CITIRE

Lăutari, baluri mascate, aventuri încântătoare. Cu...

Lăutari, baluri mascate, aventuri încântătoare. Cum petrecea lumea bună în Iașii de odinioară

„Și Iașii de altă dată își aveau farmecul lor. Ceia ce răpea mai mult privirea, era frumusețea fără seamăn a nobilelor patriciene de pe atunci. Un buchet de cel puțin 40–50 de tinere femei, acoperite de mătase, dantele și diamante, cu sânurile albe, părul împletit în flori și diademe, abea atingeau pământul, sburând ca niște silfide ușoare la brațul cavalerilor lor”, scria Rudolf Suțu despre petrecerile de odinioară, adică înainte de 1900, în Iași.

Ziarist și publicist, scriitor, istoriograf, traducător, Rudolf Suțu, născut în Iași în anul 1880, a fost un strănepot al domnitorului Alexandru Suțu. Tatăl lui, Alexandru Grigore Suțu, doctor în Filosofie și Drept la Paris și absolvent al Facultății de Litere din Atena, a predat limbile română și greacă la Academia Mihăileană, azi Universitatea din Iași și Colegiul Național. Mama lui, Lucia, a fost din neamul Miclescu, o veche familie boierească din Moldova.

La Facultatea de Litere pe care a urmat-o la Iași, Rudolf Suțu l-a avut profesor și pe istoricul A.D.Xenopol. A ales să lucreze ca jurnalist, fiind și printre fondatorii Sindicatului ziariștilor profesioniști din Iași, înființat în 1922.

Iași, strada Mare, mijlocul secolului al XIX-lea | Sursa: Iași orașul meu, Sergiu Amarandi

Iași, strada Mare, mijlocul secolului al XIX-lea | Sursa: Iași orașul meu, Sergiu Amarandi

În unul dintre volumele lucrării Personalități ieșene, apărută în 1972 la Iași, autorul, Ionel Maftei, scria despre Rudolf Suțu că este o „figură marcantă a intelectualității ieșene din secolul al XIX-lea, alături de Eugen Heroveanu, N. A. Bogdan, C. Săteanu, Ioan Dafin” care „a contribuit la fixarea unor profiluri din epocă, la comunicarea de întâmplări vechi și de informații necesare întregirii unei fresce în care istoria, viața socială, cultura, arta, anecdota se unesc pentru a transmite fiorul autenticității.”

Despre cărțile de evocări, Ionel Maftei nota că „se impun prin bogăția informațională, dezvăluind în autor un istoriograf îndrăgostit de orașul natal”.

În 1923, Rudolf Suțu a publicat primul volum din Iașii de odinioară, iar după cinci ani, a apărut și volumul al II-lea. Din această primă ediție am preluat din povestirea Cum se petrecea la Iași.

Încă ceva despre Rudolf Suțu. Pe pagina Bibliotecii naționale Gh. Asachi din Iași, la scurt istoric, numele lui apare menționat ca fiind primul director al instituției culturale, ales în anul 1936. Atunci, sediul bibliotecii se afla într-o modestă clădire din incinta mănăstirii Golia.

Rudolf Suțu și-a iubit orașul natal și a lăsat multe și importante însemnări despre Iași. Spre sfârșitul vieții s-a mutat cu familia în București. Este înmormântat în Cimitirul Bellu, dar în memoria lui a fost ridicat și în Cimitirul Eternitatea din Iași un cenotaf.

De la stânga: Domnitorul Alexandru Suțu; Alexandru Grigore Suțu; Rudolf Suțu  | Surse imagini: Wikipedia

De la stânga: Domnitorul Alexandru Suțu; Alexandru Grigore Suțu; Rudolf Suțu  | Surse imagini: Wikipedia

Despre petrecerile din orașul lui natal, înainte de a-l cunoaște el, Rudolf Suțu spunea că erau de pomină prin grandoarea lor. În mod special, revelioanele „luau niște proporții grandioase de te uimeau”.

Aflăm că aceste petreceri erau atât de importante pentru lumea bună din Iași încât femeile înainte cu două luni de Anul Nou își comandau toaletele de la Paris, iar „supeul se pregătea de bucătari aduși din străinătate, mai mult pentru formă, căci bucătarii din țară dădeau pe atunci prime de întrecere tuturor maiștrilor în arta culinară din orice parte a lumei”.

La aceste petreceri elegante, „liquerurile și șampania curgeau în valuri, băuturi fine de o așa calitate superioară, încât trece în domeniul legendei”.

După ce savurau bucate rafinate și gustau băuturile cele mai alese, „boerii tineri puneau lăutari să le cânte romanțele de modă și cântăreții erau răsplătiți fiecare câte cu un pahar umplut cu aur – galbeni, lire turcești și poli”. După lăutări, începea dansul, cotilionul (cotillion, în franceză), format din 60–70 de perechi.

O demonstrație a vechiului dans cotillion în Festsaal, Hofburg, Vienna, 2008 | Sursa: Wikipedia, CC BY-SA 3.0

O demonstrație a vechiului dans cotillion în Festsaal, Hofburg, Vienna, 2008 | Sursa: Wikipedia, CC BY-SA 3.0

„Dansul ținea până la ziua albă, care venea cu brobodul ei de tristeță să învăluie inimile ce-și spuse multe lucruri dulci în clipa fericirii, trecută atât de repede.”

La fel, deschiderea unei stagiuni teatrale era atunci o altă ocazie de bucurie, când „serile de spectacol rivalizau cu cele mai plăcute petreceri”.

„Tot ce Iașii aveau mai elegant își dădea întâlnire în serile de reprezentații la teatru, situat atunci pe locul unde se află astăzi Universitatea. Mai toată lumea bună a Iașilor era abonată și puținele loje de benuar beletaje (n.n. lojă situată la parter) ce rămăseseră neabonate, erau luate cu asalt.”

La spectacolele de operă, lumea își etala din nou ținutele fastuoase. „Bărbații în frac, iar doamnele cari garniseau lojile alcătuiau un buchet răpitor de eleganță și frumuseță.”

La balurile mascate mergea „lumea cea mai aleasă” a Iașilor, iar aceste petreceri, scrie Ruolf Suțu, „erau și focarul unor nenumărate aventuri plăcute și încântătoare ce alcătuiau subiectul multor discuțiuni și preocupațiuni pe tot postul mare”.

Serata, Bal mascat în atelier | Artist: Theodor Aman | Sursa: Wikipedia

Serata, Bal mascat în atelier | Artist: Theodor Aman | Sursa: Wikipedia

„Balurile, soarelele (n.n. din soirée, serată), picnicurile și balurile mascate, își dăduseră mâinile să înlănțuiască societatea Iașului într-o serie neîntreruptă de petreceri, unele mai splendide decât altele. La un bal, tot ce orașul avea ca eleganță, frumusețe și distincțiune, își dăduse întâlnire. Lojile sclipeau de gâturi goale ornate cu diamante și sala gemea de fracuri și costumurile cele mai luxoase.”

După miezul nopții, începea freamătul. Un domn, deghizat în „postilion 18-me siècle, cu un biciu în mână”, trecea prin sală și „împărțea scrisori francate și ștampilate la poștă, pe adresa doamnelor și bărbaților cu vază din societatea înaltă”. Fiecare răvaș dezvăluia „într-un stil delicat” un secret despre persoana căreia îi era adresat, iar aceasta, când îl citea, „se impresiona atât de tare încât fără să vroiască lăsa ca figura să-i trădeze starea sufletească”.

„Balul era în plină revoluție. Doamnele și domnișoarele implorau bărbații și rudele să afle numai decât cine-i fantasticul și atot știutorul postilion, care se făcuse deja nevăzut. Un va et vient (n.n. du-te-vino) general se produce în sală și prin loje și emoția tuturora nu înceta decât cu apariția unei noi măști care prin curiozitatea ce ațâța, făcuse lumea să uite, un moment postilionul.”

Bal mascat| Artist: Emilian Lăzărescu | Sursa: Artnet

Bal mascat| Artist: Emilian Lăzărescu | Sursa: Artnet

Noua mască era un magician care „prezicea, observând palmele doamnelor și cavalerilor, desnodământul aventurilor întreprinse de persoanele în chestiune și pronosticurile sale atingeau atât de direct și de sigur ilusiile, încât curiositatea tuturora fu ațâțată și mai mult de cum o ațâțase postilionul.”

Magicianul a dispărut misterios și el, spune povestitorul întâmplării, și „peste altă jumătate de oră, apare un călugăr, abea târându-se de bătrânețe, cu o carte mică în mână și oferindu-se a procura ori cărei dame, mijlocul de a afla ce se va întâmpla cu dorințele sau speranțele ei”.

Tot ce aflau de la călugăr se potrivea atât de bine cu realitatea încât „curiositatea publică se transformă într-un fel de panică”.

Până ce lumea se desmeticea, călugărul dispărea și el. La final aflăm ceea ce e ușor de bănuit, dar îi lăsăm autorului plăcerea de a ne dezvălui că „postilionul, magicianul și călugărul erau una și aceiași persoană, un tânăr de elită din societatea Iașilor”.

Iași la 1877 | Sursa: Iași orașul meu, Sergiu Amarandi

Iași la 1877 | Sursa: Iași orașul meu, Sergiu Amarandi

Acestea sunt câteva momente evocate de Rudolf Suțu în Iașii de odinioară despre lumea cea aleasă într-un Iași cum nu se poate mai petrecăreț.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.