CITIRE

O scurtă călătorie imaginară în paradisul lui Borg...

O scurtă călătorie imaginară în paradisul lui Borges

În anul în care a împlinit 56 de ani, Jorge Luis Borges, pe numele complet Jorge Francisco Isidoro Luis Borges Acevedo, a fost numit director al Bibliotecii Naționale din Buenos Aires. S-a prezentat la bibliotecă pentru a-și lua funcția în primire și s-a interesat atunci de numărul volumelor. A aflat că sunt acolo aproape un milion de cărți. Atunci a scris o poezie cu titlul „Poemul darurilor” ce începea cu aceste versuri: „Nimeni să nu reducă la lacrimi și reproșuri / Această demonstrație de măiestrie / A Domnului care, cu magnifică ironie / Mi-a dat în același timp cărțile și noaptea”.

Jorge Luis Borges | Sursa foto: radioromaniacultural.ro

A primit, spunea el, „aceste două daruri care se contrazic: multe cărți și în același timp noaptea, incapacitatea de a le citi”. Despre momentul în care lumina a dispărut din viața lui și totul a alunecat spre o lume nedefinită, din care se zăreau niște culori iar dintre acestea deslușea albul și griul, a povestit deseori în fața celor care mergeau cu miile să-l vadă și mai ales să-l asculte în timpul faimoaselor lui conferințe – charlas – ținute în Buenos Aires, New York, Chicago și multe alte orașe din lume.

„Am descoperit că orbesc încetul cu încetul, așa că n-a existat un moment anume. A venit treptat, ca un amurg de vară. Eram bibliotecar-șef la Biblioteca Națională și am început să descopăr că sunt înconjurat de cărți fără litere. Apoi prietenii mei și-au pierdut chipurile. Apoi am descoperit că nu mai e nimeni în oglindă.”

Cu capul în nori ; Jorge Luis Borges, la Palermo în 1984 | Sursa foto: historytoday.com

În această nouă lume, înconjurat de cărți fără litere, își amintește că atunci când știm ce am pierdut, totodată știm ce vom câștiga după aceea. „Atunci eu am luat o hotărâre. Mi-am spus : Din moment ce am pierdut lumea iubită a aparențelor, trebuie să creez altceva : va trebui să creez ceea ce se întâmplă în lumea vizibilă pe care, de fapt, eu am pierdut-o”. Și asta a făcut. „Umbrei”, spunea mai târziu, îi datorează anglosaxona, limba vorbită de strămoșii lui cu cincizeci de generații în urmă, islandeza, bucuria unor poeme și „de a fi scris o carte intitulată cu anumită falsitate, cu anumită înfumurare, „Elogiu umbrei”, în care eu elogiam orbirea mea, deoarece am înțeles că nu a fost în totalitate un rău”.

Înconjurat de fani, în Texas | Sursa foto: alcalde.texasexes.org

Din 1977, a călătorit în mai multe țări, invitat pentru a susține o serie de conferințe, pe care el le numea charlas, pentru că dorea să păstreze acele discuții cu teme esențiale pe un ton familiar. Cu simplitate, umor fin, și cu ochii cei în „umbră” privind undeva, vorbea despre cărți, despre a scrie și despre autorii lui preferați, despre oamenii de toate felurile pe care i-a cunoscut. Povestea despre viață. Vorbea despre iubire, despre Homer, despre legende vechi din nopți arabe, despre secretul clipei ce urmează morții, despre etimologii, aroma cafelei și proza lui Stevenson. Surprindea mereu și irepetabil cu metafore, imagini subtile, amintiri și zeci și sute de versuri rămase de ani în memorie.

Jorge Luis Borges – „Este un nume așa stângaci. Jorge Luis Borges seamănă cu Borge Luis Borges, ți se împleticește limba. Nici eu nu-l pronunț ușor”, spunea cu umor –, unul din cei mai mari scriitori ai secolului XX, s-a născut la Buenos Aires, în 1899. Abia după anul 1960, opera lui – volume de povestiri, nuvele, poeme, eseuri – a început să fie cunoscută și apreciată și de atunci a fost tradusă în aproape toate limbile. A primit numeroase premii și distincții, inclusiv de Doctor honoris causa de la mai multe universități de prestigiu.

În Roma, în 1981, alături de María Kodama, cea care i-a fost mulți ani secretară și, ulterior, soție, timp de mai puțin de două luni. S-au căsătorit în 26 aprilie 1986, iar Borges a murit după câteva săptămâni, în 14 iunie. Așa cum a dorit Borges și a lăsat prin testament, María a fost numită singura beneficiară a drepturilor de autor.| Sursa foto: borgestodoelanio.blogspot.com

„Într-o seară, la bariera Pennysilvania, conduceam, împreună cu fiul meu Robert, un camion plin de mobilă veche chinezească și ascultam știrile în mijlocul unei furtuni dezlănțuite. Jorge Luis Borges, scriitorul argentinian, a încetat din viață astăzi la Geneva. Se auzea atât de slab încât cu greu puteam desluși cuvintele, însă mi-am dat seama că importanța lor n-ar fi fost mai mică dacă ar fi fost rostite mai clar”, scria Willis Barnstone, unul din cei mai cunoscuți editori americani ai operei lui Borges de care îl lega și o prietenie lungă.

Borges, cum îi plăcea să i se spună, a murit în ziua de 14 iunie 1986. O zi în care, printre multe altele, am putea să ne așezăm puțin gândurile şi sufletele și să le reînnoim prin lumea lui de cuvinte magice.

Acasă, în Buenos Aires, cu motanul lui, Beppo | Sursa foto: borgestodoelanio.blogspot.com

„Cred că murim tot timpul. De fiecare dată când nu simțim ceva, când nu descoperim ceva, când doar repetăm ceva mecanic. În acel moment ești mort.”

„Nu suntem siguri de nimic. […] Trăim într-un univers misterios. Totul este o enigmă.”

„Am știut asta încă de la început. Am știut că destinul meu va fi să citesc, să visez, poate să scriu, însă acest lucru un este esențial. Și mi-am imaginat întotdeauna paradisul ca o bibliotecă, nu ca o grădină.”

„Trebuie să considerăm lectura o formă de fericire, de bucurie, și cred că lectura obligatorie este greșită. Ai putea la fel de bine să vorbești de dragostea obligatorie sau de fericirea obligatorie. Trebuie să citești pentru plăcerea cărții. Am fost profesor de literatură engleză vreo douăzeci de ani și le-am spus întotdeauna studenților mei: dacă o carte vă plictisește, lăsați-o, n-a fost scrisă pentru dumneavoastră. Dar dacă citind-o vă pasionează, atunci continuați. Lectura obligatorie este o superstiție.”

La Paris | Sursa foto: newyorker.com

„…Şi una din multele mele experienţe, cea mai fericită dintre ele, este cititul. Ah, şi există ceva încă şi mai bun decât cititul şi anume recititul. I-aş sfătui pe toţi să citească puţin însă să recitească mult.”

“Căci, la urma urmei, bucuria este imposibil de suportat. Putem fi fericiţi timp de o clipă sau două, însă o eternitate de fericire este de neînchipuit.”

„Cred că am cunoscut totuși momente de fericire. Toți oamenii au cunoscut. De exemplu, atunci când iubim, ne plimbăm, înotăm, stăm de vorbă cu un prieten, atunci când facem conversație, când citim, scriem, mai bine zis când inventăm ceva.”

„A iubi și a nu fi iubit, aceasta face parte din fiecare biografie, nu-i așa? Dacă dumneata îmi spui: sunt îndrăgostit de cutare, însă m-a respins. Cred că fiecare om poate să spună asta. Fiecare a fost respins și de asemenea a respins pe cineva. Ambele lucruri se întâmplă în viața oricui. Cineva respinge sau este respins de cineva. Se întâmplă tot timpul. Desigur, atunci când ni se întâmplă nouă înșine suntem extrem de nefericiți.”

Lumea și Borges | Sursa foto: libropatas.com

„Lumea mi se pare o ghicitoare. Și ceea ce este într-adevăr minunat este faptul că nu poate fi descifrată. Desigur, cred că lumea are într-adevăr nevoie de mister. Eu mă minunez tot timpul.”

„Omul trebuie să trăiască clipa.”

„Numai poeții de mâna a doua scriu numai versuri bune. Măcar din politețe trebuie să ai și versuri proaste.”

„Ce pot să fac? Am peste optzeci de ani. Sunt orb. De multe ori sunt singur. Ce pot să fac altceva decât să continui să visez și apoi să scriu…”


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.