1 decembrie 2020, 13:53

„Nu voi mai avea prieteni.” Louise Glück și viața alături de un premiu Nobel

„Pe măsură ce am îmbătrânit, am citit constant. Multă ficțiune, pe care o citesc și acum pentru a mă îndepărta de anumite griji, pentru a fi fericită. Când vreau să fiu fericită, citesc un roman.”

Când existența individuală devine universală

La 77 de ani, poeta Louise Glück (numele de familie se pronunță ‘Glick’) a mai adăugat în viața ei o zi memorabilă și un premiu prestigios ce va sta alături de toate celelalte multe și însemnate distincții pe care le-a obținut de-a lungul anilor, inclusiv Premiul Pulitzer pentru poezie, în 1993.

În ziua de 8 octombrie 2020, când în America abia se arătau primii zori, de la Stockholm a venit vestea că poeta americană Louise Glück a câștigat premiul Nobel pentru Literatură, pentru „expresia ei poetică inconfundabilă care, prin frumusețea ei sobră, face universală existența individuală”.

Louise Glück | Credit foto: Sigrid Estrada / Instagram: sigridestrada

 

Inventatorul și omul de afaceri suedez Alfred Nobel (1833 – 1896) a hotărât ca, după moarte, averea lui să fie folosită în acordarea unor distincții „celor care, în cursul anului precedent, au adus cel mai mare beneficiu omenirii”. Din 1901, anul când a avut loc prima ceremonie, premiile Nobel sunt printre cele mai râvnite din lume.

Potrivit testamentului lui Nobel, în domeniul literaturii premiul va fi acordat persoanei care „va realiza cea mai remarcabilă lucrare într-un sens idealistic”.

 

Originalitate, umor, ironie

Louise Glück a publicat o serie de volume de poezie, multe despre provocările vieții de familie, sentimentul îmbătrânirii, viața supusă inevitabil morții, durerea simțită în urma pierderii prin moarte a unei persoane apropiate.

„Stilul ei este original. Este sincer și fără compromisuri și semnalează că această poetă vrea să fie înțeleasă. Are și umor, dar e și caustic”, comenta preşedintele comitetului Nobel pentru literatură din cadrul Academiei Suedeze, scriitorul și profesorul de literatură Anders Olsson, despre cea de-a 16-a femeie care a obținut un Nobel pentru Literatură.

Louise Glück, portret realizat pentru Nobel Media de Niklas Elmehed | © Nobel Media / / Niklas Elmehed / Instagram: niklaselmehed

 

Despre popularitate: „Nu vreau să fiu Longfellow”

În 2009, într-un articol din Times, poetul american William Logan scria că Louise Glück este „probabil în topul celor mai populari poeți în America”.

Popularitatea nu a încântat-o pe Louise Glück, așa cum mărturisea într-un interviu din 2009:

„Când mi s-a spus că am mulți cititori, m-am gândit «Oh, grozav, o să devin un Longfellow»: cineva ușor de înțeles, ușor de plăcut, felul acela de experiență diluată accesibilă multora. Și nu vreau să fiu Longfellow. Iartă-mă, Henry, dar nu vreau. În măsură în care sesizez laudele publice, mă gândesc «Ah, este un punct slab în lucrare»”.

Versuri pentru fiecare temperament

În unul dintre articolele despre Louise Glück și poezia ei, publicate de Dan Chiasson în ultimii zece ani în The New Yorker, acesta o includea „printre poeții contemporani care emoționează cel mai mult”.

La aflarea veștii de la Stockholm din 8 octombrie, același Dan Chiasson scria, tot în The New Yorker, despre bucuria exprimată de oameni de litere și de cititorii ei, prin mii și mii de tweets. Și explica:

„Motivele bucuriei larg exprimate sunt și simple, și profunde. Simple, pentru că Louise Glück este o mare scriitoare ce merita premiul. Poezia ei este captivantă și surprinzătoare; este intimă și măreață; îi cucerește pe cei care citesc doar poezie și pe cei care nu citesc aproape deloc poezie. Este suficient de variată pentru a atrage toate temperamentele, deseori în același poem: aici este un vers pentru sceptic, aici unul pentru cel ușor de influențat. Dacă vrei să știi cum este să te îndrăgostești, să faci un avort, să ai un copil, să fii grav bolnav, să divorțezi, să cumperi brânză, să smulgi buruieni, să plantezi, să trăiești durerea la moartea părinților și a profesorilor: poți afla toate acestea în poezia lui Glück”.

Louise Glück | Credit foto: Sigrid Estrada / Instagram: sigridestrada

„Ei bine, acum pot să-mi cumpăr o casă”

După anunțul câștigătorului Premiului Nobel pentru Literatură, un reprezentant al organizației Nobel a contactat-o telefonic pe Louise Glück pentru un interviu. Era dimineață în Americă, „e prea devreme aici”, spunea ea, încercând să-și dea seama de „ceea ce i s-a întâmplat” și să scape cât mai repede de „toată acea atenție” incomodă și puțin obișnuită unei persoane care scrie poezii.

Întrebată „ce înseamnă acest premiu pentru ea”, a mărturisit:

„N-am idee. Primul meu gând a fost «Nu voi mai avea prieteni», pentru că cei mai mulți prieteni sunt scriitori. Dar apoi m-am gândit «nu, asta nu se va întâmpla». Este prea proaspăt, prea de curând și chiar nu știu ce înseamnă.
[…]
La modul practic, mă gândeam că mi-am dorit să îmi cumpăr o casă în Vermont și mi-am zis «ei bine, acum pot să-mi cumpăr o casă». Dar mai ales mă preocupă să-mi păstrez modul de viață de zi cu zi alături de oamenii pe care îi iubesc”.

Louise Glück | Sursa foto: The Burlington Free Press

 

„Să spun că nu am teamă
Nu ar fi adevărat.
Mi-e frică de boală, de umilință.
Ca fiecare, am visurile mele.
Dar am învățat să le ascund,
Pentru a mă proteja
De împlinire: toată fericirea
Atrage furia Ursitoarelor.
Sunt surori, sălbatice…
În cele din urmă
Nu au emoție, ci invidie.”

Louise Glück, Confesiune

 

„Un premiu complet neașteptat”

Într-o conversație cu un redactor The New York Times, când spunea că „este o persoană sociabilă, doar că îi displac interviurile”, a vorbit despre acest premiu:

Cred că nu am fost pregătită. […] Strada mea e acum plină de jurnaliști. […]
Părea extrem de puțin probabil să fiu pusă vreodată în situația de a avea de-a face cu acest eveniment deosebit în viața mea.

despre lunile de izolare în pandemie:

Scriu foarte neregulat oricum, prin urmare nu este o disciplină constantă. Am lucrat la o carte ce m-a chinuit vreme de aproape patru ani. Apoi spre sfârșitul lui iulie și în august, am scris câteva poeme noi, și dintr-o dată am știut cum va fi forma acestui volum și l-am dus la capăt. A fost un miracol. Sentimentele obișnuite de euforie și ușurare au fost compromise de Covid, deoarece trebuia să mă lupt zi de zi cu spaimele mele și cu restricțiile necesare din viața mea cotidiană.
[…]
Speranța este că, dacă treci peste asta, de cealaltă parte va fi artă.

despre vârstă, scris, poezie, experiențe noi:

Scrii pentru a fi un aventurier. Vreau să fiu dusă undeva, un loc despre care nu știu nimic. Vreau să fiu un străin pe acel teritoriu. Unul dintre lucrurile bune, să spun așa, despre vârsta înaintată este că ai o nouă experiență. […] Cred că mereu trebuie să fii surprins și să fii din nou, într-un fel, un începător, altfel m-aș plictisi până la lacrimi.

Louise Glück | Credit foto: Robin Marchant / Getty | via The New Yorker

 

Lectura, un moment de fericire. „Pe măsură ce am îmbătrânit, am citit constant. Multă ficțiune, pe care o citesc și acum pentru a mă îndepărta de anumite griji, pentru a fi fericită. Când vreau să fiu fericită, citesc un roman” , povestea Louise Glück pentru Academy of Achievement, cu ceva ani înainte de Nobel.

„Un fel de răzbunare…”

A crescut într-o familie pentru care educația era importantă. A învățat devreme să citească și se delecta cu poeme dintr-o antologie a bunicii.

„Întotdeauna am știut că vreau să scriu”, spunea Louise Glück, deși din când în când se mai abătea de la această dorință și se visa actriță:

„Puteam memora rânduri întregi, însă aș fi fost o actriță rigidă și inexpresivă”, povestea ea.

Înclinația pentru poezie, manifestată „bizar de timpuriu”, a fost susținută cu bucurie de părinți – „A fost un sprijin extraordinar”, a rememorat ea. De la 13-14 ani, și-a trimis poemele unor reviste literare – „au fost, evident, expediate înapoi. Și am continuat”.

La vârsta de 18 ani, s-a înscris la un atelier de poezie la Columbia University’s School of General Studies, unde, la început, a studiat sub îndrumurea poetei Léonie Adams (1899 – 1988), iar în următorii cinci ani l-a avut ca profesor pe poetul Stanley Kunitz (1905 – 2006). Nu a făcut studii pentru a obține o diplomă.

„Scrisul este un fel de răzbunare împotriva circumstanțelor – ghinion, pierdere, durere.”

Louise Glück, poetă, Premiul Nobel pentru Literatură în 2020

Foto Cover: Louise Glück, portret realizat pentru Nobel Media de Niklas Elmehed | © Nobel Media / Niklas Elmehed / Instagram: niklaselmehed


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

  1. Aurora Kühn

    22 octombrie

    Buna dimineata! Numele meu este Aurora Kühn si va rog ,de la inceput sa ma scuzati ca folosesc acest Site,dar NU gasesc unul de comentarii la politica „zilei”. Doresc sa-mi scriu parerea despre ce se intampla azi in politica romaneasca.Sper sa-l transmiteti redactiilor de actualitati si sa-i rugati sa lase un Site de comentarii si opinii. Pe scurt: sunt revoltata ca -dupa 30 ani -politica romaneasca s-a degradat si mai mult. La fel nivelul de educatie ,implicarea cetatenilor SCARBITI-de unii „alesi” si inspecial de TUPEUL acestora si perseverenta cu care cauta si gasesc „portite ” potrivite scopurilor lor . Ei sunt ALTFEL de cetateni romani! Noi suntem egali ,in fata legii ;dar nu cu ei! Poetul si fabulistul La Fontain (sper ca am scris corect!) are inca dreptate.”Dreptatea e pentru dulai…” Pacat de noi,de tara noastra ,de parintii si bunicii nostri si mai ales de copiii si de nepotii nostri!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.