Cercetătorii arată de ce dinții umani sunt atât de sensibili la frig și la durere.

Potrivit unui studiu, dinții sunt moștenirea unor organe senzoriale care aveau, la origine, o cu totul altă funcție decât masticația.

Originea exactă a dinților și funcția lor primitivă rămân învăluite în mister. Se crede că precursorii evolutivi ai dinților – structuri denumite odontode – nu ar fi apărut în cavitatea bucală, ci pe platoșa externă a primilor pești, în urmă cu aproximativ 500 de milioane de ani, arată agerpres.ro.

Cercetătoarea Yara Haridy, post-doctorandă în biologia organismelor și principala autoare a studiului, a analizat sute de specimene, cu un scaner de foarte mare precizie, pentru a căuta urme de dentină, stratul interior al dinților, care transmite informația senzorială la nervii situați în pulpa dentară.

Oamenii de știință au comparat artropodele moderne cu odontodele căptușite cu dentină ale unor pești fosilizați mai recenți, datând din Ordovicianul mijlociu (470 milioane – 458 milioane de ani în urmă). Iar rezultatele arată o asemănare morfologică, care duc cu gândul la organe cu vocație senzorială.

‘Am realizat experimente pe pești moderni, care au confirmat prezența unor nervi în dinții exteriori ai somnilor, rechinilor și pisicilor-de-mare! Ceea ce arată că țesuturile dentare ale odontodelor situate în exteriorul gurii pot fi sensibile – și probabil că toate primele odontode erau astfel‘, a explicat Yara Haridy.

Peștii ‘au dezvoltat apoi fălci și pentru ei a devenit avantajos să aibă structuri ascuțite în jurul și în interiorul gurii’, a adăugat Yara Haridy.

‘Puțin câte puțin, unii dintre peștii cu fălci au avut odontode ascuțite în jurul gurii, apoi unele dintre acestea au ajuns direct în interiorul gurii‘.

‘O durere de dinți este în realitate o caracteristică senzorială străveche, care i-a ajutat probabil pe strămoșii noștri acvatici să supraviețuiască!’, a încheiat aceasta.