30 decembrie 2022, 4:56

„Are un mare cusur: e prea lacom”

„Dar când gerul se lasă, iar omătul acoperă orice ar putea să le mulțumească foamea, atunci sunt periculoși. În urlete, care fac să te încrânceni, ies din pădure, se dau la drumul mare abâtându-se spre sate. Atunci nici oamenii nu sunt în siguranță.”

În fabule, se face „o mare deosebire între lup și vulpe”, scria savantul paleontolog Ion Simionescu (1873 – 1944) într-un volum despre Fauna României.

Lupul apare de obicei în povești „ca un prostănac, cu apucături sălbatice, care nu știe multe”, în vreme ce vulpea e iscusită „să ocolească, să se furișeze, să ajungă la scop pe căi piezișe”.

„Nu știe ce e răbdarea, dar nu e lipsit de istețime”

Poporul a prins această credință, după vorba: „Unde se sparge pielea de lup, cârpește-o cu cea de vulpe”. În realitate, afirma Ion Simionescu, „nu este chiar așa”. Omul de știință explica:

Atunci când foamea îl împinge, lupul nu știe ce e răbdarea. Se repede la orice îi iese în cale, chiar și la om. Dar nu e mai puțin curajos decât vulpea și nu e lipsit de istețime.

Când iese cu lupoaica la vânat, unul din ei se lasă urmărit, numai pentru a înșela pe păzitori; în vremea aceasta, celălalt se repede în turmă, apucă oaia de gât, o târăște într-un ascunziș, unde așteaptă să împartă prada cu tovarășul de vânat. Atâta doar că e mai fricos decât vulpea când iese singur.

„Atunci când foamea îl împinge, lupul nu știe ce e răbdarea. Se repede la orice îi iese în cale, chiar și la om.” (Ion Simionescu) | Credit foto: 0fjd125gk87 / Pixabay

„Încolo nu e prost”

O vulpe „hărțuită de vânători, încercuită din toate părțile”, nu se sperie și nu fuge, ba chiar „are curajul să strângă de gât un iepure ce-i iese în cale” și se strecoară „nevăzută printre rândurile hăitașilor”.

În schimb, un lup, „fuge și de un copil, dacă foamea nu-l aduce să nu mai știe ce face”.

Încolo nu e prost. Romanes (George Romanes) citează cazul unui lup care s-a priceput să tragă afară o undiță pusă într-un ochi de gheață și să mănânce peștele prins.

E puternic și are simțurile destul de agere ca să caute vânatul după urme. De altfel, e rudă de aproape cu câinele, cu care și seamănă.

„… își schimbă părul, dar năravul ba”

Prin urmare, e dificil să deosebești dintr-o dată un câine ciobănesc de un lup. Lupul însă „e mai supt la pântece, are capul mai mare, botul mai ascuțit și coada mai stufoasă”.

Blana lupului e sură și se schimbă prin năpârlire, vara devine mai ruginie, iarna „mai gălbie. De unde și proverbul: «Lupul își schimbă părul, dar năravul ba»”.

„Dar când gerul se lasă, iar omătul acoperă orice ar putea să le mulțumească foamea, atunci sunt periculoși.” (Ion Simionescu) | Credit foto: christels / Pixabay

„Are un mare cusur”

Poporul mai avea o vorbă: „La mâncare – lup, la treabă – vulpe și la somn – butuc”:

Are un mare cusur: e prea lacom. Când a dat între ei, omoară cu nemiluita. Se citează cazuri când a sfârcuit o treime dintr-o turmă. Din toate câte a omorât, nu târâie decât una în desișul pădurii, unde o mănâncă până ce rămân numai ciolanele.

„În urlete, care fac să te încrânceni, ies din pădure”

Iarna devin mai periculoși. „Sunt răi mai ales iarna”, scria Ion Simionescu.

„Vara mai merge. Trăiesc singuratici sau cel mult părechi și găsesc lesne de mâncare, căci ca și vulpea nu se dă în lături nici de la un ospăț de șoareci ori chiar de broaște”, afirma omul de știință.

În schimb, iarna „nu mai merge așa”:

Dar când gerul se lasă, iar omătul acoperă orice ar putea să le mulțumească foamea, atunci sunt periculoși. Se adună în potăi (în haită) de sute de indivizi. În urlete, care fac să te încrânceni, ies din pădure, se dau la drumul mare abâtându-se spre sate. Atunci nici oamenii nu sunt în siguranță.

„Unul nu scăpă”

Autorul amintea de un eveniment din iarna anului 1812, petrecut în Franța. Atunci, „vreo 80 de soldați, care își schimbau garnizoana, au fost surprinși de o haită de lupi flămânzi”:

Nu a rămas din ei nimic; nici unul nu scăpă. Pe locul unde au fost surprinși nu s-au găsit decât puștile și ranițele, în mijlocul a vreo două sute de lupi omorâți.

De câte ori nu se citesc știri prin ziare că, în zilele de viscol, cei rătăciți au fost sfâșiați de lupi?

„S-a priceput să tragă afară o undiță pusă într-un ochi de gheață și să mănânce peștele prins.” | Credit foto: igrishkoff / Pixabay

Urmăriți „fără milă”

Din acest motiv și din cauza stricăciunilor pe care le aduceau turmelor de oi, în special, au fost urmăriți „fără milă”. Ion Simionescu scria:

Când se anunță câte un lup prin preajma satelor, se înjgheabă îndată o goană. Așa s-a ajuns să nu mai fie în Anglia picior de lup, iar în Franța și Germania să nu se mai găsească decât prea rari, din ce în ce mai împuținați prin prețul ce se pune pe fiecare lup împușcat.

La noi se găsesc încă în număr mare; vara sunt împrăștiați pretutindeni pe la munte, unde dau târcoale stânelor, până în plaurul din Deltă. Iarna, însă, se adună mai mult spre dealuri și șes și nu rar se încumetă să vină până-n sate, pentru a-și astâmpăra foamea.

„Câinele sfântului Petru”

În credințele poporului, se spunea că lupul este câinele sfântului Petru, „și unde îi poruncește, acolo face pradă”.

Când se adună mai mulți lupi la un loc și urlă, „ei se roagă de Sfântul Petru să le rânduiască prada”, scria Artur Gorovei în culegerea lui de credințe și superstiții ale poporului român, publicată în 1915.

„Când, mergând noaptea ori ziua pe căi lăturalnice, te vede lupul, fără ca tu să-l vezi pe el, a doua zi vei răguși.” (Artur Gorovei) | Credit foto: Daniel Mott / via Wikipedia | CC BY-SA 2.0

Când răgușești și nu știi de ce

Oamenii ziceau că „lupul este fioros pentru că are pe cap trei peri de drac”. Totuși, în credințele populare, se spunea că „e rău, dacă mergi pe un drum și întâlnești popă”. Dacă întâlneși un iepure, atunci e „rău de tot”. În schimbi, „de-ți iese lup în cale, atunci merge bine”.

Încă o credință veche din popor despre lup culeasă de Artur Gorovei: „Când, mergând noaptea ori ziua pe căi lăturalnice, te vede lupul, fără ca tu să-l vezi pe el, a doua zi vei răguși”.

Credit foto cover: 0fjd125gk87 / Pixabay


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol