8 iunie 2022, 21:46

O călătorie pe Dunăre, la 1836: „Rar am întreprins o călătorie care să îmi facă mai multă plăcere”

„Fie că este vorba de frumusețea peisajului, de uimitoarea diversitate a provinciilor pe care le-am traversat, totul a trecut pe sub ochii mei ca într-o panoramă.”

În 1836, unul dintre nenumărații călători britanici ce au cutreierat Țările Române, Edmund Spencer, pornea din Viena într-o lungă călătorie pe Dunăre, spre Galați și, de acolo, mai departe, la Constantinopol.

După trei ani, el a publicat la Londra primul volum din jurnalul acestei călătorii, cu titlul Travels in Circassia, Krim-Tartary &c: Including a Steam Voyage Down the Danube from Vienna to Constantinople, and Round the Black Sea, in 1836.

Îmbarcat pe ‘Pannonia’, „un vas mic și plăcut, cu fundul plat și o putere de 36 de cai…, comandat de un venețian destoinic”, Edmund Spencer – despre care, în Călători străini în Țările Române, se menționează că nu i se cunoaște profesia – a notat impresii din diferite așezări de la Dunăre.

„Calitățile curative ale apelor nu reprezintă singura atracție a acestor băi, pentru că împrejurimile sunt frumoase, abundând în văi romantice și dealuri înalte.” (Edmund Spencer) | Băile Herculane, 1830, ilustrație de Josef Kriehuber

Apele „cele foarte renumite”

La Orșova Veche, scria el, s-a despărțit de unul dintre prietenii lui, „care mergea la băile de la Mehadia”. Prilej de a-și aminti:

Aceste băi plăcute, pe care le-am vizitat cu câțiva ani în urmă, au devenit, în parte datorită navigației cu aburi pe Dunăre (de care se află la o distanță de doar câteva leghe) și în parte datorită eficienței apelor lor, foarte renumite.

[…]

Calitățile curative ale apelor nu reprezintă singura atracție a acestor băi, pentru că împrejurimile sunt frumoase, abundând în văi romantice și dealuri înalte.

[…]

În apropiere, sunt amenajate promenade cu alei umbroase, și de curând au fost construite mai multe hoteluri bune, dotate cu tot confortul pentru oaspeți, care aici se pot bucura de tot luxul moderat al vieții…

  • Foto 2 – CălătorieDunare1836
    Auguste Raffet, Turn la Giurgiu

O ceașcă de cafea și un ciubuc

La Giurgiu, a hotărât să viziteze „târgul”, care „nu merită efortul de a trece prin atâtea încercări pentru a ajunge la el”.

A găsit „ulițe înguste și murdare”, case construite din pământ, „ici și colo câte una mai arătoasă, decorată cu o verandă de lemn” și locuitori care „păreau să nu aibă nimic mai bun de făcut decât să lâncezească întreaga zi pe covoraș, fumând din ciubuce”.

S-a consolat „cu o excelentă ceașcă de cafea și un ciubuc”, într-o cafenea, printre puținele clădiri ce i-au inspirat „cât de cât confort”.

O așezare plăcută

În dimineața următoare, vasul și-a continuat drumul, spre Hârșova, un oraș „extrem de sărăcăcios”, cu toate casele construite din pământ, doar moscheea „făcea excepție”.

Totuși… este așezată într-o zonă plăcută, pe niște înălțimi unduitoare care se prelungesc înspre râu în niște stânci proeminente.

Am urcat stânca pe care fusese așezată citadela și, deși acum nu mai rămăsese decât un morman de pietre, tot a rezistat onorabil asediului rușilor timp de două luni. Din vârful său am admirat până în depărtare vastele câmpii ale Țării Românești

Brăila și vasele englezești

Brăila, „oraș comercial de o oarecare importanță în Țara Românească”, l-a surprins plăcut pentru că a văzut acolo „ancorate în port mai multe vase englezești și steagul nostru fluturând de pe o înălțime în oraș”.

„Mi-a plăcut mai mult înfățișarea locuitorilor decât cea a locuințelor lor; aceștia alcătuiau o varietate de grupuri pitorească și interesantă.” (Edmund Spencer) | Galați, 1826, litografie de Alois von Saar

„În tot orașul nu există un han”

La Galați, „cel mai important oraș comercial al Moldovei”, cu 20.000 de locuitori, „după cum se spune”, dar „fără pretenții arhitecturale” față de celelalte orășele vizitate pe drum, a constatat „un pas spre modernizare”: două străzi principale erau pavate cu scânduri, „asemenea unor sate alpine din Tyrol”. Apoi amintea:

În tot orașul nu există un han și nici vreun local de distracție, cu excepția unei singure cafenele. Cât despre paturi, acestea sunt considerate obiecte de mobilier complet inutile, locul lor fiind luat de niște divane acoperite cu piei sau o saltea de paie. Locuitorii erau la fel de puțin preocupați de propria înfățișare, pe cât erau și de confort, apa și săpunul fiind atât de străine persoanei lor, pe cât era pieptenele părului lor năclăit; iar haina din piele de oaie era haina universală a țăranilor.

În ciuda acestor „trăsături respingătoare”, scria călătorul englez, „se vedeau unele semne de îmbunătățire”:

În port era o atmosferă animată și câteva vile frumușele se construiau pe înălțimi, din acest punct de vedere Galațiul fiind mult diferit de toate acele orășele adormite pe care le vizitasem înainte.

A consemnat și comerțul ce se făcea în acea perioadă la Galați, principalele mărfuri ce se exportau erau „cheresteaua, lâna, seul, pieile, ceara, mierea, inul, cânepa, porumbul, și preciza: „Cum manufacturile lipsesc cu desăvârșire din aceste provincii, afacerile negustorilor sunt foarte profitabile și cu fiecare zi merg din ce în ce mai bine”.

„O varietate de grupuri pitorească și interesantă”

În cele două zile, s-a plimbat prin Galați și a surprins aspectul eterogen din viața cotidiană a orașului în prima jumătate a secolului al XIX-lea:

Mi-a plăcut mai mult înfățișarea locuitorilor decât cea a locuințelor lor; aceștia alcătuiau o varietate de grupuri pitorească și interesantă. Aici, pe veranda unei cafenele, stătea un grup de turci, fumând leneș din ciubuce; colo, înaintând agale de-a lungul malului, un lung șir de căruțe cu înfățișare primitivă, conduse de evrei, turci, greci și români, îmbrăcați în costumele lor, și însoțite de pedestrași desculți.

Dincoace, niște soldați ciudați încercau să execute manevrele pe model european; și un străin observându-i ar fi putut crede că se temeau de praful de pușcă, pentru că nu trăgeau nicio salvă înainte de a-și face semnul crucii.

În alt loc, niște evrei cu veștmintele lor lungi și căciuli înalte de blană își vindeau mărfurile șubrede, cu un profit de cent pentru cent, echipajului unui vas englezesc tocmai trecut de carantină.

Și pentru a întregi tabloul, sute de băieți și bărbați înfruntau curentul argintiu al fluviului, neîmpovărați de costume de baie lipsite de sens, chiar sub ochii mai multor doamne care păreau totuși să privească totul cu o perfectă nepăsare.

La Galați, s-a îmbarcat pe vasul ‘Ferdinando’, cu destinația Constantinopol.

Hartă veche cu Dunărea, 1665, Nicolas Sanson, cartograf francez

Deltă, „încotro vezi cu ochii”

Delta Dunării, „o mare în toată regula, presărată cu multe insule, se întindea pe multe leghe încotro vezi cu ochii”, notase călătorul englez.

Călătoria de la Galați la Marea Neagră, povestea el, „a fost oricum numai agreabilă nu”, deoarece „țânțarii și gărgăunii” își făceau de cap. Totuși, „una peste alta, cu toate aceste mici neajunsuri, rar am mai întreprins o călătorie care să îmi facă mai multă plăcere sau care să îmi dezvăluie scene de un interes atât de variat: fie că este vorba de frumusețea peisajului, de uimitoarea diversitate a provinciilor pe care le-am traversat, totul a trecut pe sub ochii mei ca într-o panoramă”.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol