Cu toate că nu a obținut premiul Nobel pentru descoperirea efectelor insulinei, lumea întreagă îl recunoaște pe Nicolae Paulescu drept pionier în studiul diabetului.
Drumul până la descoperirea efectului insulinei
Nicolae Constantin Paulescu s-a născut în București, pe 8 noiembrie 1869 și a învățat la actualul liceu Mihai Viteazu. A plecat la Paris în 1888 pentru a studia medicina, iar în 1897 obține titlul de Doctor în Medicină pentru o cercetare asupra splinei, numită Recherches sur la structure de la rate, după cum relatează Cunoaștelumea.ro.
Dorințele sale de învățare nu se opresc aici, acesta continuând să studieze la Facultatea de Științe din Paris cursuri despre chimie biologică și fiziologie generală, iar în acest timp a lucrat în spitalele din capitala franceză – Hôtel-Dieu și Notre Dame du Perpétuel-Secours – și a fost secretar de redacție al revistei Journal de Médecine Interne.
În 1899 obține și titlul de Doctor în Științe cu două lucrări, numite Cercetări experimentale asupra modificărilor ritmului mișcărilor respiratorii și cardiace sub influența diverselor poziții ale corpului și Cauzele determinante și mecanismul morții rapide consecutivă trecerii de la poziția orizontală la cea verticală. Doi ani mai târziu, primește al doilea titlu în Științe cu lucrarea Studiu comparativ asupra acțiunii clorurilor alcaline asupra materiei vii.
Întoarcerea în România și marea sa descoperire
Reîntors pe plaiurile natale, Paulescu este numit profesor de Fiziologie la Facultatea de Medicină și Director al Clinicii de Medicină internă la spitalul Sf. Vincent de Paul, actualul spital de Endocrinologie, C.I. Parhon.
23 iulie 1921 este data la care românul prezintă în cadrul unei sesiuni a Societăţii de Biologie cele patru comunicări care au rezultat din cercetarea sa. Paulescu a descoperit că în interiorul pancreasului există un produs activ antidiabetic, pe care el l-a numit pancreină, adică insulina. Historia.ro relatează că aceste rezultate au fost publicate în revista de medicină care apărea în Franța și Belgia, numită Archives Internationales de Physiologie. Românul a primit în 1922 brevetul de invenție Pancreina și procedura fabricației sale, de către Ministerul Industriilor și Comerțului din România.
„Dau acest nume substanței active descoperite de mine în extractul de pancreas. Această substanță are proprietatea remarcabilă ca, atunci când este injectată unui animal diabetic, să producă o diminuare sau chiar o suprimare trecătoare a hiperglicemiei…” și „Pentru ca pancreina să fie întrebuințată cu folos în tratamentul diabetului la om, ea trebuie să fie preparată în mari cantități, ceea ce necesitează un mare capital. Revendic invențiunea produsului organic pancreanina, care, injectată în sânge, produce o diminuare sau chiar o suprimare trecătoare a simptomelor diabetului„, menționa Paulescu în actul oficial.
Cu toate acestea, la o diferență de aproximativ un an, cercetătorii canadieni Fr. Grant Banting şi Ch. Herbert Best anunță că au descoperit insulina, iar despre Paulescu susțin că indiferent de faptul că a demonstrat eficacitatea insulinei, ar fi spus că injecțiile cu această substanță nu ajută. În 1923, canadienii au fost laureați cu Nobelul.
Recunoașterea internațională a lui Paulescu
În acest context, fiind laureați cei doi cercetători din Canada, alți savanți au încercat să construiască o campanie pentru a-i restitui lui Nicolae Paulescu titlul de pionier în descoperirea insulinei.
Printre aceștia se află și fiziologul scoțian Ian Murray, iar în 1969, profesorul A.W.K. Tiselius, vicepreședinte al Fundației Nobel, i-a recunoscut românului meritele pentru descoperirea insulinei.
În România, în 1990 a fost numit post-mortem membru al Academiei Române.
Afilierile ideologice îi anulează meritele științifice?
Nicolae Paulescu nu s-a ferit niciodată să-și arate afilierile politice și ideologice, viața sa particulară fiind una destul de controversată.
În 1921, împreună cu Alexandru C. Cuza, înființează Uniunea Naţională Creştină, acesta fiind primul partid din Europa care adoptă ca simbol zvastica, iar în 1923 pune bazele Ligii Apărării Naţionale Creştine. Paulescu, cunoscut antisemit, a scris și despre pericolele evreilor asupra societății, dar și din punct de vedere medical a scris despre inferioritatea biologică a nației evreiești, după cum se arată în Adevărul.ro.
În 2003, la Paris, se dorea construirea unui bust al cercetătorului român la spitalul unde a lucrat acesta, însă decizia a fost întâmpinată cu proteste din partea organizațiilor evreiești.
„Dacă în 1923, Comitetul Nobel a judecat întreaga persoană a laureatului, atunci la fel trebuie să procedeze și Hôtel Dieu în 2003 și să concluzionează că brutala inumanitate a lui Paulescu îi anulează orice merit științific.„, se arată în scrisoarea trimisă de acele organizații.
Însă nu toți erau de acord cu acestă afirmație. Nicolae Cajal, membru al academiei Române de Științe și președintele Federației Comunităților Evreiești din România între 1994 și 2004, afirma că trebuie făcută o deosebire între aceste afilieri ideologice pe care le avea și descoperirile științifice importante, mai ales că a ajutat la ameliorarea vieții celor care suferă de diabet.
[Sursă imagine: caplimpede.ro]