Irmgard Furchner are acum 96 de ani și locuiește într-un ospiciu din zona Pinneberg, la nord de Hamburg. Când avea 18 ani a fost prima stenodactilografă și, apoi, secretară a lagărului de concentrare nazist din Stutthof, în Polonia. Stătea la un birou din conducerea lagărului de concentrare, raportându-i direct comandantului SS, Obersturmbannführer Paul-Werner Hoppe, în timp ce peste 100.000 de prizonieri erau închişi. Cel puțin 65.000 au murit acolo.
Irmgard Furchner a fost trimisă în judecată pentru complicitate în 11.412 de cazuri de omucidere și în 18 cazuri de tentativă de omor în lagărul de concentrare nazist de lângă Gdańsk, cazuri petrecute între 1 iunie 1943 și 1 aprilie 1945. Un prim raport medical, semnat de un medic din districtul Pinneberg, a raportat că are o boală cardiacă și, prin urmare, a fost exclusă de la proces. Însă Tribunalul din Itzehoe a solicitat o a doua evaluare de specialitate care, dimpotrivă, a constatat că femeia se poate prezenta în fața Curții. Judecătorii vor decide până la sfârșitul lunii iulie dacă vor desfăşura sau nu procesul. După război, Furchner a depus mărturie în mai multe rânduri, explicând modul în care i-au fost dictate corespondența și mesajele radiotelegrafice ale comandamentului: ordine de executare, liste de deportare la Auschwitz, instrucțiuni privind uciderile în masă cu gaz. Astăzi, însă, susține că nu a fost niciodată conștientă de mașinăria nazistă a morții.
Ar fi primul caz în care principiul stabilit prin verdictul asupra lui John Demjanjuk ar fi extins la un colaborator al comandamentului, care nu a intrat niciodată fizic în lagărul de concentrare. Curtea de Apel din München, care a decis împotriva fostului gardian al lagărului de exterminare nazist de la Sobibor în mai 2011, a anulat constrângerea de a dovedi vinovăția individuală, considerată până atunci esențială, stabilind că oricine a slujit în lagărele naziste ar putea fi urmărit penal pentru crimele comise în interiorul lor. În sistemul juridic german, crima nu se prescrie.