13 aprilie 2021, 8:04

Misterul unui ultim zâmbet și o poveste cu aer parizian. „Veniți la mine, să vă arăt cel mai frumos surâs din lume”

„Ce s-a putut întâmpla, pentru ca la șaisprezece ani să fie atât de împăcată cu moartea, să-i surâdă cu atâta prietenie? Nici un regret. I s-a scos masca, pentru ca să i se imortalizeze surâsul.”

Zâmbetul calm al unei fete tinere și frumoase i-a fermecat pe mulți și modele făcute după masca ei mortuară se găseau agățate pe pereții multor ateliere de creație ale artiștilor și în apartamentele boeme ale scriitorilor din Europa ultimilor ani din secolul al XIX-lea și primelor decade ale secolului al XX-lea.

A creat o modă și a fost o sursă de inspirație pentru artiști, scriitori, fotografi.

Pe la sfârșitul anilor 1880, trupul unei tinere a fost pescuit din Sena în zona Quai du Louvre. | Quai du Louvre, 1867, pictură de Claude Monet

Cel mai frumos surâs din lume

Povestea, cu doza ei de mister și fantezie, cum îi stă bine oricărei povești din Paris, are acum 140 de ani. Pe la sfârșitul anilor 1880, trupul unei tinere a fost pescuit din Sena în zona Quai du Louvre.

Nimeni nu a identificat-o vreodată, prin urmare nu i s-a știut numele, vârsta exactă (s-a considerat că avea în jur de 16 ani) și nici cauza morții nu a fost cunoscută (pentru a face și mai misterios totul, unii spun că a fost sinucidere, alții – crimă).

I s-a spus Necunoscuta din (de la sau de pe) Sena și așa a rămas.

În cartea ei de amintiri, Pe firul de păianjen al memoriei, Cella Serghi povestea:

– Veniți la mine, să vă arăt cel mai frumos surâs din lume!, propune Camil (n. scriitorul Camil Petrescu).
[…]
În fața casei unde ne oprim, o văd iar pe fetița care urcă scările ca să ducă profesoarei de franceză un buchet de flori.
– Aici locuiește Lovinescu și se țin ședințele «Sburătorului», spune Camil, când ajungem la etajul doi.
Niciodată nu mi se va deschide ușa asta! gândeam altă dată. Dar acum mai important mi se părea – și mi-era grea inima – că există o femeie despre care Camil poate să spună că are cel mai frumos zâmbet din lume.

Am urcat mai sus, până la ultimul etaj, mansardat, am trecut printr-o cameră întunecoasă, cu un birou vechi, urât, uzat, în fața unei ferestre care dădea într-o curte de lumină, și a unor biblioteci cu uși de sticlă, ocupând un perete întreg, și am intrat într-o cameră mai luminoasă. Pereții zugrăviți cu imitație de tapet roșu și deasupra divanului un tablou în ulei, o femeie culcată, cu sânii plini, dezgoliți de cămășuța care-i cade pe umeri. Un cap de păpușă brună. Mi se părea vulgară și nu-i găseam zâmbetul.

[…]

… dar eu descopăr pe celălalt perete, care încadra divanul spre fereastră, agățat de un șnur gros, capul de ghips al unei fete tinere, cu cel mai dulce, mai suav surâs ce se poate imagina.

– Celebra mască «L’Inconnue de la Seine»” spune Camil. Avea șaisprezece ani și s-a aruncat în Sena, s-a sinucis. Cei care au scos-o din apă, toți cei care au văzut-o au fost uimiți de surâsul ei liniștit, împăcat, fericit. Ce s-a putut întâmpla, pentru ca la șaisprezece ani să fie atât de împăcată cu moartea, să-i surâdă cu atâta prietenie? Nici un regret. I s-a scos masca, pentru ca să i se imortalizeze surâsul.

O rază de soare intra acum pieziș și-i lumina chipul, zâmbetul proaspăt și cald.
– Drama ei rămâne o enigmă.
Peste tot unde s-a mutat, Camil a luat-o cu el.

Le masque de l’inconnue de la Seine, illustration pour Aurélien de Louis Aragon, fotografie: Man Ray, 1966 | Sursa: Centre Pompidou

„Fascinant de frumoasă”

Adusă la morga din Paris cu un surâs gen Mona Lisa pe chip, medicul de acolo, spune povestea, a găsit-o fascinant de frumoasă și a cerut să se facă un mulaj în ghips al chipului ei.

Așa cum se obișnuia în acele timpuri, pentru a fi identificată, tânăra a fost expusă public alături de alte cadavre. „Nu exista vitrină în tot Parisul care să atragă mai mulți spectatori ca aceasta”, se comenta într-un vechi volum despre Parisul de altădată.

Pentru că misterului îi stă bine să rămână mister, în ciuda mulțimii curioase, nimeni nu a recunoscut-o, cel puțin nu a declarat nimeni nimic și fata nu a fost identificată.

O modă cam sumbră

Curând însă, într-un fel inexplicabil, mulaje cu chipul Necunoscutei au început să apară prin tot Parisul și au devenit populare, în special în rândul boemei pariziene.

La un moment dat, „chipul” ei s-a răspândit în toată Europa și nu erai la modă dacă nu aveai agățat pe un perete din casă capul de ghips al acestei fetei cu surâs inefabil.

Rainer Maria Rilke, Însemnările lui Malte Laurids Brigge, 1910:

Modelatorul prin fața buticului căruia trec în fiecare zi a atârnat două măști pe ușă. Chipul tinerei înecate pe care cineva l-a făcut la morgă pentru că era frumos, pentru că zâmbea, pentru că zâmbea atât de înșelător, ca și cum știa.

„Annie, are you OK?” | Sursă imagine: Arqueologia de la medicina

„Annie, are you OK?”

După o jumătate de secol, chipul Necunoscutei s-a transformat în altceva. Un fabricant de jucării, norvegianul Asmund Laerdal a realizat, la solicitarea unor medici, un manechin pe care aceștia să demonstreze o nouă tehnică de resuscitare.

Laerdal a ceat modelul numit Resusci Anne și i-a adăugat chipul Necunoscutei, de al cărei surâs și-a amintit că l-a văzut pe un perete în casa părinților soției lui.

Pe acest model, milioane de oameni din lume au învățat tehnici de resuscitare (CPR) și acest lucru a făcut să se spună că a devenit cea mai sărutată femeie din lume.

João Paulo Cuenca, Singurul final fericit pentru o poveste de dragoste e un accident, 2010:

Și Ofelia asta din știre, mă face să-mi amintesc de o alta.

[…]

Necunoscuta de pe Sena, sinucigașa căreia un angajat de la morgă i-a imortalizat surâsul anonim într-un model de ghips, încântat de frumusețea tinerei găsite în râu în 1901.

[…]

Moartea […] este fotogenică. Înainte să-i inspire pe Rilke și Nabokov și să fie fotografiat de Man Ray, chipul Necunoscutei de pe Sena s-a transformat în element de decorațiune interioară – a atârnat ani de-a rândul pe peretele biroului tatălui meu, și astăzi este la ușa Sălii Periscopului. În afară de asta, s-a transformat în mulaj pentru fizionomia păpușilor din școlile de prim-ajutor din întreaga lume – după spusele dlui Okuda, de la atâta respirație gură la gură, s-a transformat în femeia cea mai sărutată din toate timpurile.

Necunoscuta din Sena | Sursă imagine: Caproni Collection

Atracția misterului

După ce fascinația pentru chipul surâzător al Necunoscutei din Sena s-a mai atenuat, s-a spus tot mai des că modelul inițial al măștii a fost făcut după chipul unei femei în viață – fața unei persoane înecate nu ar avea cum să arate atât de calm și să surâdă de parcă trăiește cel mai frumos vis, spuneau în unison diferiți specialiști.

Într-o comună suburbană a Parisului, modelatori toarnă ghips în matrițe și creează figurine, busturi, statuete, tehnică nu prea diferită față de cea de la începutul anilor 1870, când a pornit această micuță și, se pare, profitabilă afacere. Cel puțin uneori.

Atracția Necunoscutei a fost tocmai misterul din care a apărut și în care a rămas. Și, probabil, nimeni nu a dorit să știe mai mult tocmai pentru a nu spulbera poveștile imaginate în jurul unui ultim surâs.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.