Editia de Dimineata

Maria Tănase și cântecele ei ce trec prin suflete și urcă la cer. „Nu ştiu de unde vine fata asta, dar vă rog s-o lăsați în pace!”

maria tanase

„Am vrut să o depășesc, fără să-mi dau seama că nici să o ajung nu aș fi fost în stare.”

Aceasta e o confesiune făcută de Ioana Radu, așa cum am găsit-o scrisă, cu precizarea din memorie, într-un articol despre Maria Tănase semnat de Vlad Pohilă.

S-a născut la  25 septembrie 1913 la ora dimineții, într-o casă frumoasă de pe ulița „Livada cu duzi” din zona Grădinari, într-o mahala bucureșteană, numită a Cărămidarilor, ce pornea de la Dealul Mărțișorului până la câmpia Abatorului – azi, este cartierul Tineretului.

„M-am născut în vechea mahala a Cărămidarilor. În mahalaua unde cresc legume, pomi fructiferi și flori. În grădina cu miros de caise a lui taica. Cu mulțime de pomi în floare, cu femei guralive, neveste de oameni simpli, muncitori. Cu copii gălăgioși și năzdrăvani. Acolo, în mahala Cărămidarilor, am copilărit, am plâns, am râs și tot acolo am cântat.” – Maria Tănase, interviu din 1960

A fost al treilea copil al unor grădinari cunoscuți – tatăl se trăgea de pe meleaguri oltenești, dintr-un sat de pe valea Amaradiei, Mierea Birnicii, iar mama era din Transilvania, din Cârța.

Maria Tănase | Fotografie de Willy Pragher

Maria a copilărit alături de fete și feciori, din diferite locuri, care lucrau terenurile cultivate cu flori și legume ale familiei. Cântecele lor au fermecat-o pe fetiță și de fiecare se ruga să-i cânte. Ea asculta și fredona apoi spre încântarea familiei.

„Veniți de prin împrejurimi și din îndepărtări la oraș, țăranii aciuați în mahalaua noastră, după ce-și lăsau lucrul, cu voci când înflăcărate, când domoale, cântau cântecele de acasă. De la ei știu cânta. De la ei, de la taica și de la mama.” – Maria Tănase, interviu din 1960

În timpul liber, tatăl ei cânta din caval și îi făcea plăcere să meargă la spectacole, fie de muzică populară, operă sau de revistă.

Maria Tănase | Fotografie de Willy Pragher

La opt ani, Maria a cântat prima dată pe o scenă – la căminul cultural din Cărămidari, la sfârșitul clasei primare. A urmat Școala de fete „Ion Heliade Rădulescu”, liceu pe care l-a abandonat după trei ani pentru a-și ajuta părinții la grădinărit.

S-a angajat apoi la un birt, unde se ocupa de casierie, dar, când putea, mai și cânta. Într-o seară s-a întâmplat să fie ascultată de gazetarul și regizorul de teatru Sandu Eliad și din acel loc anonim, Maria Tănase avea să plece și să cucerească lumea cu cântecele și vocea ei. Sandu Eliad a recunoscut talentul fetei și a introdus-o pe Maria în cercul artistic al Bucureștilor.

Maria Tănase | Fotografie de Willy Pragher

„Nu ştiu de unde vine fata asta, care-i este originea… Vă rog s-o lăsaţi în pace! Dacă a răsărit din vreo ghindă sănătoasă, sămânţa va încolţi şi va creşte înfigându-şi rădăcinile adânc în pământ şi înălţându-şi tulpina puternic spre cer, în curând stejarul va umbri toate buruienile!” – George Enescu despre Maria Tănase

 

Maria Tănase | Fotografie de Willy Pragher

 

Debutul propriu-zis la un teatru profesionist l-a avut la 21 de ani. A colaborat cu Cărăbușul lui Tănase, unde a apărut pe afișe cu numele Mary Athanasiu sau Elise Lamé, pseudonime inventate de Constantin Tănase – pentru că nu puteau sta, credea el, doi Tănase pe un afiș. Maria nu a stat mult în rolul Mary Athanasiu/Elise Lamé, un motiv fiind costumația „frivolă” pe care trebuia să o poarte în timpul spectacolelor.

Compozitorul și etnomuzicologul Constantin Brăiloiu, căruia i-a fost prezentată tânăra Maria, i-a apreciat talentul și a îndrumat-o spre repertoriul vechi, simplu, de la origini. El înființase o Arhivă de folclor de unde Maria putea găsi inspirație pentru a-și forma un repertoriu autentic. Constantin Brăiloiu a fost alături de Maria Tănase și i-a oferit sfaturi însemnate și atunci când a imprimat pentru prima dată mai multe cântece populare la o casă de discuri.

Maria Tănase | Fotografie de Willy Pragher

În 20 februarie 1938, Maria Tănase a fost prezentată tot pentru prima dată la radio. A cântat „pe viu”, acompaniată de un taraf din Argeș, în timpul emisiunii „Ora satului”. Din anii ’30 până la finalul anilor ’50, Maria Tănase a putut fi văzută și ascultată în numeroase restaurante din București – restaurante de lux, dar și localuri modeste. Camil Petrescu, Tudor Argezi, Liviu Rebreanu sau Ion Minulescu se aflau deseori în public.

Maria Tănase | Fotografie de Willy Pragher

„Maria este din toate satele. Ea ştie să calce cuvântul şi silaba, să arunce zbenghiul accentului unui vers în punctul unde cade şi pasul ideii, să dea fără greş, întotdeauna, ghirlande în relief unui cântec de opincă.” – Tudor Arghezi

După spectacole, la „Capșa” se delecta cu mâncăruri și vinuri alese și se relaxa alături de prieteni și prietene.

În aprilie 1939, în urma audiției, a fost selectată pentru a face parte din delegația României la New York World’s Fair din octombrie.

„Cântecele acestei fetişcane, cu timbrul grav, izvorăsc limpezi din pământul românesc, trec prin sufletul nostru şi urcă spre cer, ca şi aripile făurite de ardeleanul Aurel Vlaicu. Şi el, ca şi ea, dragii mei, a răsărit din stratul profund al poporului obidit, care-şi înalţă pe aripile cântecului sau gândului – făcut pasăre de oţel – vrerile lui către cerul dreptăţii şi al izbăvirii de prea îndelungată suferinţă!” – Octavian Goga despre Maria Tănase

Maria Tănase | Fotografie de Willy Pragher

În perioada războiului nu a mai cântat în restaurante, pentru lumea bună și lipsită de griji, ci în spitale, pentru soldați răniți. După sfârșitul războiului, pentru Maria Tănase a urmat o perioadă plină cu turnee, spectacole, înregistrări. A cântat la inagurarea fundației Societății Române de radiodifuziune, a jucat pe scena teatrelor, dar și în filme – în 1957, a apărut în filmul Ciulinii Bărăganului –, a înregistrat noi discuri la Electrecord, a predat cântul popular la o catedră ce se înființase în cadrul Școlii de Muzică din București.

La începutul anilor 60 se afla la Târgu Jiu, unde a planificat, alături de Taraful Gorjului, un turneu lung, de neuitat. 75 de zile cântecele Mariei Tănase urmau să fie auzite prin toată România.

În primăvara anului 1963, în timpul unui spectacol în Hunedoara, i s-a făcut rău pe scenă. Investigațiile făcute i-au adus un diagnostic nemilos: cancer pulmonar. Concertele au fost suspendate și Mia Braia, la rugămintea Mariei, a înlocuit-o. Timp de câteva luni, a stat internată în spital, cu speranța tot mai firavă de a se pune din nou pe picioare după tratament. Când și-a dat seama că timpul ei pe această lume este tot mai puțin, și-a scris testamentul. Pe nepoți i-a implorat „cu cuvânt de moarte să nu fumeze de aci încolo”.

Maria Tănase | Fotografie de Willy Pragher

A dorit ca înmormântarea ei să fie una cât mai discretă și sobră.

„Cu limbă de moarte îi rog să nu aducă nimănui la cunoștință despre moartea mea cu excepția oficialităților și în orice caz înmormântarea să fie anunțată cu o zi mai târziu chiar celor ce m-au cunoscut. Nu vreau mascaradă”;

„Să nu vină la slujbă mea religioasă niciun popă afară de preotul și părintele Bejenaru Vasile din suburbia Cărămidarii de Jos”; (notă: preotul Vasile a botezat-o, a cununat-o și a înmormântat-o)

„…în loc de acele parastase, pe care le interzic, din când în când să fie ajutat câte un student și o studentă cu plata cantinei sau a posibilităților de masă și să nu fie nimeni trist”, cerea Maria Tănase.

Dorința cu înmormântarea simplă nu i-a fost împlinită. A murit în 22 iunie 1963 și vestea morții ei s-a împrăștiat rapid. Se spune că numărul celor veniți să o însoțească în drum spre cimitirul Bellu a depășit un milion. Au fost oameni din București, dar și din împrejurimi.

„Bucureştiul era inundat de oameni, veniţi să-şi ia rămas bun, și acest moment avea să arate încă o dată că trecerea ei prin lume a lăsat în sufletele oamenilor atât de multă dragoste încât şi astăzi se mai vorbeşte despre geniul ei”, rememora Minodora Nemeș, tânăra pe care Maria Tănase a adoptat-o.

Maria Tănase | Fotografie de Willy Pragher

„N-avea noţiunea banului. Îi plăcea să facă daruri scumpe, să ajute tinerii să meargă la şcoală, să scape de sărăcie oamenii ce-i ieşeau în cale”, își amintea Ileana Constantinescu despre profesoara ei Maria Tănase.

În Fonoteca de Aur a Radioului a fost păstrat un singur interviu cu Maria Tănase. Este datat 8 ianuarie 1960.

„Un nepreţuit tezaur de cântece de prin toate colţurile ţării ar fi pierit fără urmă, dacă n-ar fi fost întâmpinate de inima şi de glasul acestei artiste fără pereche. Şi dacă Maria Tănase şi-a durat piedestalul nepieritor din cântecul românesc, cântecul românesc va rămâne de-a pururi trebuitor Mariei Tănase.” – Păstorel Teodoreanu

Fotografiile au fost făcute de Willy Pragher în anul 1942, în apartamentul Mariei Tănase din București. Colecția de imagini poate fi văzută aici.

Exit mobile version