5 aprilie 2020, 0:01

O iubire de poveste. Taj Majal sau când un împărat iubește o femeie

Într-una din primele zile ale lunii ianuarie din anul 1592,  în cetatea regală din Lahore, s-a născut un prinț. A fost botezat A’la Azad Abul Muzaffar Shahab-ud-din Muhammad Khurram, numele Khurram, „vesel”, fiind dat tânărului prinț de bunicul său, împăratul Akbar. A rămas cunoscut în istorie mai ales cu numele Shah Jahan. A fost al treilea băiat al împăratului Jahangir, fiul lui Akbar, și al  unei prințese, amintite în cronicile mogule cu numele de Bilqis Makani.

Înainte de a veni pe lume, o ghicitoare i-a prezis împărătesei Ruqaiya, prima soție a lui Akbar, că viitorul copilului va fi unul legat de măreția Imperiului Mogul. Acest imperiu, ce a atins punctul maxim al înfloririi în jurul anului 1700, s-a aflat pe o zonă din vastul subcontinent indian. A ajuns la o populație estimată la cel puțin 150 de milioane de locuitori și s-a întins pe o suprafață de peste 4 milioane de kilometri pătrați.

La vârsta de șase ani, Khurram a fost dat în îngrijirea împărătesei Ruqaiya, așa cum a dorit bunicul lui. Ruqaiya nu a avut copii, dar l-a îndrăgit pe Khurram. Ea și-a luat toată responsabilitatea pentru a-i oferi o educație aleasă. Khurram și bunica lui au avut o relație apropiată, după cum Jahangir nota în Memorii: „Ruqaiya l-a iubit pe Khurram de o mie de ori mai mult decât dacă ar fi fost fiul ei”. A fost educat potrivit statutului său de prinț, ceea ce implica o pregătire militară – arte marțiale – și una culturală, fiind instruit în diferite arte, inclusiv poezie persană și muzică.

Nașterea prințului, lucrare atribuită lui Bishan Das, India, perioada mogulă, circa 1620 | Sursa: Memoriile lui Jahangir

Nașterea prințului, lucrare atribuită lui Bishan Das, India, perioada mogulă, circa 1620 | Sursa: Memoriile lui Jahangir

Copilul a fost atașat mult și de bunicul său. Această afecțiune a fost notată de un cronicar al vremii atunci când împăratul Akbar s-a aflat pe patul de moarte, în 1605, după o domnie de 49 de ani. Khurram, atunci în vârstă de 13 ani, a stat la căpătâiul bunicului său și a refuzat să plece chiar și când mama lui a încercat să-l ia – incertitudinea politică ce a urmat morții lui Akbar făcea ca viața băiatului să fie pusă în pericol de adversarii politici ai tatălui său.

„Nici sfaturile tatălui său, nici rugămințile mamei lui nu l-au putut clinti din loc. A preferat să-și riște propria siguranță pentru a-și face datoria față de bătrân. Atitudinea lui din acel moment a fost un semn al curajului pentru care a fost renumit mai târziu”, scria cronicarul.

După moartea bunicului său, Khurram s-a reîntors la părinții săi. Tatăl lui a reușit să înfrângă opoziția și să ajungă pe tron. Cu timpul, între Khurram și tatăl lui s-a stabilit o legătură tot mai profundă. Cu toate că a fost al treilea fiu, cronicarii curții au început să-l considere urmașul de facto. În 1608, când tatăl lui i-a oferit administrarea unui teritoriu, a fost recunoscut oficial moștenitor al tronului. A devenit împărat al Imperiului Mogul în 1627, după moartea tatălui său.

Cu mult înainte de a fi împărat, în anul 1609, când încă nu împlinise 15 ani, Shah Jahan a fost logodit cu Arjumand Banu Begum, care avea cam aceeași vârstă. Arjumand, cunoscută în istorie cu numele Mumtaz Mahal, Aleasa/Minunea Palatului, făcea parte dintr-o ilustră familie nobiliară persană ce i-a fost fidelă fostului împărat Akbar, bunicul lui Khurram.

Cei doi au așteptat cinci ani până să se căsătorească – data cea mai favorabilă căsătoriei lor ce ar fi asigurat un mariaj fericit a fost stabilită de astrologi. Tocmai de aceea, o logodnă atât de lungă a fost cu totul neobișnuită în acea perioadă. Mumtaz Mahal a fost a treia soție a prințului Khurram, dar cea mai iubită dintre toate.

Shah Jahan, c. 1630 / Sursa: Wikipedia, domeniu public | Mumtaz Mahal / Sursa: Wikipedia, domeniu public

Shah Jahan, c. 1630 / Sursa: Wikipedia, domeniu public | Mumtaz Mahal / Sursa: Wikipedia, domeniu public

Căsătoria celor doi a fost una cât se poate de fericită – pe lângă dragostea ce i-a legat, cei doi au colaborat și în ce privește deciziile la nivel politic. Despre Mumtaz Mahal se spune că a fost o femeie cu o intuiție politică extraordinară, chiar dacă se presupune că nu a avut ambiții politice, și deseori împăratul i-a urmat sfaturile.

Mumtaz Mahal i-a dăruit lui Khurram 14 copii, dintre care doar șapte au supraviețuit primilor ani de viață. La cea de-a paisprezecea naștere au apărut diferite complicații și Mumtaz Mahal a trecut prin chinuri îngrozitoare ce s-au încheiat după 30 de ore cu moartea ei. În 17 iunie 1631, la 38 de ani, Mumtaz Mahal a murit în Burhanpur, unde îl însoțea pe soțul ei în timpul vizitelor prin imperiu.

Cu toate că nu se știu prea multe despre ea, se spune că a fost o femeie renumită pentru frumusețea ei, cântată de poeții acelui timp, iar iubirea dintre ea și prințul Khurram a încins mai târziu imaginarul indian și a devenit legendară.

Istorii au consemnat că una dintre fiicele ei, prințesa Jahanara, atunci în vârstă de 17 ani, fusese atât de afectată de suferințele prin care trecea mama ei încât a ieșit din palat și mergea pe străzi, dăruind fiecărui sărac întâlnit o piatră prețioasă cu speranța că divinitatea va interveni miraculos și o va salva de la moarte pe mama ei.

În tot acel timp, se spune că Shah Jahan era „paralizat de durere și plângea în hohote”. Pe patul de moarte, ea i-a cerut să-i construiască un mormânt, să-și iubească toți copiii, să se recăsătoarească (a făcut acest lucru însă doar din interese politice) și să meargă la mormântul ei în fiecare an în ziua de 17 iunie.

Taj Mahal | Sursa: Richard Mcall / Pixabay

Taj Mahal | Sursa: Richard Mcall / Pixabay

Cronicarii au consemnat că Shah Jahan a fost de neconsolat și vreme de un s-a retras din lume pentru a o plânge pe cea mai iubită dintre femei. Tristețea lui i-a fost inspirație pentru a construi Taj Majal.

La puțin timp după moartea lui Mumtaz Mahal, împăratul Khurram a autorizat începerea construirii unui monument în amintirea ei. Lucrările au început în 1632 și mausoleul a fost finalizat după 11 ani. Construcțiile din apropiere și grădina au fost terminate cinci ani mai târziu.

Taj Majal, Coroana Palatului, se află în Agra, pe malul râului Yamuna, ce era, în vremea imperiului, un mijloc de apărare a fortăreței din Agra – capitală a Imperiului Mogul până în 1638. Monumentul se află în centrul unui complex ce se întinde pe 17 hectare, ce include și o moschee și grădini mărginite de ziduri crenelate. Costul complexului a fost 32 de milioane de rupii, ceea ce ar fi peste 750 de milioane de euro.

Taj Mahal, Agra, India, fotografiat de la malul râului, în anii 1860 | Fotografie de Samuel Bourne

Taj Mahal, Agra, India, fotografiat de la malul râului, în anii 1860 | Fotografie de Samuel Bourne

Deși în vremea lui Shah Jahan s-au construit multe edificii impresionante, Taj Mahal rămâne cel mai splendid și cunoscut monument al arhitecturii din acea perioadă. Peste 10.000 de meșteri și arhitecți din lumea largă au fost angajați, toți sub îndrumarea arhitectului de la curtea imperială. Materialele necesare au fost aduse din întregul imperiu și de dincolo de el și transportate, se spune, cu o mie de elefanți.

Monumentul a fost construit din marmură albă în care s-au pus 28 de tipuri de pietre prețioase și semiprețioase – spectaculoasă este cupola centrală, din marmură, cu o înălțime de 73 de metri. În cele patru colțuri, se află câte un minaret, fiecare cu o înălțime de 40 de metri, construite mult mai târziu.

S-a spus (se mai spune, probabil) că, după terminarea lucrării, toți meșterii și arhitecții care au lucrat la Taj Majal au fost omorâți pentru ca „niciodată să nu mai poate realiza ceva atât de frumos”. Nu există dovezi istorice în acest sens, fiind un mit în jurul unui monument de o frumusețe rară – însă istoricii  cred că toți cei angajați au semnat contracte.

În 1658, unul dintre fiii lui Shah Jahan s-a proclamat împărat și, pentru a se asigura că tatăl lui nu-l va detrona, l-a ținut în captivitate în fortul de la Agra, vreme de opt ani. De la fereastră, Shah Jahan privea, în depărtare, Taj Mahal. În 1666, la vârsta de 74 de ani, Shah Jahan a murit și a fost înmormântat în Taj Mahal, alături de femeia pe care a iubit-o toată viața.

Taj Mahal | Sursa foto: ThoughtCo

Taj Mahal | Sursa foto: ThoughtCo

Văzut ca un simbol al iubirii eterne, Taj Mahal, „bijuteria arhitecturii islamice în India și una dintre cele mai admirate capodopere din lume”, a fost înclus în 1983 în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Sursa foto cover: Civitatis


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.