CITIRE

Mărțișorul, de la vechi credințe la simpla bucurie...

Mărțișorul, de la vechi credințe la simpla bucurie de a dărui

„Astăzi, cînd societatea noastră, din română ce era, s-a streinizat în toate obiceiurile ei, încît a ajuns a nu mai scrie, nici vorbi, nici gândi româneşte […] în această grozavă babilonie de limbi şi moravuri, am uitat toate tradiţiunile vechi care împodobesc trecutul nostru. Aşa, dacă am întreba astăzi pe oricine ce este un mărţişor, desigur ar da din umere, zicîndu-ne: nu ştiu!, căci nu numai obiceiul, dar însăşi amintirea lui, însuşi înţelesul cuvîntului s-a şters din memoria noastră.

Româncele din vremea trecută nu știau să-și facă părul din negru alb și din alb negru, spre derîderea vîrstelor, nu cunoșteau crinolinele și turnurele, puful și cocul, spre derîderea formelor omenești; ele se îmbrăcau cu altițe, își spălau fața cu apă de izvor și urmau datinilor și obiceiurilor strămoșești; ele ciocneau ouă roșii la Paști, ascultau cîntecele de stea la Crăciun, colindele la Anul Nou și trimiteau mărțișori la întîi martie.

Astăzi […] mărțișorul nici se mai știe ce este. Să scuturăm dar noi pulberea uitărei de pe acest vechi și frumos obicei strămoșesc.

Sursa: pixabay.com

Mărţişorul era un dar ce-şi trimiteau românii unul altuia în ziua de 1 martie. El consta într-un bănuţ de aur spînzurat de un găitan de mătasă împletit cu fire albe şi roşii, pe care persoana ce-l primea în dar îl purta la gât pînă cînd întîlnea cea dintâi roză înflorită, pe crengile căreia depunea apoi darul primit. Bănuţul însemna îmbelşugarea, firele albe şi roşi ale găitanului însemnau faţa albă ca crinul şi rumenă ca roza.

Aşa aveau vechii români obiceiul de a se ura în ziua de 1 martie!

Ei erau naivi în sufletul lor; trăiau în simplicitate şi împrumutau vorbele şi obiceiurile lor de la mama natură, care împodobea fruntea fiicelor lor cu flori de câmp și vorbele bătrînești cu alegorii poetice.

Toate însă s-au şters de buretele aşa-numitei civilizaţiuni moderne care, în locul comorilor de înţelepciune şi tradiţiuni strămoşeşti, n-a găsit altăceva mai bun de pus în loc decît minciunile de la 1 aprilie, care şi acestea […] au ajuns a se practica în toate zilele anului.”

Sursa: pixabay.com

Acesta e un fragment dintr-un articol numit „Mărțișorul”, publicat de Nicolae Gane în 1873. După 145 de ani, mărțișorul se dăruiește mai departe și e purtat cu bucurie, chiar dacă motivul este azi diferit față de vremurile când „vechii români trăiau în simplicitate.”

„Obiceiul mărțișorului era specific Balcanilor. Albanezii din Calabria purtau, la glezna piciorului, un șnur, numit mărțișor, împletit dintr-un fir alb și unul negru”, spune Ciprian Voicilă, sociolog la Muzeul Țăranului Român.

Sursa: pixabay.com

Bănuțul în șnur alb și roșu

De la etnograful Simion Florea Marian aflăm din cartea „Sărbătorile la români”, publicată prima dată în 1898, despre obiceiul purtării mărțișorului. În multe zone din Bucovina și mai ales în Moldova, Muntenia și Dobrogea, în 1 martie, înainte de răsăritul soarelui, mamele legau copiilor, la gât sau la mână, o monedă de argint sau de aur. Moneda era prinsă, de obicei, de două fire, unul alb și unul roșu, împletite. Exista credința că purtarea bănuțului îi aducea copilului noroc și prosperitate, sănătate, și, peste vară, „nu-l apucau frigurile”.

După 12 zile de purtat, mărțișorul era agățat de ramura unui pom înflorit, iar dacă pomului îi mergea bine în acel an atunci și copilul va avea o viață bună.

sursa: banatulazi.ro

Amuleta ce aduce noroc și bogăție

„Se credea că purtătorii mărțișorului nu vorfi pârliți de Soare pe timpul verii, că vor fi sănătoşi şi frumoşi ca florile, plăcuţi şi drăgăstoşi, bogaţi şi norocoşi, feriţi de boli şi de deochi.” – Ion Ghinoiu, „Mitologie română”

În timp, bănuțul-mărțișor a început să fie purtat de fete și de femei pentru a se bucura de frumusețe tot anul – „ca să li se conserve coloarea pielei pe față în timpul verei, ca și în timpul iernei”.

„Pe la finea lunii lui martie însă unele dintre dînsele iau legătura marțului și o pun pe trandafiri, iar moneta o dau pe vin, pîne albă și caș, crezînd că fata care a purtat marțul, făcînd aceasta, îi va fi fața albă ca cașul și rumenă ca trandafirul și vinul.” – Simion Florea Marian, Mărțișorul în „Sărbătorile la români”

sursa: romaniatourism.com

Unele îl purtau până când auzeau cucul cântând prima dată în acea primăvară sau până la întoarcerea cocorilor.

Mărțișorul avea rolul unei amulete – „mărțișorul servește celor ce-l poartă ca un fel de amulet”, scrie Simion Florea Marian –, însă pentru ca purtătoarea lui să obțină rezultatele dorite, adică să fie ferită de rele, să aibă sănătate dar și noroc, bogăție, prosperitate – trebuia purtat cu demnitate.

De la soare la smile

„În vechime, românii își trimiteau de 1 martie unii altora un mărțișor, ca semn de prețuire”. – Ciprian Voicilă

La început, mărțișorul avea forma rotundă „ca soarele”, însă de-a lungul timpului a început să capete diferite forme.

sursa: radioiasi.ro

„În perioada comunistă, exista deja o varietate de mărțișoare. Bunica mea păstra într-o cutie mărțișoare, unele reprezentau flori, însă erau și cele care simbolizau clar norocul : coșarul, potcoava, porcul, trifoiul cu patru foi. În prezent, pe lângă cele tradiționale și cunoscute – simbolurile solare –, au apărut altele influențate de noile tehnologii. Dovadă că tinerii sunt fascinați de mărțișorul care poartă un smile face sau, mai nou, Baba Dochia ce duce în spate semnul «Rezist». Fiecare își poate alege acum tipul de mărțișor cu care rezonează cel mai mult, în funcție de valorile sale mai mult sau mai puțin conservatoare, moderne sau post-moderne. Eu zic că așa e bine. Suntem diferite ca persoane și, de multe ori, și motivațiile diferă. Eu nu sunt de acord cu uniformizarea, nici a obiectelor, nici a motivațiilor pentru care facem cadou un mărțișor sau îl purtăm.” – Ciprian Voicilă

Bucuria de a dărui

Deși nu mai „trăim într-o societate tradițională”, păstrăm și „ne bucurăm de anumite rămășițe ale tradiției” și rămâne în noi plăcerea de dărui.

„O constantă ce s-a păstrat din vechime până azi este acest impuls de a dărui, de a ne manifesta afecțiunea, respectul, dragostea, față de celălalt, prin intermediul unui obiect simbolic numit mărțișor, ales în funcție de personalitatea celei căreia vrei să-l dăruiești – fiindcă vrei să-i faci un cadou care să reprezinte ceva pentru ea și care știi că o bucură.” – Ciprian Voicilă

sursa: breslo.ro

sursa: felicitystore.ro

Chiar dacă vechea semnificație s-a pierdut, nimic nu ne împiedică să credem că purtarea mărțișorului ne va aduce numai lucruri bune tot anul. Sau cel puțin ne va aminti că nu mai e mult și se „reîntorc livezile acasă”.

Tu porți mărțișor ?


Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.