6 iulie 2020, 8:33

Nichita, cuvinte și necuvinte. „E vorba despre fericire, pe care noi am vrea să o suntem, dar ea nu ne este”

„Nașterea și moartea mea nu coincid cu începutul și sfârșitul meu, sunt accidente ale iluziei de a fi om. Eu nu țin prea mult la ideea de timp și fac ce vreau cu timpul, o secundă poate să nu mai treacă dacă aștept, dacă sunt fericit nici un an nu-mi este suficient, trece mai repede decât o secundă de așteptare.” – Nichita

În 9 decembrie 1983, Nichita Stănescu și soția lui, Dora, se aflau la Drobeta Turnu-Severin la nunta unor prieteni apropiați, Ofelia Rotaru și Alexandru Condeescu (cel care a fost apoi și director al Muzeului Literaturii Române). După două zile, Nichita nu era în apele lui. El și Dora au hotărât atunci să se reîntoarcă la București în ziua următoare. În seara de 12 decembrie 1983, pe la ora zece, au ajuns în București. La puțin timp, Nichita a sunat un prieten să vină să stea cu Dora. S-a dus pe picioarele lui la spital și, în acea noapte, în jurul orei două, viața lui Nichita s-a sfârșit. Pe certificatul de deces, a fost trecut stop cardio-respirator. Ultima lui soție, Dora, a crezut și sperat că-l va putea face să stea departe de băutură. O luptă pe care ea și Nichita au pierdut-o.

 

Nichita și Dora | Sursa: Gândul

Nichita și Dora | Sursa: Gândul

Povestea celor doi, a întâlnirii, a întâmplării, a predestinării, a fost spusă într-un rar interviu acordat Dora. Când l-a cunoscut pe Nichita, ea avea 22 de ani și el 45.

„Pe urmă am împlinit 23 şi el 46 – în momentul când am hotărât să rămânem împreună eram exact „jumătatea” lui. Singura dată când se putea, pe urmă nu s-ar mai fi potrivit. Sună a predestinare.”

Să stăm astăzi cu Nichita și cuvintele și necuvintele lui.

Început și sfârșit. „Eu iubesc foarte mult porturile; unde se sfârșește ceva și începe altceva. De unde începe îmbarcarea sau de unde începe debarcarea. E un început și un sfârșit în același timp.”

Când scriitorul devine scriitor. „Orice scriitor începe prin a-și spune propria sa viață prin cuvinte. Dacă el este cinstit cu sine însuși, neapărat este cinstit cu toți ceilalți. La un moment dat, prin maturizare, un scriitor autentic, într-un fel sau altul, își va da seama că scopul scrisului nu este perfecționarea cuvântului, ci mesajul pe care îl poartă cuvântul. Asta este secunda în care scriitorul devine scriitor.”

Nichita | Sursa: Istorie în imagini

Nichita | Sursa: Istorie în imagini

E vorba despre fericire. Noi am vrea să o suntem, dar ea nu ne este. „Prieteni, voi m-ați întrebat cum aș putea să locuiesc într-un viitor mai lung decât prezentul. Poate că acest lucru este posibil în speranță, în nefericita speranță a celor care sunt de a și fi. E vorba despre fericire, pe care noi am vrea să o suntem, dar ea nu ne este.”

Ca atare. „Ce e rău că am văzut ce-am văzut? Ce-aș fi putut la urma urmei să văd! Aș fi putut să văd că este, este, că nu este, nu este. Ce dracului aș fi putut să văd altceva?

Când eram copil, bineînțeles, cu ochi de copil am văzut și eu un pom, iarba că este multă, stelele că sunt subțiri și luminoase și foarte departe. Ce dracului aș fi putut eu să văd altceva! L-am văzut pe tata că era îndrăgostit de mama și că mama gătea tot timpul în bucătărie de mâncare și că zăngăneau cuțitele și furculițele și lingurile. Ce dracului aș fi putut eu să văd altceva! E adevărat că am văzut cu ochii mei un soldat neamț, care s-a spălat la pompa noastră din curte, la pompă, și că eu i-am dat un coltuc de pâine și că el mi-a dat un nasture de la tunica lui. Mama m-a bătut, iar nasturele de la tunica lui, până l-am pierdut, l-am păstrat.

După aceea, ce dracului să fi văzut eu? Niște stele pe un cer, frig, foame, și mult mai târziu am învățat că unii dintre noi vorbesc și că acestea pot fi și scrise m-am cam împiedicat în o, i, oi.”

Nichita | Sursa foto: Radio România Cultural

Nichita | Sursa foto: Radio România Cultural

Ești ceea ce îți amintești! „Eu cred că un om este ceea ce își aduce aminte despre sine însuși! Eu mă consider pe mine ceea ce îmi aduc aminte că sunt! De aceea oamenii sunt schimbători. De fiecare dată îți aduci aminte de alt lucru despre tine însuți! Dacă a fost bun – de bine! Dacă a fost rău – de rău! Ești ceea ce îți amintești! Poți fi ceea ce nu îți amintești? Aș minți să spun că nu regret nimic! Dar  iarăși aș minți să spun că regret ceva!”

Dorul. „Patria este un dor de a sta locului. Dorul, la români, nu e un dor de emigrare, ci este chiar dorul de a sta locului.”

Ca o duminică. „A vorbi despre limba în care gândești, a gândi-gândire nu se poate face decât numai într-o limbă – în cazul nostru a vorbi despre limba română este ca o duminică. Frumusețea lucrurilor concrete nu poate fi decât exprimată în limba română. Pentru mine iarba se numește iarbă, pentru mine arborele se numește arbore, malul se numește mal, iar norul se numește nor. Ce patrie minunată este această limbă!”

La mormântul lui Nichita din Cimitirul Bellu – București | Credit foto: Mira Kaliani

La mormântul lui Nichita din Cimitirul Bellu – București | Credit foto: Mira Kaliani

Ca oricare altul. „Cu cât îmi trece timpul, timpul biologic, cu atâta sunt mai puțin interesat de mine însumi. Cred că experiența existențială are însemnul miracolului în măsura în care ea poate nu să se obiectivizeze, ci să se cuprindă în ceea ce există. Nu e foarte important dacă viața mea a fost așa cum a fost. Sunt un om ca oricare altul și speranța mea de existență este ca atunci când mor, când n-am să mai fiu, când am să mă fac praf și pulbere, să fiu mai puțin superb decât era Alexandru Macedon care, murind, a lăsat vorbă de moarte să i se pună mână în afara mormântului ca să vadă grecii că n-a luat cu el nimic. Eu aș vrea să iau cu mine ceva, ceva ce se poate lua. Din această pricină, când sunt eu cu mine mă înțeleg din ce în ce mai puțin pe mine și când spun ceva înțeleg din ce în ce mai al tuturor, ca să pot lua totuși ceva.”

Textele au fost alese din volumul „Fiziologia poeziei”, capitolul „Pagini de jurnal”.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.