CITIRE

Povestea lui Hevelius, astronomul polonez din seco...

Povestea lui Hevelius, astronomul polonez din secolul al XVII-lea care a făcut primul atlas al Lunii

Cu mai bine de 300 de ani înainte ca omul să pășească pentru prima dată pe suprafața Lunii, un astronom polonez a publicat, în 1647, o lucrare cu titlul Selenographia, sive Lunae descriptio.

Selenografia, cuvântul folosit în limba română, este, potrivit definiției din dicționar, o parte a astronomiei ce se ocupă cu studierea descriptivă a Lunii, a formațiilor și a constituției sale, a proceselor fizice. Cuvântul a fost preluat în limba română din limba franceză, luat de francezi din latină, selenographia, care vine, evident, de la grecii antici, format din seleneLună, grapheina descrie.

Johannes Hevelius | Din Selenographia

Johannes Hevelius | Din Selenographia

Lucrarea Selenographia, scrisă în limbă latină, ca toate celelalte cărți, îi aparține lui Johannes Hevelius, cel mai inovator astronom de la Copernic, așa cum este considerat. Totuși, într-un fel ciudat și oarecum obișnuit, Johannes Hevelius, cum îi spunem în română, după numele latinizat, a fost într-un anumit moment al istoriei dat uitării de lumea științei, ceea ce e destul de nedrept față de munca lui dedicată astronomiei.

Cu secole înainte ca primul om să facă un pas pe Lună, el și-a dedicat ani și nopți din viață privind luna prin telescopul lui și notând cratere și văi, așa cum le putea observa. Toate cercetările au fost făcute de el, cu propriul instrument de observare instalat pe acoperișul casei lui.

Johannes Hevelius s-a născut în 28 ianuarie 1611 în Danzig, o așezare la țărmul Mării Baltice, în vremea când Polonia era regat. Azi, pitorescul oraș-port se numește Gdańsk.

În zona veche a orașului de azi, reconstruită după cel de-Al Doilea Război Mondial, se poate vedea o statuie cu un bărbat cu plete și mustață, cu privirea pironită spre cer și în mâini ținând niște antice instrumente astronomice. Îl reprezintă pe Hevelius, așa cum se poate afla și de pe placa statuii, unde e scris Jan Heweliusz, numele lui în limba natală.

Johannes Hevelius (Jan Heweliusz), portret în ulei de Daniel Schultz

Johannes Hevelius (Jan Heweliusz), portret în ulei de Daniel Schultz

Familia lui, de origine germană, a fost înstărită, având o afacere înfloritoare cu o fabrică de bere. Prin urmare, tatăl lui se aștepta ca singurul lui fiu, Johannes, să preia într-o zi afacerea și să o continue.

Însă Johannes cel tânăr a fost mai atras de astronomie și matematică decât de comerț. Părinții l-au trimis la școală și l-au ținut doi ani la gymnasium. Acolo l-a avut ca instructor pe matematicianul și astronomul german Peter Krüger (Crüger, în latină), care preda matematica și poezia. Influența acestuia s-a făcut simțită și tânărul Hevelius a fost cucerit definitiv de astronomie. Îngrijorați de preocuparea fiului lor, atunci în vârstă de 19 ani, părinții au decis să-l trimită să studieze dreptul la Leiden. În acest oraș olandez, universitatea a fost întemeiată în 1575.

Ajuns acolo, tânărul Hevelius a continuat însă studiile de matematică și științe naturale. La 23 de ani, s-a reîntors în urbea natală, nu înainte de a călători în Anglia și Franța unde a cunoscut oameni cu aceeași preocupare pentru astronomie și a stabilit legături durabile cu ei. A dorit să ajungă și în Italia pentru a-l întâlni cu Galileo Galilei și alți astronomi ai vremii lui, însă părinții i-au cerut să revină acasă și nu a mai putut vizita și Italia.

Cvadrantul azimutal al profesorului Peter Krüger pe care l-a cumpărat Johannes Hevelius; observatorul este Hevelius

Revenit acasă, așa cum au dorit părinții lui, a preluat comerțul cu bere, a devenit chiar și consilier al orașului și, în cele din urmă, a ocupat și funcția de primar.

În mai 1639, fostul lui profesor de la gimnaziu, Peter Krüger, în vârstă de 58 de ani, era grav bolnav. Hevelius a mers să-și ia rămas-bun de la el și Krüger a reușit din nou să stârnească în fostul lui elev vechea pasiune. Pe patul de moarte, l-a rugat să nu-și risipească talentul pe care îl are pentru știință și să aibă curajul să-și dedice viața astronomiei. Hevelius i-a făcut această promisiune și, la 1 iunie, din acel an, a observat eclipsa solară, așa cum i-a spus profesorul. Acesta a murit după cinci zile, în 6 iunie, iar Hevelius a renunțat la berea familiei lui și alte funcții pentru a-și respecta promisiunea făcută profesorului Krüger.

Din acel moment, și-a dedicat timpul și banii câștigați cu berea îi folosea penttru astronomie.

Pentru a-l ajuta, prima lui soție, Catherina, a preluat afacerile cu bere și, astfel, Hevelius a putut să se ocupe doar de cerul lui. În 1641, și-a construit singur pe acoperișul casei un observator astronomic. În timp, a achiziționat diferite instrumente astronomice și observatorul lui privat a adevenit la vremea respectivă unul dintre cele mai importante din Europa. Aici a fost vizitat, printre mulți alții, și de regii Poloniei, dar și de astronomul englez Edmond Halley, cel care a dat numele celei mai faimoase comete periodice. Halley avea atunci 23 de ani și călătorea prin Europa.

Harta Lunii făcută de Hevelius și publicată în 1647 în lucrarea Selenographia

Harta Lunii făcută de Hevelius și publicată în 1647 în lucrarea Selenographia

Întocmirea hărții Lunii a fost însă pentru Hevelius un angajament major căruia i-a consacrat mai bine de patru ani.

În acea vreme, marinarii puteau măsura latitudinea, distanța de la ecuator spre nord sau sud, dar nu și longitudinea, distanța spre vest sau est. Din acest motiv, numeroase corabii ce străbăteau Atlanticul naufragiau. Se credea că luna poate oferi o soluție. Țările cu ieșire la mare făceau comerț pe cale maritimă, prin urmare erau preocupate să se găsească un mod de a măsura și longitudinea. Totuși, aceasta a putut fi măsurată cu precizie abia după un secol, când a fost inventat cronometrul marin.

După nenumărate nopți petrecute pe acoperiș, privind prin telescop luna, a început să realizeze primele desene și gravuri. I-a trimis câteva și unui prieten astronom din Paris, Pierre Gassendi, interesat și el de cartografierea Lunii. Acesta a fost de-a dreptul uimit de desene și i-a scris lui Hevelius: „Îți datorez mii de mulțumiri pentru desenele superbe…  și sunt încântat să constat că ai un telescop atât de bun. Ești dăruit cu așa ochi superiori”.

Încurajat, Hevelius a continuat cu dăruire să întocmească harta Lunii – noaptea, în timpul observațiilor, realiza desenele, și a doua zi, dimineața, făcea gravurile, imprimate pe folii de cupru. După cinci ani, rezultatul muncii lui a fost lucrarea Selenographia, sive Lunae descriptio.

Johannes Hevelius

Johannes Hevelius

Pe lângă observatorul de pe acoperișul casei lui din Gdańsk, Hevelius a construit și un telescop de 45 de metri, instalat la țărmul Mării Baltice

Hevelius nu a fost primul care a folosit un telescop pentru a cartografia Luna. În 26 iulie 1609, cu câteva luni înaintea lui Galilei, Thomas Harriot a fost primul care a desenat o hartă a Lunii privită cu un telescop. Olandezul Michael van Langren (1598 – 1675) a făcut și el o hartă a Lunii.

Hărțile lui Johannes Hevelius incluse în carte, în jur de 40, ce arată diferite faze ale Lunii, se distinct însă de cele anterioare prin detaliile și eleganța lor. Colecția lui cu hărțile lunare sunt recunoscute a fi primul atlas al Lunii. Hărțile lui au fost atât de bine realizate încât, pentru următorul veac, au fost principala sursă de referință pentru astronomii care cercetau Luna.

În 1664, a fost printre primii oameni de știință străini ales ca membru al Royal Society of London.

Johannes Hevelius cu Elisabetha

În munca lui, a fost ajutat de a doua lui soție Elisabetha, cu care s-a căsătorit în 1663, după moartea Catherinei. Când s-a căsătorit, Elisabetha avea 16 ani și era cu 35 de ani mai tânără decât soțul ei (ca fapt divers, a fost născută în anul în care Johannes Hevelius a publicat Selenographia). Elisabetha a fost pasionată de astronomie, înainte de a-l întâlni pe viitorul ei soț. Are și ea locul ei în istoria acestei științe, fiind considerată prima femeie astronom de la care au rămas lucrări.

În septembrie 1679, în timp ce ei erau plecați, casa lor a fost făcută cenușă în urma unui incendiu. Totul a fost mistuit de flăcări, instrumentele astronomice, însemnările, manuscrisele, iar observatorul în cea mai mare parte distrus.

Fiica lui Hevelius, Katharina, a avut inspirația să ia lucrarea Catalogus Stellarum Fixarum. Aceasta a fost apoi publicată de Elisabetha Hevelius, în Danzig, în 1690, cu titlul Prodromus Astronomiae, la trei ani după moartea soțului ei. Acest manuscris a supraviețuit, uimitor, și asediului rusesc din 1734 în Danzig, și bombardamentelor din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. După aproape trei veacuri zbuciumate, și-a găsit într-un sfârșit liniștea și din 1971 este păstrat în siguranță, departe de zbuciumul și toate pericolele lumii, la Brigham Young University.

Monumentul din Gdańsk dedicat astronomului din secolul al XVII-lea și epitaful lui Johannes Hevelius; Foto: Andrzej Januszajtis

Johannes Hevelius și soția lui Elisabetha au fost înmormântați în același loc, la biserica St. Catherina din Gdańsk, unde s-au căsătorit. Casa unde a trăit Hevelius nu mai există. De altfel, orașul lui natal a fost distrus aproape complet în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Craterul lunar numit după astronomul polonez, Hevelius

Craterul lunar numit după astronomul polonez, Hevelius

Nu departe de casa unde Johannes Hevelius a locuit și a avut observatorul, a fost construit un observator astronomic pe acoperișul unei școli.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.