La începutul lunii octombrie, ziarele anunțau că „cel mai de seamă aviator francez, celebrul Blériot” va zbura la București, iar „prințul Ferdinand va patrona experiențele”. 

Suma oferită aviatorului a fost de 80.000 de lei: „E o frumoasă sumă aceia pe care o încasează aviatorul francez, dar e îndoit de frumos sacrificiul prin care se asigură, pentru prima dată, publicului românesc prilejul unor experiențe cunoscute la noi numai din amănuntele și explicațiunile ziarelor”. 

După ce totul a fost discutat, negociat, stabilit, se pare că Madame Blériot a fost gata-gata să strice toată rânduiala, încercând să-și convingă soțul de a nu mai merge la București, pe motiv că toate aceste „experiențe” îl epuizează. Încercarea doamnei Blériot nu a avut succes, aviatorul fiind mult mai preocupat de a-și adăuga încă o victorie printre cele multe obținute cu demonstrațiile lui prin țări străine.

Blériot, 1909 | Sursa: Science Museum

 

Întregul program fusese făcut public din timp:  începând de sâmbătă, 10 octombrie, și până marți, mașina de zbor a lui Blériot era expusă și lumea putea să o admire și să afle cum funcționează. 

În ziua de miercuri, 14 octombrie, fuseseră programate trei ascensiuni la Hipodrom: una de „distanță”, una de „durată”, una de „altitudine”. ‘Clubul Automobil român’, care a organizat evenimentul, a asigurat și transportul publicului, în sensul că a luat măsuri de „a-l pune la adăpostul acelor care ar avea intenția să speculeze mijloacele de transport”, prin stabilirea, „în înțelegere cu birjarii și prin direcția taximetrelor”, unui „tarif uniform”.

„Toată Capitala se pregătește să meargă la hipodrom pentru a-l vedea pe Blériot zburând”, nota ‘Adevărul’ despre „Omul care zboară”, chiar dacă unii au găsit intrarea prea scumpă, „și aceștia sunt hotărâți să pună mână în pungă”.

„Până și pleșcarii de meserie, cari, ocupând oarecari situațiuni oficiale, obișnuiesc să meargă gratis în toate părțile, chiar și ei s-au hotărât, cu greu nu-i vorbă, să plătească”. Era „cea mai mare invenție a secolului”, iar Blériot devenise un personaj cunoscut. Dintre toți aviatorii timpului, el era văzut „cel mai interesant”.

Louis Blériot | Sursa: Science Museum

 

Presa îl prezenta: „Pentru a ajunge la aeroplanul cu care își face acum zborul, Blériot a muncit vreme îndelungată și a construit vreo 12 aparate pe care le-a încercat pe rând, având a suferi cu fiecare accidente mai mult mai mai puțin considerabile”.

Biplanul construit la început era înălțat în aer cu ajutorul unei bărci cu motor. Un accident l-a făcut să renunțe la perfecționarea biplanului și să construiască un aeroplan – monoplan „pe care îl boteză Rața”.

„Ani de zile a continuat experiența cu acest aparat. Din când în când telegrame anunțau că Blériot s-a răsturnat iarăși cu aeroplanul său și a căzut la pământ.

Dar accidentele acestea nu-l tulburară.  El își continuă experiențele și cu o încredere nemărginită în sistemul său, căută numai să-l perfecționeze. După fiecare accident era cu o experiență mai bogat și-și clădea un aparat nou. 

Când se vorbea mai puțin de dânsul, a răsunat deodată știrea că ceea ce nu-i reușise lui Latham (n. Hubert Latham, pilot francez, pionier al aviației) i-a reușit lui Blériot – traversarea în zbor a canalului Mânecii. 

 

Traversarea Canalului Mânecii, 1909, ilustrație de Benjamin Freudenthal | Sursa: Benjamin Freudenthal

Ziarul ‘Daily Mail’ prevăzuse un premiu pentru aviatorul care va face această trecere, între răsăritul și apusul soarelui. De pe la ora trei dimineața, Blériot se duse la locul de unde avea să pornească. Își examină aparatul și, câteva minute după răsăritul soarelui, se porni în zbor.”

După acest succes, monoplanul lui Blériot a zburat și cu un pasager, alături de pilot, apoi cu doi pasageri. 

La curent cu isprăvile numeroase ale francezului, bucureștenii și nu numai erau entuziasmați și încântați să-l vadă la București pe acesta. Pentru mulți, ziua de 14 octombrie a fost „o zi de sărbătoare, ziua când pentru întâia oară vor putea vedea și bucureștenii cu ochii lor că omul care a cucerit atâtea, a cucerit și aerul”.

În ziua de 14 octombrie 1909, toate drumurile au dus la Hipodrom: școlile și ministerele au fost închise, pentru ca toți să se poată bucura de marele eveniment. Prințul Ferdinand a dat ordin ca „toate trupele garnizoanei București” să fie „în serviciul ordinii publice”.

 

Din presa vremii | Adevărul, octombrie 1909

 

După atâtea elogii și zile pline de pregătiri și nerăbdare pentru a vedea ceea ce nu s-a mai văzut în București până atunci, ziarele anunțau: Blériot nu va zbura astăzi, Un accident al motorului

Înainte cu o zi, ținuse o conferință, „prorocind evoluarea aeroplanelor spre tipul vapoarelor zburătoare”.

Autorul nota: „Aviatorii de azi nu ne-au dat încă pagina care să transmită omenirii senzația fidelă a zburatului. De altfel, lucrul se explică: preocuparea de pericole e atât de mare în încercările îndrăznețe, încât foarte cu greu, chiar omul care ar putea să zugrăvească impresiunile sale, nu are timpul de a și le fixa în timpul experiențelor – și odată cu încetarea lor, de îndată ce piciorul atinge pământul, tranziția aceasta, care trebuie să cam semene cu trecerea de la vis la realizate, schimbă probabil cu totul sensibilitatea, făcând să domine o singură senzație: aceea că încă o dată a scăpat teafăr, dintr-o îndrăzneață încercare.”

Nemulțumiți, mulți au cerut restituiea banilor dați pe bilete – ceea ce nu s-a întâmplat. Cum a venit, așa a și plecat lumea – fără să vadă reprezentația mult promisă, așteptată. Și bucureșteni, și cei veniți din alte locuri din țară. 

Un nemulțumit le scria ziarelor: 

„Noi, cei din Capitală, suntem obișnuiți cu reclama exagerată (deși aici nu e cazul) și plătim adesea prețuri exorbitante ca să auzim glasul răgușit al vreunui celebru tenor italian fenomenal artist sau o conferință în care nu ni se spune nimic… Dar sărmanii provinciali!”

„Provincialii” au primit o reducere de 50 la sută la transport, pentru următoarea dată de zbor ce a fost anunțată în ziua de 18 (31, stil nou) octombrie. Și totul a mers atunci conform planului.

Louis Blériot, înaintea unui zbor, august 1909 | Sursa: CTIE

 

După marele moment, când lumea a urmărit zborurile, presa nota:

„Când peste zece, 15, 20 de ani, vapoare aeriene cu tot confortul celor pe apă, vor străbate văzduhul, nesocotind distanța și înălțimile, cronica aviației va sublinia de două ori ziua de ieri, duminică 18 octombrie, când pe câmpia de la Hipodrom, mulțimea credincioasă a văzut cu ochii și a crezut, în sfârșit, că omul a cucerit și aerul”.

Regina Maria a fost la eveniment și a scris după ani în memoriile ei:

„În România, precum și aiurea, primul aeroplan pricinui o nespusă înfrigurare.

Mi-aduc aminte de o mare adunare sărbătorească la Hipodrom, unde văzurăm pe Blériot ridicându-se în aer.

Toți bucureștenii se îngrămădiseră să vadă această nemaipomenită priveliște și familia regală merse întreagă, în mare alai, în frunte cu Regele și Regina și bineînțeles împreună cu copiii care erau nespus de însuflețiți.

Își poate cineva ușor închipui, câtă înrâurire avu asupra lui Aunty (n. Regina Elisabeta) minunata biruință a omului asupra aerului. Găsi tot soiul de nume poetice pentru «omul-pasăre» ajuns stăpân pe spațiu într-un chip ce până atunci făcuse parte din lumea visurilor. Îl înecă într-un potop de cuvinte pitorești, pe când mulțimea se înghesuia în jurul nostru ca să audă cele ce spunea.

Unchiul (n. Regele Carol I), zdravăn înfipt pe pământ cu tălpile lui groase, sta în picioare lângă ea ascultând revărsarea graiului ei și nu prea știa dacă îi era pe plac această născocire, deoarece se simțea cam sceptic în privința valorii ei practice. Unchiului nu-i prea plăceau inovațiile, totuși găsi și el cuvinte de laudă pentru eroul zilei, însă într-un grai mai potolit”.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol