CITIRE

Noroc, ghinion, destin, superstiții. De ce se spun...

Noroc, ghinion, destin, superstiții. De ce se spune că atunci când cineva sparge o oglindă va avea șapte ani de nenorociri

„Când mintea nu înțelege, se închină sau se teme.” – Alice Walker, scriitor american

Superstiția, cuvânt ce vine din latinescul superstitio, a avut diferite înțelesuri de-a lungul secolelor.

Prima dată a fost folosit cu sensul de practică divinatorie. A căpătat apoi înțelesul de practică în afara religiei oficiale. Într-un articol documentat, Manuela Simeoni explică: „Acest lucru se referea nu doar la practica religioasă ce nu aparținea de religia oficială, ci și de o excesivă și irațională credință religioasă sau o practică ce implica o excesivă și irațională teamă de zei”.

Una peste alta și pe scurt, teama și lipsa înțelegerii a dat naștere superstițiilor.

Azi, datorită științei, știm, sau ar trebui, că aceste superstiții nu afectează norocul și destinul nimănui. Nu o să iasă sufletul din nimeni și nici nu o să intre diavolul în cineva care strănută și nu-i strigă nimeni „noroc”.

Nu o să aibă nimeni ghinion dacă merge la un examen și tocmai atunci o pisică neagră se trezește din somnul ei ca să-i taie drumul. În cazul acesta, dacă va avea ghinion, cel mai probabil ar fi pentru că nu s-a pregătit suficient de bine.

Superstițiile s-au transmis din generație în generație și multe dintre cele pe care le aveau oamenii din Evul Mediu le păstrăm și noi. Și, cel mai probabil, le dăm mai departe.

Fiindcă sunt atât de adânc înrădăcinate ne supunem multora, deși știm că sunt „doar niște superstiții” însă „pentru orice eventualitate” și „pentru liniștea noastră”, ceva ne face să le luăm în seamă.

Lasă mintea umană neîngrădită. Trebuie să fie neîngrădită. Va fi liberă. Superstiția și dogmatismul nu o pot limita.

John Adams, scrisorile lui John și Abigail Adams

Credit: Lologo/Pixabay

Când cineva strănută, deseori i se spune una dintre aceste vorbe. În vremuri de altădată, se credea că strănutul poate face ca inima să nu mai bată motiv pentru care imediat se spuneau câteva cuvinte menite să îndepărteze o asemenea nenorocire.

Să nu uităm că erau vremuri când o răceală banală putea răpune repede pe oricine, motiv pentru care oamenii au găsit formule prin care, credeau ei, pot fi protejați.

În engleză se spune „God bless you” sau „Bless you”/„Dumnezeu să te binecuvânteze”. Expresia a fost prima dată folosită prin secolul al VI-lea. În Italia din acele vremuri, s-a răspândit o molimă teribilă – simptomul era un strănut serios urmat deseori de moarte.

Papa Grigorie I cel Mare i-a îndemnat atunci pe cei sănătoși să se roage pentru cei bolnavi și a ordonat ca urarea „Fie ca tu să te bucuri de o sănătate bună” transmisă celui care strănuta să fie înlocuită cu formula „Dumnezeu să te binecuvânteze!”

Iar atunci când cel care strănuta era singur, papa Grigorie le-a recomandat acestora să rostească „Dumnezeu să mă ajute!”

Exista și credința că strănutul îi crea diavolului oportunitatea de a se strecura în corpul omului.

O altă credința era că prin strănut sufletul ar putea să iasă din om.

Pentru a preveni aceste nenorociri, când cineva strănuta i se spunea repede formula magică și astfel spiritul malefic al duhului rău trebuia să se dea învins și sufletul să rămână mai departe în liniște în trupul omului.

Astăzi, potrivit codului bunelor maniere, nu este o dovadă de politețe să i se spună „noroc” sau orice altceva unui om care strănută. Totuși, lumea continuă să spună aceste urări.

În Japonia, de exemplu, este complet nepoliticos să strănuți pe stradă sau în alte locuri publice, mai ales dacă sunt în apropiere și alte persoane. Lucru care este de altfel destul de dificil de controlat.

Totuși, dincolo de vorbe, un lucru ar trebui știut și făcut azi de oricine: când se strănută, gura se acoperă cu mâinile (cu o batistă-șervețel ar fi  bine), apoi se merge și se spală bine mâinile.

Credit: Andrea Schmidt/Pixabay

Credit: Andrea Schmidt/Pixabay

Potcoava ce aduce noroc

În multe culturi, potcoava este considerată aducătoare de noroc. Credința că are puteri magică vine de departe, de la grecii care credeau că fierul poate alunga spiritele rele. Această credință a trecut de la greci la romani, s-a păstrat și s-a răspândit și în lumea creștină.

În timpurile medievale, când teama de vrăjitorii era uriașă, oamenii agățau de uși, de o parte și de alta, potcoave. În acest fel, aveau credința că vor ține departe de casă vrăjitoriile și vrăjitoarele.

Credit: Claudia/Pixabay

Credit: Claudia/Pixabay

Pisica neagră ce-ți taie calea aduce ghinion. Sau nu

În multe culturi, oamenii consideră pisica ca un simbol ce prevestește ceva. Întrebarea este dacă e de bine sau de rău.

Vechii egipteni venerau pisicile, indiferent ce culoare avea blana lor. De la ei a pornit credința că, dacă o pisică neagră îți iese în drum e de bun augur.

Reputația lor de aducătoare de noroc s-a dus prin veacuri. În secolul al XVII-lea, de exemplu, regele Carol I al Angliei a avut și a prețuit o pisică neagră. Se spune că, atunci când pisica a murit, regele s-a plâns că i s-a dus norocul. A doua zi a fost arestat și acuzat de înaltă trădare – motiv ce a făcut lumea să fie și mai convinsă de presupusul adevăr al superstiției că pisicile aduc noroc.

Dacă o pisică neagră îți taie drumul, înseamnă că animalul acela se duce undeva.

Groucho Marx

În perioada medievală, în multe locuri din Europa lumea credea că pisicile negre sunt „spiridușii” vrăjitoarelor sau chiar vrăjitoare deghizate. De aici, a pornit superstiția și s-a spus că, atunci când o pisică neagră îți taie calea, e semn că diavolul te urmărește.

Credit: StockSnap/Pixabay

Credit: StockSnap/Pixabay

Dacă spargi o oglindă, șapte ani vei avea numai ghinioane

Această superstiție a existat înainte de Evul Mediu, dar în acele timpuri a devenit și mai puternică. Superstiția vine din Veneția secolului al XV-lea.

Acolo se produceau oglinzi comandate de oamenii bogați. Erau făcute din sticlă acoperită cu argint iar prețul lor era exorbitant.

Teama de a nu sparge o oglindă exista în fiecare muncitor. Dacă se întâmpla ca un lucrător să spargă din greșeală o oglindă, știa că nu va putea niciodată să o plătească, prin urmare era obligat să lucreze ca servitor, pentru proprietarul fabricii, timp de șapte ani.

În Grecia antică, se credea că imaginea reflectată era de fapt o reprezentare a sufletului.  Dacă reflecția ce apărea într-o apă se vedea distorsionată, se credea că o nenorocire se va abate asupra persoanei respective, deaorece se spunea că face rău sufletului.

Și romanii credeau că a sparge o oglindă era semn rău și se pedepsea cu șapte ani de ghinioane – deoarece tot romanii   mai credeau că viața fiecăruia se reînnoiește din șapte în șapte ani, prin urmare, trebuia să se aștepte șapte ani pentru o nouă reînnoire a vieții.

Ca să scape de cei șapte ani ghinioniști, oamenii au inventat și remedii, dacă li se întâmpla să spargă vreo oglindă. Unii spun că trebuie să aduni bucățile de sticlă și să le pui în apă sau să le îngropi la lumina lunii. Alții lasă cioburile oglinzii în locul unde s-a spart timp de șapte ore înainte de a le aduna.

Din secolul al XVI-lea au apărut metode mult mai simple de a produce oglinzi și prețul acestora era atât de mic încât oricine putea să-și cumpere. Totuși, ghinionul asociat cu spargerea oglinzii a fost atât de impregnat în cultura popoarele încât a reușit să supraviețuiască și în zilele noastre. Alături de multe alte superstiții.

Sursa foto cover: 412Design/Pixabay


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.