21 ianuarie 2020, 11:26

Nici averea, nici celebritatea. Care e cheia pentru o viață lungă și fericită

„Omul are nevoie de afecţiune. Viaţa fără tandreţe şi fără dragoste nu e decât un mecanism sec, tânguitor şi sfâşietor”, scria Victor Hugo în Notre-Dame de Paris.

Ceea ce știau și simțeau poeți, scriitori, filozofi și tot ei, de-a lungul istoriei omenirii, au spus-o în diferite forme, a fost un subiect pe care, în cele din urmă, știința l-a luat în serios. Această veșnică și aparent banală întrebare – ce poate face o viață lungă și frumoasă? – i-a provocat pe unii cercetători creativi și, în felul lor, au început să caute răspunsuri.

Unul dintre cele mai cuprinzătoare studii ce s-a întins pe o perioadă de aproape 80 de ani este Harvard Study of Adult Development sau Grant Study. Intenția cercetătorilor a fost să găsească un răspuns la vechea întrebare: ce ne ajută să trăim mai mult și mai fericiți? Așa că, în 1938, s-au apucat să urmărească 268 de bărbați, toți în al doilea an de studiu la Harvard. Inițial, aceștia au fost recrutați pentru o perioadă de câțiva ani, între 1939 și 1944. Studiul de început nu a inclus femei, deoarece la facultate erau în acea vreme numai bărbați.

Lucrurile nu s-au oprit în 1944 și tinerii au fost urmăriți mai departe, cu tot ce le-a adus sau nu viața, căsătorie, război, copii, încercări, succese, eșecuri, bătrânețe. În 2017, 19 dintre cei recrutați la Harvard erau în viață, toți nonagenari.

După aproape 80 de ani, s-a aflat mai mult decât s-a gândit vreodată cel care a pornit studiul.

Proiectul a fost lansat în 1938 de dr. Arlie Bock, directorul de atunci al Departamentului de Igienă de la Harvard. El a beneficiat de sprijinul financiar al omului de afaceri și filantropului William Thomas Grant, de la care a rămas și denumirea sub care e cunoscut studiul.

Obiectivul doctorului Bock a fost de a include în proiect tineri obișnuiți și dornici de succes în încercarea de a găsi un răspuns la întrebarea de ce are nevoie omul pentru a trăi bine. Spera să poată găsi și da lumii chiar și o rețetă a succesului și visa „la o ameliorare a dizarmoniei din lume”.

Tinerii recrutați au fost supuși la o serie de interviuri și numeroase măsurători și verificări complete. Entuziasmul cu care a început studiul a scăzut pe parcurs. După aproximativ zece ani, Grant a retras susținerea financiară, dar povestea nu a stat chiar pe loc. Alți cercetători au încercat să-l continue, chiar dacă posibilitățile au fost reduse. Totuși, anual, participanții primeau chestionare pe care le completau și le trimiteau înapoi cercetătorilor.

 

Ce face o viață lungă și sănătoasă?, s-au întrebat oamenii de știință. Și se pare că au găsit un răspuns. | Foto: Pexels/Pixabay

Ce face o viață lungă și sănătoasă?, s-au întrebat oamenii de știință. Și se pare că au găsit un răspuns. | Foto: Pexels/Pixabay

În anii ’60–’70, mulți specialiști din diferite domenii au arătat un interes tot mai crescut în a afla ce îi face pe oameni să se simtă fericiți de viața pe care o trăiesc. Richard Easterlin, un economist, astăzi în vârstă de 93 de ani, a rămas cunoscut pentru un articol publicat în 1974 în care, în urma unor studii făcute, a arătat că, „în ciuda așteptărilor, nu există dovadă că fericirea crește direct proporțional cu venitul”. Altfel spus, cine are bani pentru a-și face, în principiu, toate capriciile nu înseamnă că este mai fericit decât altul cu bani puțini.

Cel care a intuit marile posibilități pe care le poate oferi studiul Grant a fost psihiatrul George Vaillant. El a ajuns director al proiectului, între 1972 și 2004, și a inclus în studiu un alt grup de 456 de tineri din Boston, ceea ce a adus rezultatelor diversitate. Prin anii 2000, au fost incluse în studiu și femei, soțiile celor recrutați. În perioada maturității, unii dintre primii participanți din seria Harvard au cunoscut succesul și au ajuns oameni importanți.

Toți cei recrutați în studiul Grant au fost urmăriți de la tinerețe până la vârsta pensionării. Rezultatul studiului a identificat mai mulți factori ce pot duce la o viață bună, lungă, sănătoasă. Printre cele mai importante, se află consumul limitat de alcool, exercițiile fizice regulate și menținerea unei greutăți corporale echilibrate. Dincolo de toate aceste lucruri cunoscute, s-a descoperit însă ce anume influențează cel mai mult în bine viața omului.

„Când a început studiul, nimănui nu-i păsa de empatie sau afecțiune. Dar cheia  pentru a îmbătrâni sănătos și armonios constă în relații, relații, relații. Relațiile sociale armonioase sunt cele mai importante pentru o viață bună”, spunea George Vaillant, cu o notă accentuată pe puterea transformatoare și regeneratoare a dragostei. A dat ca exemplul experiențele a doi dintre bărbații care au participat la studiu și care au găsit dragostea mai târziu în viață. „Nu e niciodată prea târziu să renaști prin iubire”, a conchis Vaillant.

Într-o carte scrisă de Vaillant, „Aging Well”, el nota șase factori pentru o îmbătrânire sănătoasă pe care i-a observat la persoanele care au participat la studiul Grant: activitățile fizice, absența abuzului de alcool sau țigări, aptitudinile necesare de a face față suișurilor și coborâșurilor vieții, menținerea unei greutăți corporale armonioase, o căsătorie statornică și educația.

Cum studiul s-a întins de-a lungul unor decenii,  descoperirea cea mai surprinzătoare a fost cea despre relații. „Relațiile noastre și cât de fericiți suntem cu acestea au o influență puternică asupra sănătății noastre”, a spus psihologul Robert Waldinger, al patrulea director al studiului. „Să ai grijă de trupul tău este important, însă să te îngrijești de relația pe care o ai este tot o formă de îngrijire. Asta, consider eu, este revelația studiului Grant”.

Probabil cu toții avem uneori nevoia de a fi singuri și nu e nimic rău; doar să nu ne uităm în singurătate. | Foto: Julita/Piaxaby

Probabil cu toții avem uneori nevoia de a fi singuri și nu e nimic rău; doar să nu ne uităm în singurătate. | Foto: Julita/Piaxaby

Relațiile apropiate sunt cele care continuă să-i facă pe oameni fericiți de-a lungul întregii lor vieți, mult mai mult decât banii sau faima. Aceste legături îi protejează pe oameni de nemulțumirile vieții, întârzie declinul fizic și psihic și sunt indicii mult mai bune pentru vieți lungi și fericite decât statutul social, coeficientul de inteligență sau genele pe care le purtăm.

Cercetătorii care au studiat toate datele strânse de la început despre cei recrutați în proiect au observat o corelație puternică între viețile lor înfloritoare și relațiile pe care le au cu familia, prietenii și comunitățile unde trăiesc.

„Am adunat toate datele despre participanți obținute până la vârsta de 50 de ani. Nu nivelul colecterolului era cel care prezicea cum vor îmbătrâni. Era vorba despre cât de mulțumiți erau cu relațiile lor. Cei care s-au declarat cei mai satisfăcuți de aceste relații la 50 de ani au fost și cei mai sănătoși la 80 de ani”, a spus Robert Waldinger, ca invitat la una dintre popularele conferințe TED.

„Relațiile frumoase nu ne protejează doar corpurile; ne protejează și creierele. Asta nu înseamnă că trebuie să fie line și constante zi de zi. Am avut cupluri de octogenari ce puteau să se cicălească unul cu altul cât era ziua de lungă, dar atâta vreme cât fiecare știa că, atunci când va da de greu, se poate bizui pe celălalt, acele dispute nu contau. Cei care au păstrat relații afectuoase au ajuns să trăiască mai mult și mai fericiți, iar cei singuri au murit deseori mai devreme”, spunea Robert Waldinger și a conchis: „Singurătatea ucide. Are o putere la fel de mare ca fumatul sau alcoolismul”.

Întâlnire între prieteni | Foto: Daniel Nebreda/Pixabay

Întâlnire între prieteni | Foto: Daniel Nebreda/Pixabay

În ce privește procesul de îmbătrânire, acesta începe din clipa nașterii. Tocmai de aceea, spun cercetătorii, e bine ca fiecare să-și trateze corpul bine cât mai devreme. „Îmbătrânirea e un proces continuu. Se poate vedea cum oamenii încep să își schimbe multe obiceiuri când trec de vârsta de 30 de ani. Cel mai bun sfat pe care îl pot da este: «Ai grijă de corpul tău ca și când vei avea nevoie de el pentru o sută de ani», pentru că s-ar putea”, spunea Robert Waldinger.

Și tot Waldinger a răspuns la întrebarea ce lecție a învățat din acest studiu: „Este atât de ușor să te izolezi de lume, să te lași prins de muncă și să nu îți amintești «Oh, nu am mai văzut acești prieteni de multă vreme». Așa că, sunt acum mult mai atent la relațiile mele decât obișnuiam să fiu. Este util să știți că e o alegere care merită făcută.”

„Nu este timp – atât de scurtă este viaţa  –, pentru ciondăneli, scuze, gelozie, trageri la răspundere. Este timp doar pentru a iubi – și chiar și pentru asta doar o clipă, ca să spun așa.” – Fragment dintr-o scrisoare din 20 august 1886 semnată S.L.Clemens (Mark Twain) către o prietenă, Clara Spaulding, care urma să se căsătorească în septembrie.

Surse informații despre studiu: The Harvard Gazette; WHO/World Health Organization

Cover foto: Susanne Pälmer/Pixabay


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.