10 august 2020, 5:44

Lecția lui Dante. Nu știi niciodată ce vei ajunge să regreți amarnic

„Poetul nostru avea o înălțime medie iar în ultimii ani ai vieții umbla un pic aplecat, cu un mers grav și blajin. Era îmbrăcat mereu într-o ținută potrivită, cum îi stătea bine la vârsta lui matură. Fața lui era lungă, nasul – acvilin, ochii – mai degrabă mari decât mici. Fața îi era închisă, părul și barba – subțiri, ondulate, de culoare neagră iar expresia lui era veșnic melancolică și gânditoare. Așa s-a întâmplat în Verona, unde el era recunoscut de mulți, după ce faima scrierilor lui s-a răspândit peste tot, în special acea parte din Divina Comedie numită Infernul… Într-o zi a trecut prin fața unei uși unde stăteau câteva femei. Una dintre ele le-a șoptit celorlalte, dar nu chiar atât de încet ca să nu fie auzită de el: «L-ați văzut pe omul care vizitează Iadul și se întoarce când poftește, aducând noutăți aici sus despre cei care sunt jos?» Una dintre femei i-a răspuns: «Da, trebuie că ai dreptate. Nu vezi cum barba îi este încrețită de la căldura și fumul de acolo?» Auzind cele spuse în urma lui și știind că vin dintr-o convingere sinceră, Dante a fost încântat să audă acele vorbe și a trecut mai departe zâmbind.” – Giovanni Boccaccio, Vita di Dante (sau Trattatello in laude di Dante), fragment din Portraits of Dante de Richard Thayer Holbrook

 

Căci voi, de-avari, dați crimei privilegii,

Strivind pe buni și-umplând de răi pământul.

(Dante, Infernul, cântul XIX, traducere de George Coșbuc)

Dante, Ilustrație din Divina Comedie, Infernul, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1954

Dante, Ilustrație din Divina Comedie, Infernul, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1954

Durante di Alighiero degli Alighieri, cunoscut cu numele de Dante Aligheri sau simplu Dante, a murit în luna septembrie, în ziua de 13 sau 14, din anul 1321. Avea în jur de 56 de ani. A fost înmormântat în orașul care l-a găzduit după ce a fost alungat din Florența lui natală. Odiseea lui a continuat însă și după ce nu mai umbla pe acest pământ.

Familia Alighieri a fost una nobilă, dar și-a pierdut din influență și trăia modest – făcea parte din clasa numită mica nobilime sărăcită. Tatăl lui a lucrat ca jurisconsult. La nouă ani, Dante s-a îndrăgostit de Beatrice, care a murit la 24 de ani. Tânăra a rămas pentru Dante simbolul frumuseții, al perfecțiunii feminine.

Dante și Beatrice, pictură de Henry Holiday | Sursa: Wikimedia, domeniu public

Dante și Beatrice, pictură de Henry Holiday | Sursa: Wikimedia, domeniu public

În acea perioadă, existau în Italia două partide mari, cel al guelfilor, ce îl susținea pe papa, și cel al ghibelinilor, de partea imperiului. Aceste două autorități, regele și papa, erau văzute ca puterea vremelnică și cea religioasă.

Partidul guelfilor era format din bancheri, mari negustori, industriași; între ei nu a existat o înțelegere deplină și partidul s-a divizat în două tabere. De o parte au fost cei numiți negrii, conservatorii, și albii, mai deschiși, cei care doreau să fie în relații bune cu ghibelinii. Dante a fost guelf din tabăra albilor.

După ce albii, printre care și Dante, au ajuns în funcții importante la conducerea orașului Florența, au încercat să îndepărteze forțele violente ce îl susțineau pe papă. Nici papa nu a stat și a privit. A intervenit, a reușit să răstoarne situația și puterea s-a întors în mâinile oamenilor săi, guelfii cei intransigenți. Imediat, aceștia au început o serie de procese împotriva guelfilor albi. Dante a fost învinuit de delapidare și acțiuni dușmănoase împotriva papei. Condamnarea lui, dată în 1301, suna așa: o amendă de 5000 de florini, exil în afara hotarelor Toscanei pe timp de doi ani și interzicerea pentru totdeauna de a mai ocupa o funcție publică. Acuzațiile despre bani erau nedrepte. Adevărată a fost opoziția lui față de papa Bonifaciu, în dorința de a obține independența orașului Florența. Nu a plătit amenda și nici nu s-a dezvinovățit, ceea ce a dus la o nouă sentință din mai 1302, când a fost condamnat să fie ars de viu dacă va fi prins pe teritoriul orașului.

Despre perioada de peregrinări ce a urmat, Dante scria în Convivio: „rătăcitor, aproape cerșind, prin toate părțile în care se vorbește această limbă…” și se imagina o „navă fără pânze și fără cârmă, purtată spre necunoscute țărmuri și porturi de vântul pe care-l suflă în pânze amarnica sărăcie…”

Și-a găsit adăpost vremelnic în diferite așezări, invitat de familii nobile, dar a avut și câteva încercări de a se repatria în Florența lui. A primit la un moment dat o amnistie pentru a se reîntoarce, însă era obligat să se supună unei ceremonii umilitoare, și anume să-și ceară scuze pentru ceva ce nu a săvârșit. A refuzat cu mândrie și a preferat să rămână în exil.

Dante, Ilustrație din Divina Comedie, Infernul, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1954

Dante, Ilustrație din Divina Comedie, Infernul, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1954

Unui prieten care i-a sugerat să-și „plece capul” dacă asta i se cerea pentru a se reîntoarce acasă, Dante i-a răspuns:

„Aceasta să fie răsplata nevinovăției, limpede pentru oricine? A unor lungi și îndelungate studii? Să plătesc tribut asupritorilor ca unor binefăcători? Nu… nu aceasta este calea reîntoarcerii, o prietenul meu! Dar dacă o altă cale se va găsi, demnă de numele și de onoarea lui Dante, eu o voi urma… Și nu cu pași înceți. Iar dacă în Florența nu se poate intra pe o astfel de cale, nu voi mai intra niciodată în Florența!”

În cele din urmă, în 1318, Dante a fost invitat de un nobil, un binevoitor al literaților, în Ravenna. Acolo și-a finalizat capodopera Commedia, așa cum a numit-o Dante (atributul divina a fost adăugat de Boccaccio). În tot acel timp, a sperat că va veni o zi când va fi rechemat în Florența pentru a fi slăvit ca poet. Nu s-a întâmplat acest lucru. În timpul unei călătorii de întoarcere la Ravenna, s-a îmbolnăvit și a murit într-o noapte de septembrie, în jurul vârstei de 56 de ani.

Funeraliile au avut loc în bazilica San Francesco din Ravenna, atunci San Pietro Maggiore. După ce opera lui Dante a devenit celebră nu doar în Italia, ci în întreaga lume, Florența și-a amintit de cel pe care l-a alungat și a început o lungă și neterminată dispută cu Ravenna pentru a aduce osemintele poetului în orașul lui natal. Florentinii argumentau că Dante mereu a dorit să se reîntoarcă acasă. Cei din Ravenna răspundeau că nu l-au vrut cât timp era în viață, de ce l-ar dori mort. Secole la rând Florența a încercat să-l ia înapoi pe Dante.

În 1519, autoritățile din Ravenna au invitat reprezentanți ai Florenței să vină să-l ia pe Dante. Aceștia au venit și au descoperit mormântul gol. Cei mai uimiți, se povestește, au fost oamenii din Ravenna care le-ar fi spus florentinilor că pot exista două explicații: fie cineva i-a furat rămășițele pământești, fie Dante rătăcește mai departe prin Italia, alungat de Florența.

Mormântul lui Dante, Ravenna, Italia, este vizitat anual de peste 400.000 de turiști | Credit foto: Mira Kaliani

Mormântul lui Dante, Ravenna, Italia, este vizitat anual de peste 400.000 de turiști | Credit foto: Mira Kaliani

Adevărul este că rămășițele pământești ale lui Dante au fost ascunse de cei din Ravenna și le-au ascuns atât de bine încât și ei au uitat unde le-au pus. Au fost descoperite după trei secole și jumătate de un muncitor, în timpul unor lucrări la biserica franciscană, așa cum a relatat atunci The New York Times, într-un articol din 2 iulie 1865 numit Discovery of Dante’s Remains.

Dante se odihnește mai departe în mormântul lui mare și alb din Ravenna, pe via Dante Alighieri, în centrul istoric al orașului, lângă bazilica San Francesco. Mormântul lui Dante din Ravenna, așa cum este azi, a fost construit în 1780.

În biserica Santa Croce din Florența există, din 1829, de ochii turiștilor, un mormânt pe care scrie Onorate l’altissimo poeta, ce s-ar putea traduce prin În onoarea celui mai elogiat poet. Mormântul este însă gol pentru că Ravenna a refuzat mereu să returneze Florenței rămășițele poetului alungat din orașul natal.

După aproape 700 de ani, în anul 2008, Municipalitatea din Florența a anulat sentința dată lui Dante și și-a cerut oficial scuze pentru trimiterea lui în exil.

În 2021, se vor celebra 700 de ani de la moartea lui Dante, ocazie cu care Florența speră să-l ia în sfârșit acasă pe celebrul poet pe care l-a alungat.

Foto cover: Ilustrație din Divina Comedie, Infernul, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1954

 


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.