CITIRE

Nici înjurat, nici alintat – Calistrat Hogaș, un s...

Nici înjurat, nici alintat – Calistrat Hogaș, un scriitor „cam mojic”

„Şi Halunga, uitând de mine, se legă numaidecât în vorbă, când cu unul, când cu altul; iar eu, cu mâinile la spate şi neştiind tocmai hotărât ce să fac cu persoana mea, schimbam piciorul de reazem când pe dreapta, când pe stânga, şi căutam să-mi dau o înfăţişare pe cât se poate mai puţin ridicolă; şi oricât făceam eu pe importantul, totuşi ţăranii, deştepţi şi ironici cum sunt ei, mă trăgeau cu coada ochiului şi-şi căutau înainte de băut rachiul lor prost din pahare mari de vin…”, povestea Calistrat Hogaș în Pe drumuri de munte.

În această perioadă se împlinesc 172 de ani de la nașterea acestui „Creangă trecut prin cultură”, cum i-a spus Tudor Vianu.

Calistrat Hogaș | Sursă imagine: Ziarul Ceahlăul

Un scriitor „cam mojic”

Călător împătimit, iubitor de munte și de drumeții fără de sfârșit, Calistrat Hogaș a fost dascăl îndrăgit și scriitor „cam mojic”.

El a scris-o în prefața cărții și a zis-o așa:

„Așadar, eu am început a scrie cu gîndul de a îmbrînci literatura călătoriilor din drumul obiectiv, didactic și aproape geografic de pînă acum, pe drumul subiectiv, pe care trebuie să meargă, după socotința mea, acest gen de literatură. Că am izbutit? Aceasta nu se caută; vorba e: am avut ideea? Am avut-o… (Ergo: scopul e atins.)

Mai rămîne un lucru gingaș, dar gingaș de tot, pe care trebuie să-l lămuresc aici. Ca în foarte multe lucruri, e şi în literatură un soi de mojicie. Ei bine află, iubite cetitorule, că, spre marea d-tale mirare, nu mă sfiesc de a-ţi face cunoscut, că, în literatură, sînt cam mojic; şi aceasta nu din pricina alcătuirii mele sufleteşti, ci numai din împrejurări care nu atîrnă de voinţa mea. Nu ştiu dacă d-ta pui mănuşi sau nu, cînd faci literatură, eu însă, care n-am făcut şi nici nu am de gând să fac vreodată înaltă şi subţire literatură de salon, am redat oamenii şi lucrurile, aşa cum se găsesc ele în măreaţa lor sălbăticie şi poate prea bine să strîmbe din nas finul estet X şi mult mai sensibilul decadent Y; eu îmi păzesc treaba şi, cu acelaşi deliciu cu care un Lucullus s-ar aşeza înaintea unui ospăţ vitelian de limbi de canar şi de murene îngrăşate cu carne de rob, mă aşez şi eu înaintea unui mojdei, a unei mari, fierbinţi şi oacheşe mămăligi, a unor ciuperci fripte pe cărbuni la umbra pădurilor sau a unui epic borş cu carne de oaie nu tocmai fiartă… Iar de se întîmplă să mă întîlnesc în cale cu vreun ghiorlan – află în paranteză că iubesc grozav pe ghiorlani – apoi stau de vorbă cu el în limba lui, și, lucru nemaiauzit, m-am încredințat că mult poate cineva să învețe de la un ghiorlan cu căciula dintr-o oaie și cu ciubotele dintr-o vacă, unse cu o păcorniță de dohot. Precum vezi, iubite cetitorului, sînt departe de literatura fină și de aceea ți-am dat mai dinainte de veste că, în această privință, sînt cam mojic”.

Ca să-l celebrăm pe Hogaș și să nu-l dăm uitării, fiindcă nu se cuvine, iată câteva lucruri despre omul, dascălul, drumețul și povestitorul Calistrat Hogaș.

Calistrat Hogaș | Sursă imagine: Ziarul Ceahlăul

Numele

S-a născut în Tecuci, unde tatăl lui, pe nume Dimitriu, a fost protopop. Învățătorul de acolo i-a convins pe părinți să-i pună numele Hogaș în loc de Dimitriu, nume avut de bunicul tatălui, deoarece, le-a zis el, va ajunge un om important și nu trebuie să aibă un nume ca oricare altul.

Prima alegere

Tatăl său l-a vrut popă, dar băiatul a vrut altceva, și anume să învețe carte. La 12 ani a absolvit școala primară din urbea natală și a primit calicativul „foarte bine”. S-a înscris apoi la Academia Mihăleană din Iași unde a fost coleg, printre alții, cu A.D. Xenopol (istoric), Vasile Conta (filozof), Alexandru Lambrior (filolog și folclorist). Urmează liceul și apoi intră la Facultatea de Litere. Toate aceste școli le-a urmat ca bursier; în plus, deoarece avea mulți frați mai mici, s-a întreținut singur din meditații pentru ca părinții să scape de grija lui.

Profesorul

A predat, după facultate, la un gimnaziu înființat atunci în Piatra Neamț. A fost perioada când și-a făcut debutul ca poet într-un ziar local. De-a lungul carierei de profesor a avut deseori dispute cu superiorii, fiind nevoit să se mute la diferite școli. În 1880, a fost profesor la o școală din Iași. Aici, l-a întâlnit pe Ion Creangă.

După un an, s-a reîntors în Piatra Neamț unde l-a cunoscut pe I.L.Caragiale, pe atunci revizor școlar.

Șicanat din nou de superiorii din diferite instituții de învățământ, s-a mutat la Alexandria. La Roman, a predat și la Seminarul Teologic. În cartea autobiografică, Însemnări din viața mea, viitorul mitropolit Visarion Puiu, unul dintre elevii lui, spunea despre dascălul Hogaș că „transforma ora de română într-o veritabilă sărbătoare”.

De altfel, a fost unul dintre cei mai iubiți profesori și, după ce s-a pensionat, la rugămintea elevilor, a continuat să predea.

Pe drumuri de munte | Sursă imagine: Trover

Drumețul

Pasionat de drumuri îndelungi, pe acolo pe unde natura a rămas sălbăticită și nestricată de om, Hogaș s-a apucat să scrie despre drumețiile lui. Și a făcut-o cum trebuie, cu umor, savoare, original, de-ți face poftă să o iei pe urmele lui. Cum, necum, te îmbie la drum.

Iubea drumețiile, fiindcă „orice călătorie, afară de cea pe jos, e după mine o călătorie pe picioare străine; a avea la îndemână cupeaua unui tren, roatele unei trăsuri sau picioarele unui cal înseamnă a merge şezând şi a vedea numai ceea ce ţi se dă, nu însă şi tot ce ai voi”.

Calistrat Hogaș | Sursă imagine: Ziarul Ceahlăul

 

Scriitorul

A scris mereu de-a lungul anilor, fără a fi un autor de succes – lucru care, zic unii, nu l-a deranjat. Primele impresii de călătorie le-a publicat în „Arhiva” din Iași, pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, dar „pierdut într-o arhivă, printre studii de geologie, petrografie, chimie și filologie, el a rămas necunoscut”, scria Garabet Ibrăileanu.

De-abia în 1906, întâlnirea cu Garabet Ibrăileanu a schimbat soarta autorului care a început să iasă din „totala-i obscuritate”. Totuși, nu a avut norocul altora. Dimpotrivă.

Tot Garabet Ibrăileanu povestea peripețiile prin care a trecut opera lui Hogaș până să ajungă să fie cunoscută și apreciată de cititori. În 1912, a fost prima intenție de a se publica în volum impresiile din călătorii. A dorit să-și facă singur corectura și, zicea Ibrăileanu, „a făcut-o așa, că volumul nu s-a putut tipări”. Apoi a venit războiul, când lumii numai de citit cărți de călătorie nu-i ardea. După război, un incendiu a distrus tipografia lui Ibrăileanu și totul s-a făcut cenușă, inclusiv cărțile lui Hogaș.

În timpul vieții lui Hogaș, nici critica nu l-a luat în seamă, „nici măcar nu l-a înjurat”. Puțini au văzut din prima talentul de a povesti al lui Hogaș. „Natura nu a înzestrat pe nimeni cu mai multe daruri strălucite. Dar oamenii nu l-au alintat”, nota Garabet Ibrăileanu.

Abia după moartea scriitorului, în 1917, a apărut o nouă ediție și lumea a început să fie tot mai mult prinsă de farmecul povestirilor lui Calistrat Hogaș.

Ceahlăul | Credit foto: Arpad Laszlo


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.