21 ianuarie 2020, 10:27

„Noi deținem un record, căci tot românul e născut fripturist.” Păstorel Teodoreanu, despre gastronomie, civilizație și cultură

„Bucătăria, ca și istoria, ține și de știință și de artă. E de amândouă câte puțin și nici una chiar de tot. Progresele ei pot indica gradul de civilizație. […]  Civilizația și cultura n-au înaintat simultan pe toate fronturile. Pe de altă parte, nici indivizi izolați și nici națiuni egal înzestrate în toate domeniile nu s-au prea văzut. […] Ca în toate domeniile în care specializarea merge până la nuanță și semiton, în gastronomie francezii au atins perfecțiuni uluitoare și incomparabile. […] Dar dacă până în momentul de față nu putem vorbi despre o școală românească, suntem siliți să ne oprim și să subliniem marile dispoziții naturale ale românilor în această direcție. […] noi ne-am dovedit meșteri totdeauna tocmai în ce e mai greu de realizat la foc: friptura. Aproape nu există țărancă mai gospodină care să nu știe să învârtă un pui la frigare și nu e răspântie de târg la care să nu sfârâie o bucată de carne la grătar. Savarin (n. Anthelme Brillat-Savarin, 1755–1826, jurist și un vestit gastronom francez) scrie: On devient cuisinier, mais on naît rotisseur (Bucătar devii, dar gratargiu te naști). Dacă e așa, noi deținem un record, căci tot românul e născut fripturist (lato senso)”, scria Păstorel Teodoreanu într-un articol din Adevărul literar și artistic.

Un festin roman, Roberto Bompiani | Art in Empire

Un festin roman, Roberto Bompiani | Art in Empire

„Al. O. Teodoreanu s-a dedicat cu ardoare (sadovenist în asta), aci în serios, aci în glumă, unei activități de gastronom și oenolog luminat, scriind cronici gastronomice în care decide, spre uimirea cititorilor nerisipitori, că aluatul cozonacului «nu trebuie frământat cu degetele, ci numai cu pumnii strânși» și că «proporția de ouă e de cincizeci la kilogramul de făină»”, comenta G. Călinescu.

„Din carnetul unui gastronom” și „Însemnări pe șervet” au fost două rubrici din Adevărul literar și artistic unde apărea frecvent semnătura lui Păstorel Teodoreanu. Articolele din acele rubrici și multe altele, tot pe teme gastronomice, au fost adunate și incluse în volumul De re culinaria, apărut în 1977, la Editura Sport-Turism, ediție îngrijită de Rodica Abrudan Pandele și Aristița Avramescu. Așa cum s-a menționat în nota ediției, cartea a reunit pentru prima dată toate articolele gastronomice publicate de Al. O. Teodoreanu, cunoscut ca Păstorel Teodoreanu. Iată câteva texte despre gastronomie, civilizație și cultură, scrise de Păstorel pentru cele două rubrici amintite.

Banchet în aer liber, fragment de mozaic din secolul al IV-lea

Banchet în aer liber, fragment de mozaic din secolul al IV-lea

Sunt oameni care își închipuie că pentru a mânca bine e suficient să ai stomah și bani: Se înșeală: trebuie să ai și cap.

Gastronomul care nu lasă o masă cât de copioasă dar înconjurată de imbecili, pentru o felie de pâne prăjită și-un ceai luat în tovărășia unor oameni de spirit, nu merită să fie un gastronom. Gastronomia nu e lăcomie și animalitate, ci numai un prilej de punere în valoare a spiritualității. Dacă nu e asta, nu mai e nimic.

Când ți-a gătit bucătarul o mâncare bună, mulțumește-i. Dacă a greșit, explică-i ce nu ți-a plăcut. Unui șef bucătar bun nu-i place să se ostenească pentru guri ignorante, după cum nici unui muzicant nu-i place să cânte pentru urechi de măgar.

Chiar dacă sunteți de zeci de ani clientul unui restaurant, nu e nevoie să strigați în gura mare: «Băiete, o tocană ca pentru mine».  Bună sau proastă, tocana așteaptă aceeași, pentru toată lumea. Dacă excepția pe care o pretindeți se referă exclusiv la cantitate sau dacă voiți să aduceți mâncării modificări posibile, puteți foarte bine comunica aceasta chelnerului în mod discret. Rezultatul e același și aveți și avantajul de a fi luat drept un om binecrescut.

Am văzut mulți domni, în cele mai mari restaurante, introducând brânza în gură cu cuțitul cu care au tăiat-o. Nu-i înțeleg deloc. Dacă, în loc să procedeze în felul acesta, ar așeza brânza pe o bucată de pâne și ar mânca-o așa, nici n-ar risca să se taie, le-ar fi mai comod și faptul că sunt niște mitocani ar rămâne un secret pentru tot restaurantul.

Dacă pe doamna care părăsește restaurantul n-aș fi văzut-o mâncând, m-aș fi amorezat de ea.

Un chelar care bea vin din butoi. Ilustrație dintr-un manuscris medieval francez, secolul al XIII-lea | Wikipedia Commons

Un chelar care bea vin din butoi. Ilustrație dintr-un manuscris medieval francez, secolul al XIII-lea | Wikipedia Commons

Dacă mojicia semenilor la masă vă incomodează, nu căutați zadarnic să-i corijați pe loc, propovăduind buna-creștere. Nu cunosc indelicatețe mai penibilă decât aceea de a atrage atenția că ești mai binecrescut ca altul (și asta exclude buna-creștere, care nu e numai suma câtorva cunoștinți la îndemâna oricui). Dacă doriți cu orice preț să aduceți o contribuție la civilizarea compatrioților dumneavoastră, scrieți și tipăriți. Adresându-te tuturor, nu te adresezi nimănui. Nu-i îndrepți pe toți, dar nu jignești pe nimeni. Fiți sigur însă că prin scrisul dumneavoastră nu veți modifica societatea instantaneu, dar câtorva, nu vă îndoiți, tot le veți da de gândit. Dacă nu vă puteți mulțumi cu atât, sunteți un pretențios.

Câtă insensibilitate și cât vid intelectual trebuie să se afle la un loc, la o masă la care toți monologhează fără să asculte, pe când aparatul de radio e lăsat deschis și conferențiarul continuă (tot pentru sine) să vorbească despre clima Bucegilor sau despre progresele apiculturii, și câtă stăpânire de sine și bună educație îi trebuie unui sensibil a nu face explozie într-o asemenea ambianță!

Puțini amfitrioni și bucătari știu că spiritul înnobilează mâncările și că prostia le degradează.

Niciodată un inginer nu se va revolta în fața unei construcții mecanice funcționând bine pe motiv că metoda lui de a construi e alta. Aproape totdeauna însă omul de rând se va irita în fața unui fel de mâncare, chiar dacă ar fi superior ca gust aceluia cu care e obișnuit, dacă nu va fi preparat așa cum știe el.

„Ferește-te de omul care la vederea șampaniei se încruntă.” – Păstorel Teodoreanu | Credit foto: Dorothe/Pixabay

„Ferește-te de omul care la vederea șampaniei se încruntă.” – Păstorel Teodoreanu | Credit foto: Dorothe/Pixabay

Dacă omenirea ar fi urmat cu rigurozitate prescripțiile medicilor de stomac, ar fi pierit de mult de inaniție; iar dacă ar fi urmat pilda majorității lor, și-ar fi găsit moartea în indigestie și ciroză.

Nu-mi spune ce mănânci, de vreme ce o știu după felul cum vorbești.

Îmi dau cuvântul de onoare că o profesoară mi-a mărturisit că bucătăria franceză e atât de puțin gustoasă în comparație cu a noastră încât, un an de zile cât a stat la Paris, nu știa ce să mănânce. Când mă gândesc că mii de eleve o vor crede pe cuvânt, fiorii mă apucă!

N-ați avut ades impresia, la banchete, că mâncările au fost preparate de oratori și discursurile de bucătari?

Vinul: un capriciu al naturii. Apa: o eroare. Laptele: o necuviință.

Ferește-te de omul care la vederea șampaniei se încruntă.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.