13 noiembrie 2022, 16:16

„Atâtea frumuseți, atâtea uimiri, că încremenești și tu o clipă locului” – A fost cândva, „în inima Capitalei”

„Și în mijlocul unui belșug fără seamăn de lumină ce alunecă potolită din luminătoarele tavanurilor, în radierea acea bogată de alb, strecurat din înălțimi, capodopere picturale și sculpturale îți vrăjesc ochiul, te fac să te simți aevea, într’un mare muzeu european, de uiți parcă și locul unde te afli. Și nici nu s’ar putea să fie altfel!”

Evenimentul cultural deosebit al anului 1910 în București a fost inaugurarea muzeului Simu. „Început la 21 mai 1907, Muzeul Simu și-a deschis porțile pentru public trei ani mai târziu, tot la 21 mai, anul 1910. Concepția formală a construcției aparține integral, credem, fondatorului, căci nu se știe numele arhitectului după ale cărui planuri să se fi ridicat edificiul. El oglindește aspirațiile și gustul lui Anastase Simu”, scria, într-un articol din 1991, criticul de artă Eleonora Costescu.

„Întâiul monument de acest fel al Capitalei”

Despre acest muzeu, inaugurarea lui și cum arăta acesta, prozatorul Nicolae Pora (1881 – 1940) a lăsat, în 1911, o prezentare bogată, presărată cu numeroase impresii. A început cu locul amplasării clădirii și a notat:

În inima Capitalei, la răscrucea aripei celei noi a bulevardului Colțea cu strada Mercur, privirea îți e atrasă de o clădire măreață, într’ale cărei nobile linii recunoști întruparea anticului Erechtheion⁠ de pe Acropole – «Muzeul Simu».

Clădit în severitatea maiestuoasă a arhitecturii eline, înfășurat de demicolonade ionice ca și colonadele și frontoanele celor două intrări, «Muzeul Simu» este întâiul monument de acest fel al Capitalei, operă datorită inițiativei private.

Intrarea / Paul DuBois, Caritatea | Muzeul Sima, 1910

„Ridicat din avutul și dragostea de frumos al unui mare admirator al artei”

Un adevărat „templu al artei”, muzeul a fost ridicat „din avutul și dragostea de frumos al unui mare admirator al artei”, Anastasie Simu (25 martie 1854 – 28 februarie 1935), al cărui nume „e legat de aci’ncolo de o înaltă operă culturală – cea mai nobilă și cea mai frumoasă – menită să desăvârșească educația mulțimii”.

Într-un material, Angelica Iacob, istoric de artă și manager cultural, nota că „înființarea Muzeului Simu a avut un dublu scop: pe de o parte, de a contribui la educarea publicului și, pe de altă parte, de a sprijini creația artiștilor români”.

„Te simți înfiorat înaintea mărețului monument arhitectonic”

Despre pasiunea colecționarului de artă, Nicolae Pora scria:

Ca un distins cunoscător al artei, domnul Simu a fost și e în stare să facă orice jertfe să nu îi scape vreo operă de valoare. Și așa se lămurește tot ce a putut face un spirit mare și un admirator al frumosului în vreme de atâția ani.

De aceea te simți înfiorat înaintea mărețului monument arhitectonic în care e închisă o adevărată comoară artistică, strânsă pe încetul de-a lungul anilor, ca orice operă trainică și de aceea te duci cu gândul la cel care a înfiripat-o.

Ca și fațada templului elin, stăpânit de seninătatea frontonului și de noblețea colonadelor de la intrare, pătrunzi în muzeu ca într-un adevărat templu.

„Capodopere picturale și sculpturale îți vrăjesc ochiul”

De la început, continua Nicolae Pora descrierea muzeului, erai izbit de „frumusețea celor cinci saloane în care-i împărțit muzeul, precum te răpesc bogățiile ornamentale cu care sunt toate împodobite”:

Și în mijlocul unui belșug fără seamăn de lumină ce alunecă potolită din luminătoarele tavanurilor, în radierea acea bogată de alb, strecurat din înălțimi, capodopere picturale și sculpturale îți vrăjesc ochiul, te fac să te simți aevea, într’un mare muzeu european, de uiți parcă și locul unde te afli.

Și nici nu s’ar putea să fie altfel!

Sala Bizantină / Hans Pühringer, Madonă ținând un vas | Muzeul Simu, 1910

„Atâtea frumuseți, atâtea uimiri”

Prezentarea acelui „adevărat templu al artei” continuă cu același entuziasm:

În fața ta, cunoscătorului al operelor de artă, sau, umilule profan în ale artei, în fața ta omule venit să-ți adăpi sufletul în izvoarele nesecate cu care firea și-a înzestrat pe cei aleși, – în cele cinci saloane mari ce-ți deschid înainte priveliștea câtorva veacuri de închegări artistice – stau neclintite atâtea frumuseți, atâtea uimiri, că încremenești și tu o clipă locului, ca și statuile acelea încremenite în mișcări eterne, ca și o lume întreagă de făpturi ce caută la tine din cadrele aurite ce acoperă pereții.

„Nu numai pentru noi, dar și pentru alții”

În pragul muzeului Simu, „ca un fel de «bun venit»”, era scris «Nu numai pentru noi, dar și pentru alții».

Comorile de artă, „și ce de mai sunt!”, exclama autorul, „din cele cinci tainițe ale acestui tezaur te așteaptă, te îndeamnă să te apropii, să le vezi una câte una”.

„Într-atâta bogăția lui te silește să te așezi undeva, într-un colț, să te reculegi”

Primul salon era „închinat în întregime antichității”:

Busturi și statui, basoreliefuri și fragmente, în marmură, platru și bronz… de la arta asiro-babiloneană și până la desăvârșirile atinse de arta statuară din timpul Renașterii.

Al doilea salon, împodobit în stil românesc ce amintea de „ornamentica giuvaierului nostru arhitectonic de la Curtea de Argeș”, a fost dedicat artei românești.

După ce se admirau pânze și sculpturi alte celor mai reprezentativi artiști români, se trecea în cel de-al treilea salon, „împodobit în ornamentica rafinată a Renașterii”.

Nicolae Pora comenta:

Oriîncotro te’ntorci, același farmec, aceeași uimire. Pare că în acest salon sunt strânse la un loc toate părțile de atracție ale artei universale, până într-atâta bogăția lui te silește să te așezi undeva, într-un colț, să te reculegi.

Salonul patru a fost „în întregime împodobit în stilul bizantin”:

Ce te izbește, din capul locului aici, sunt vechile icoane, mari și mici, reprezentând pe Maica Domnului, răstignirea lui Christos.

[…]

Frumusețile artei bizantine, însă, le simți într-un triptic bizantino-venețian, de dimensiuni potrivite, reprezentând patimile Mântuitorului.

[…]

Un mozaic de toată frumusețea, reprezentând pe împăratul Justinian, precum și niște basoreliefuri în sidef și lemn încrustat – desăvârșesc această bogată colecție de elemente pure ale stilului bizantin.

Ultimul salon, cu o „ornamentică veche elină”, te întorcea „iarăși spre zările de înseninare ale antichității – dai de picturi moderne și de acuarele, gravuri și de o mare bogăție de basoreliefuri și statui”.

Sala Bizantină / Mark Antokolsky, Cronicarul | Muzeul Simu, 1910

„Și când zărești fața zâmbitoare a celui ce-a înfăptuit acest monument…”

Nicolae Pora încheia:

Treci și iar treci de-a lungul saloanelor, te oprești ici și colo, îți dai seama de înălțimile atinse de arta celorlalte neamuri și te întorci cu inima deschisă spre ai tăi.

[…]

Și când zărești fața zâmbitoare a celui ce-a înfăptuit acest monument – comoară de artă, când simți fericirea fluturând în ochii blajini ai celui ce și-a pus o parte bună din viața și averea lui spre a da Capitalei un templu al artei – nu poți să nu fii mișcat, să nu te duci cu gândul la voievozii și boierii trecutului nostru – ctitori de monumente și așezăminte nepieritoare.

După aproape o jumătate de veac

Criticul de artă Eleonora Costescu (1916 – 2002) scria despre edificiul inaugurat în 1910 de Anastasie Simu că „a constituit timp de aproape o jumătate de veac un punct de reper în viața artistică a capitalei țării”.

În 1950, a fost „deposedat de operele sale cele mai valoroase”, după care, câțiva ani, „Muzeul Simu a vegetat”, până când interesul publicului a fost „din nou suscitat în 1954”. Sculptorul Gheorghe Anghel a expus atunci, de o parte și de alta a fațadei muzeului, două statui monumentale înfățișându-i pe pictorii Andreescu și Luchian.

Sculptorul a fost „obligat să și le ridice înainte de demolarea Muzeului Simu, pe locul căruia urma să fie o porțiune dintr-un bloc a cărui construire a necesitat și alte pierderi de importanță națională”, scria Eleonora Costescu. A amintit de casa Titu Maiorescu, „centrul vieții literar-culturale românești timp de decenii”, situată „puțin mai departe” de clădirea Muzeului Simu.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol