1 octombrie 2022, 15:09

O altfel de luptă: „Într-un moment dat, suntem în stare să distrugem tot ceea ce ne umplea de respect cândva”

„Niciodată poate nu au fost distruse mai multe valori decât în actualul război european, valori în capacități intelectuale, în opere de artă, valori economice. S-ar părea deci că este o adevărată răsturnare a tuturor valorilor, o negare chiar a lor, deoarece, într-un moment dat, suntem în stare să disprețuim, să distrugem tot ceea ce ne umplea de respect cândva”, scria Petre Andrei în prefața studiului Filosofia valorii, din 1945.

Filosoful nota, în aceeași lucrare: „Cultura e o continuă creare și transformare de valori”.

Faimoasa pictură a lui Picasso, realizată în urmă cu 85 de ani, la scurt timp de la bombardarea de către avioane germane și italiene a orașului basc Guernica (Gernika, în bască), nume care a rămas de atunci asociat cu atrocitatea războiului | Imagine: Un copil privește pictura Guernica, Museo Nacional Centro de Arte Reina Sofía, Spania | Artsper Magazine

„În culorile monotone ale lipsurilor și restricțiilor”

Într-un tur al Parisului din primele trei decenii ale secolului al XX-lea, Dan Franck descria în Bohemian Paris orașul în vreme de război, în timpul sărăcirii lui:

„Orașul s-a îmbrăcat în culorile monotone ale lipsurilor și restricțiilor. Lămpile stradale s-au stins. Vitrinele magazinelor au fost echipate cu benzi anti-bombă. Oamenii au fost nevoiți să se obișnuiască noilor reguli. […] Războiul a tăiat veniturile tuturor artiștilor care trăiau la Paris: comercianții de opere de artă au părăsit orașul, galeriile s-au închis. Banii pe care unii dintre ei îi primeau regulat nu mai trec granița”.

„Nu, tu ai făcut asta!”

Dintotdeauna, în astfel de momente, artiștii au făcut ceea ce au putut și au știut cel mai bine.

În urmă cu 85 de ani, la scurt timp de la bombardarea de către avioane germane și italiene a orașului basc Guernica (Gernika, în bască), Picasso a realizat faimoasa lui lucrare ce poartă numele orașului, un nume care a rămas de atunci asociat cu atrocitatea războiului.

Când un ofițer nazist a văzut Guernica, se spune că l-a întrebat pe Picasso: „Tu ai făcut asta?”, iar Picasso i-a răspuns: „Nu, tu ai făcut asta!”

„Mi s-a părut că aș dezerta”

În 1940, după invazia germană în Franța, Henri Matisse, atunci în vârstă de 71 de ani, și-a procurat o viză pentru Brazilia și un bilet de călătorie. La scurt timp s-a răzgândit. Într-o scrisoare trimisă fiului său Pierre, la New York, îi spunea: „Când am văzut totul într-o așa harababură, le-am cerut banii înapoi pe bilet. Mi s-a părut că aș dezerta”. A rămas în Franța până la sfârșitul războiului și și-a găsit refugiu, atât cât a putut, în artă.

În iulie 1943, pentru a scăpa de bombardamente, Henri Matisse a părăsit Nisa (Nice) și s-a mutat la Vence, în vila Le Rêve (Visul), unde a stat până în anul 1948. Înainte cu câteva luni, în iarna anului 1942, îi scria prietenului său, pictorul Pierre Bonnard: „Războiul ia din ce în ce mai multă amploare ceea ce poate să însemne ani, timp în care suntem călcați în picioare”.

În Notes d’un peintre, 1908, Henri Matisse scria despre ceea ce „căuta prin artă”:

„Ceea ce caut, mai presus de orice, este expresia. […] O lucrare de artă trebuie să fie armonioasă în întregul ei: în mintea privitorului, orice detaliu în plus ar înlocui un anumit detaliu esențial. […]

Există două căi de a înfățișa lucrurile; una este să le arăți rudimentar, cealaltă este de a le evoca prin artă. […]

Ceea ce visez eu este o artă a echilibrului, a purității și a liniștii, lipsită de subiecte tulburătoare și deprimante, o artă pentru orice intelectual, pentru omul de afaceri precum și pentru omul de litere, ca exemplu, o influență ce mângâie și liniștește mintea, ceva asemănător cu un fotoliu bun ce asigură relaxarea unui corp obosit.”

Palatul Potocki, Liov, Ucraina | Wikipedia

O altă luptă

În situații de conflict, pentru muzeografi începe o luptă, o altfel de luptă, cea pentru protejarea colecțiilor, de salvare a patrimoniului.

Așa cum se întâmplă la Muzeul de Artă din Liov (în ucraineană, Львів, Lviv), cel mai mare oraș aflat în vestul Ucrainei, la 80 de kilometri de Polonia, unul dintre centrele culturale importante, unde arta, literatura, muzica, toate la un loc înfrumusețează, sau au înfrumusețat, până de curând, viața citadină.

Muzee, clădiri somptuoase, catedrale

Ucraina are, în prezent, martie 2022, în Patrimoniul Mondial UNESCO șapte situri, șase – culturale și unul – natural. Centrul istoric din Liov este din 1998 în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Orașul este înțesat de biserici și catedrale – Catedrala romano-catolică, numită simplu Biseria Latină, construită între secolele al XIV-lea și al XV-lea, a păstrat vechea arhitectură gotică –, de clădiri somptuoase, în diferite stiluri arhitecturale, cum este cea clasică a Operei, inaugurată în 1900, în perioada când orașul era parte din Austro-Ungaria, și de multe, foarte multe muzee.

Mykola Pymonenko, Nuntă ucraineană, 1908

Artă. Și nu numai

Galeria națională de artă din Liov, cel mai mare muzeu de artă din Ucraina, are o prețioasă colecție de peste 62.000 de lucrări de artă, aflate în diferite clădiri, palate, capele, biserici sau castele. În Palatul Potocki, ridicat la 1860 de contele polonez Potocki pe domeniul deținut de nobila sa familie, unde oferea recepții și primea oaspeți de seamă, se află o colecție de artă antică, iar într-un alt palat, Łoziński, este o galerie consacrată artelor din secolele XIX și XX.

Pe lângă muzee dedicate artei, au apărut cu timpul și acele mici muzee aparte. La demisolul unei clădiri din incinta fostei fabrici de bere, ce a fost construită la 1715, se află un muzeu al berii. Ceea ce nu e surprinzător, având în vedere că, de-a lungul istoriei sale, acest oraș a fost renumit nu doar pentru arhitectura lui deosebită și cafeaua „extrem de bună”, cum se spune, ci și pentru berea ce se fabrica aici – o istorie ce se duce departe în timp, undeva prin secolul al XIV-lea.

Muzeul național de artă din Ucraina, aflat în Kiev, are două secții, de istorie și de artă. Colecția de artă deține aproape 40.000 de lucrări, multe capodopere ucrainene ale picturii, sculpturii, graficii, de la Rusia Kieveană până în zilele noastre. Colecția de icoane este vastă, îmbogățită și de o lucrare din secolul al XII-lea, de origine bizantină.

Există și o colecție de lucrări de artă din perioada totalitară, din timpul mișcării Ucraina undergound, numită și arta disidentă, ce a început în anii 1950 și s-a încheiat după Perestroika (literal, reconstrucție), în 1991, când Ucraina și-a declarat independența.

La muzeul Khanenko din Kiev, înființat în 1919, se află cea mai mare și prețioasă colecție de artă europeană, asiatică și antică din Ucraina.

Catedrala sfânta Sofia (secolele XI-XII), Kiev, Ucraina | Wikipedia

Mozaicuri și fresce

Una dintre cele mai cunoscute clădiri din capitala Ucrainei este catedrala sfânta Sofia, inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO din 1990 și aleasă între cele „șapte minuni ale Ucrainei”.

În prezentarea despre arta în Ucraina făcută de Britannica, se nota: „Mozaicurile și frescele bisericilor din Kiev, în special cele de la catedrala sf. Sofia (secolele XI-XII), sunt remarcabile”.

Înainte și după război

La Poltava, muzeul de artă, înființat în 1917, are lucrări realizate de artiști din Ucraina și din alte țări și o bogată colecție etnografică.

Înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial, acest muzeu avea o colecție de aproape 30.000 de lucrări. După război, aproape toate exponatele au fost distruse sau pierdute. Doar cele care au fost protejate și ținute într-un loc ferit au putut fi salvate.

„Numai arta, literatura și cultura pot să ajute pentru a înfrânge această traumă.”

Mihail Șișkin


Autoarea și Ediția de dimineață nu își asumă responsabilitatea pentru conținutul publicat de website-uri externe.



ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol