CITIRE

Magna Curia, în vremea blazoanelor nobiliare

Magna Curia, în vremea blazoanelor nobiliare

1 decembrie 1918 este o stradă în Deva, însă nu una oarecare. Cel puțin nu pentru mine. În primul rând, e strada ce îmi amintește mereu de o perioadă frumoasă din copilărie. În ultimii ani, de câte ori ajung în Deva încerc să fac o plimbare pe acea stradă sau bulevard, așa, din nostalgie.

O astfel de plimbare a fost și într-o zi din acest octombrie. Am plecat atunci de dimineață din Târgu Jiu spre Deva; înainte de a porni spre alte destinații, m-am oprit câteva ore în oraș. Numai pentru a face o plimbare de toamnă, de a urca în Cetate (în privința asta nu a fost o zi bine aleasă, telecabina tocmai era în revizie tehnică, așa că am făcut o scurtă plimbare prin pădurea aurită pe un traseu ce duce la cetate) și de a umbla prin unul dintre castelele frumoase ale Transilvaniei, Magna Curia.

Pot spune că, de atâta vreme de când mă tot opresc în Deva câteva ore, mi-am făcut deja un traseu tradițional, căruia, în funcție de timp, îi adaug hoinăreli pe tot felul de alei și străduțe ca să am impresia că m-am rătăcit. Nu se întâmplă acest lucru, fiindcă Deva nu este mare și îmi face impresia că pe oriunde o iau și mă învârt până la urmă ajung inevitabil exact de unde am plecat.

Parcul Cetății – Deva | Credit foto: Mira Kaliani

Din autogară, o iau încet pe bulevardul Iuliu Maniu, după care fac dreapta pe bulevardul Decebal, apoi mai departe pe strada Avram Iancu și sunt în Parcul Cetate sau Parcul Orașului.

Parcul exista din vremuri vechi, dar a fost refăcut în vremea lui Petru Groza, cel care a fost prim-ministru în primele guverne comuniste, între 1945 – 1952. Născut în Băcia, nu departe de Deva, se pare că el a cerut să se aducă în Deva de la Parcul Dendrologic din Simeria diferiți arbori care au fost plantați în ceea ce va fi numit mai târziu Parcul Cetate. Parc ce există și azi și se află la poalele dealului pe care stă cocoțată cetatea.

Dacă intri în parc pe una dintre aleile principale – cea care iese direct în strada 1 Decembrie 1918 – și mergi înainte în timp ce mai arunci probabil câte o privire sus spre cetate, vizibilă din câteva locuri din parc, la un moment dat, în față, puțin în stânga, apare o clădire pe lângă care nu prea cred că poți trece mai departe ca și când n-ar fi acolo. Chiar dacă o cunoști, știi câte ceva despre ea, despre trecutul ei, tot te face să te oprești și să o pozezi și într-un cadru de toamnă. Sau doar să o privești în lumina blândă a amurgului de octombrie.

Magna Curia – Deva | Credit foto: Mira Kaliani

Este Magna Curia, în latină, Curtea Mare, în traducere, Castelul Bethlen, așa cum mai este cunoscută această clădire ce stă acolo de ceva veacuri. Eu prefer Magna Curia. Declarată monument istoric, este cea mai veche clădire din Deva, stabilită după mențiunea documentară găsită până acum despre ea. Aceasta datează din perioada Renașterii, din secolul al XVI-lea. Cu toate că, mulți istorici, au convingerea că o curte măreață ar fi trebuit să existe acolo cu mult înainte de jumătatea secolului al XIII-lea, când a fost ridicată fortificația pe Dealul Cetății.

Cum nu există alte surse – mai bine zis nu au fost găsite alte dovezi –, se presupune că Francisc Geszti, căpitan al armatei transilvane spre sfârșitul celei de-a doua jumătăți din secolul al XVI-lea, a fost cel care a construit curia pentru a avea un loc accesibil ca reședință și a nu mai fi nevoit să urce în cetate.

Biserica reformată din Deva | Credit foto: Mira Kaliani

Dovada este prima mențiune a clădirii ce apare pe piatra funerară a mamei căpitanului, decedată în 1590. Inscripția de pe monumentul funerar oferă detalii despre locul unde a murit și zice așa: oppido Deva, in curia filii sui Francisci, sub arce eiusdem sitaîn târgul Deva, în curia de sub cetate a fiului său, Francisc. Această inscripție, am aflat, se păstrează în biserica reformată din oraș – despre care, trebuie să spun, de fiecare dată îmi fac timp să merg până la ea, dar nu am nimerit-o  niciodată deschisă. Totuși, nu mă las, cu toate că poate chiar este ținută mereu închisă, cine știe.

Nu există, nu s-a găsit, vreo ilustrație a curții lui Francisc pentru a vedea cum a fost Magna Curia la începuturile ei, înainte de a i se aduce îmbunătățiri semnificative în următoarele două secole. Prima dată, acestea au fost realizate în timp ce proprietarul ei era Gabriel Bethlen.

Gabriel Báthory (stânga) și Gabriel Bethlen | Sursa: Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia, Credit foto: Mira Kaliani

Pe vremea când conducea comitatul Hunedoarei, Gabriel Báthory, ultimul principe al Transilvaniei din familia Báthory, i-a oferit lui Gabriel Bethlen domeniul Devei împreună cu Magna Curia. A fost un dar pentru a-i răsplăti ajutorul dat atunci când a dorit să obțină domnia. Mai târziu, însă, Gabriel Bethlen i-a văzut firea agresivă și a pornit cu oastea împotriva lui pentru a-l da jos. A reușit. Încercând să fugă și să-și salveze viața, Báthory a murit la 24 de ani, ucis de proprii soldați, și Gabriel Bethlen a ajuns principe al Transilvaniei, funcție păstrată vreme de 16 ani.

În timpul lui Bethlen, Magna Curia s-a transformat și a înflorit. El s-a interesat de domeniu chiar și după ce a ajuns principe, însă prima lui soție, Susana Károlyi, s-a ocupat de proprietate. În acea perioadă, a fost refăcută poarta de intrare și s-a consolidat fortificația, iar în interioare au fost aduse sobe noi. Edificiul porții, construit în 1621, a fost decorat cu blazonul și întregul titlu al lui Gabriel Bethlen. Poarta și palisada au fost demolate spre sfârșitul secolului al XIX-lea.

Magna Curia de sub cetate | Credit foto: Mira Kaliani

Susana a murit însă în 1622 și domeniul i-a revenit lui Ștefan, un nepot de frate al principelui Gabriel Bethlen. Timp de patru ani, acesta și soția lui Maria Széchy au locuit mai mult în Magna Curia. Ștefan a murit însă tânăr, avea numai 26 de ani, și Maria a moștenit castelul. O poveste picantă despre Maria e relatată în Cronica maghiară de jale de Ioan Szalard, secretar şi arhivar al curţii princiare. După moartea soțului Ștefan, Maria s-a recăsătorit cu un alt Ștefan. Se spune că ea și-a părăsit al doilea soț și s-a ascuns în curia din Deva. Hotărât să-și ia nevasta înapoi acasă, Ștefan a adunat vreo 250 de călăreți voinici și a pornit alături de aceștia să atace conacul de la Deva. Până s-au chinuit ei să spargă poarta solidă de la intrare, Maria a sărit pe o fereastră în grădina castelului și a fugit în Cetatea Devei.

Maria i-a vândut curia lui Gheorghe Rákóczi I. Acesta a adus din Cluj și Brașov meșteri pricepuți care au făcut ample reparații și au mărit clădirea. Ca principe al Transilvania, Gheorghe Rákóczi I a susținut tipărirea de cărți românești – în martie 1639 la Alba Iulia, în tipografia de la curtea lui, a apărut o carte în limba română scrisă cu caractere chirilice. Din 1691, odată cu noul regim habsburgic în Transilvania, domeniul și castelul au fost închiriate.

Magna Curia, fațada principală | Credit foto: Mira Kaliani

Giulio Visconti, prefect al curții împărătești de la Viena, a primit un timp castelul din Deva, ca răsplată pentru serviciile lui. După care, pe la 1734, împăratul Carol al VI-lea i-a oferit lui Ioan Haller, guvernator al Transilvaniei, moșia Deva, fără cetate. Haller și soția lui, Sofia Daniel, din familia nobiliară Daniel, au fost cei care au înfrumusețat castelul și l-au extins, adăugând stilului renascentist și aerul baroc pe care l-a păstrat și azi. Ei și-au stabilit aici reședința și l-au angajat pe unul dintre cei mai cunoscuți constructori în stil baroc din Transilvania acelei perioade iar acela i-a adăugat elementele monumentale.

Pavilioanele de la colțurile fațadei principale au fost refăcute, cele mai importante săli de la etaj au fost împodobite cu stucaturi, în sala mare s-a construit un șemineu și tot în acea vreme a apărut balconul de pe fațada principală. Balconul este susținut de o consolă decorată cu patru mascheroni, reprezentări simbolice sub forma unor măști, sculptați în piatră.

În sala mare de festivități, aflată la etaj, s-a făcut un cămin decorat în stil baroc. Șemineul rococo, bogat ornamentat, așa cum cerea stilul, s-a păstrat. Aici au fost puse din nou blazoanele familiilor Haller și Daniel, deasupra stă pasărea Phoenix ce privește spre soare, iar în vârf este vulturul lui Jupiter.

Pe un plan al domeniului din 1756, în jurul clădirii apar trei spații largi, un parc pentru plimbări, iar în cealaltă parte, o grădină mai mică pentru zarzavaturi.

Scara barocă de la Magna Curia | Credit foto: Mira Kaliani

În latura dinspre parc, există și azi o scară decorată cu baluștri ce mai păstrează din frumusețea ei barocă de odinioară, chiar dacă acum nu mai este folosită (accesul e interzis) și pare cam neglijată. Pornește de la nivelul superior, sub arcadă, și coboară în parc – pe vremuri, scara ducea în parcul castelului, acum parcul întregului oraș.

Impozanta poartă exterioară de la intrarea în curtea castelului (pe lângă cea interioară) din vremea lui Gabriel Bethlen a fost demolată în 1897, doar fragmente din ea s-au mai găsit și se păstrează.

Clădirea avea atunci două caturi și, la cele patru colțuri, câte un bastion. În perioada lui Haller, fațada a fost complet refăcută. Ferestrele au primit ancadramente noi, iar pe lângă balcon s-a adăugat un portal.

În curtea și grădina domeniului au fost două fântâni arteziene, una reprezentată cu o lebădă cu gâtul străpuns de o sabie, blazonul familiei Daniel de Vârghiș, din care provenea Sofia, și alta cu un leu, blazonul familiei Haller de Hallerstein.

Sculptura ce reprezintă lebăda cu gâtul străpuns de o săgeată, blazonul familiei Daniel | Credit foto: Mira Kaliani

Acum, în fața castelului, a fost reconstituit ansamblul baroc al fântânii de altădată; un putto ține cu brațele lui o scoică pe care e așezată lebăda cu gâtul străpuns de o săgeată. Sculptura a fost restaurată după descrierile găsite și cu fragmente descoperite de la vechea fântână.

În apropiere de porți, se aflau încăperile unde locuiau paznicii castelului, dar și o carceră. Pe lângă zidurile ce delimitau castelul, se găseau dependințe gospodărești și odăile unde stăteau servitorii.

În interior, se trecea printr-o sală spațioasă și se ajungea la scara de onoare; aceasta ducea spre camerele luxoase de la etaj, rezervate stăpânilor castelului și oapeților de seamă – dormitorul doamnei, dormitorul stăpânului castelului, dormitorul pentru domnișoare și un altul pentru băieți și numeroase încăperi unde erau găzduiți oaspeți. Tot sus era o sală mare și una mică, unde Haller primea în audiențe.

Balconul de pe fațada principală | Credit foto: Mira Kaliani

Aceste săli, s-a notat în inventarele vechi ținute la castel, cu stucaturi rococo, aveau, în secolul al XVIII-lea, pereții decorați cu o colecție impresionantă de picturi. Erau fie portrete ale membrilor familiei, fie diferite tablouri cu tematică religioasă sau mitologică.

Parterul era rezervat personalului de serviciu din interiorul castelului, inclusiv paznici. Tot aici, erau bucătăriile și spațiile unde se păstrau alimentele; jumătate din subsolul întregului castel era pivniță.

După moarteau Sofiei, soția lui Haller, moștenitorii familiei și fiscul Transilvaniei au fost într-un lung proces pentru dobândirea castelului – în cele din urmă familia Haller a pierdut.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, castelul a intrat în administrarea locală. După momentul decembrie 1918, Magna Curia a trecut în proprietatea statului.

Magna Curia, interior – Scara (stânga) și căminul baroc | Credit foto: Mira Kaliani

Timp de zece ani, între anii 1997 – 2006, clădirea a fost restaurată, în dorința de a-l face pe vizitator să descopere și atmosfera din timpul când castelul era în proprietatea unor familii nobiliare.

Din 1938, a fost deschis aici Muzeul Județean, cu două secții, de arheologie și istorie și de științele naturii. Mai târziu, muzeul s-a îmbogățit cu noi colecții și s-a redefinit ca Muzeul Civilizației Dacice și Romane. Despre muzeul din castel, însă, este o altă poveste.

 


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.