21 ianuarie 2022, 3:23

O vizită la baronul Samuel von Brukenthal, în 1802: „La masă, am avut prilejul să observăm ceremonialul și manierele germane de odinioară”

„Am fost devreme să-l vizităm pe baronul Brukenthal… și ne-am petrecut toată dimineața cercetând colecția sa de pictură, poate cea mai întinsă din Europa, aparținând unui singur particular.”

La începutul primăverii anului 1802, în drum spre Paris alături de o solie a ambasadei turcești, Edward Daniel Clarke (1769 – 1822), cleric, naturalist, mineralog, colecționar de antichități și călător pasionat, a trecut prin Țara Românească și Transilvania. Călătoriile lui au fost publicate prima dată în mai multe volume, începând din 1810.

De îndată ce a sosit la Sibiu, în ziua de 29 aprilie, călătorul englez i-a trimis baronului Samuel von Brukenthal (26 iulie 1721 – 9 aprilie 1803) – „un nobil venerabil despre care se spune că ar fi fost favoritul Mariei Tereza”, nota Clarke – scrisoarea de recomandare dată de soția internunțiului la Constantinopol. Răspunsul l-a primit la fel de repede:

Am fost poftiți să petrecem toată ziua următoare în casa lui și să-i vizităm imensa colecție de pictură, antichități și specimene de istorie naturală.

Pagină din volumul VIII, ediția IV, Londra, 1818 | Portret al lui Edward Daniel Clarke

„Sunt incontestabil picturi originale”

În ziua de 30 aprilie, Clarke și cei din suita ambasadorului turc au mers astfel la palatul din Sibiu al baronului, fost guvernator al Transilvaniei, între anii 1774 și 1787. Despre colecțiile baronului von Brukenthal din vremea în care acesta trăia și locuia acolo, călătorul englez a lăsat câteva însemnări interesante.

În jurnalul lui de călătorie, Clarke a notat:

Am fost devreme să-l vizităm pe baronul Brukenthal… și ne-am petrecut toată dimineața cercetând colecția sa de pictură, poate cea mai întinsă din Europa, aparținând unui singur particular.

Cuprinde multe opere datorate celor mai buni maeștri și sunt incontestabil picturi originale. O parte din colecția sa privea Anglia. Am văzut 0 Vedere a Londrei, de Griffier tatăl (John/Jan Griffier, pictor olandez stabilit la Londra), înfățișând un bâlci pe marginea Tamisei. Toate personajele erau arătate purtând coarne.

Această pictură ar fi socotită de mare valoare în Anglia pentru că oferă o vedere a orașului Londra redată cu cele mai mici amănunte, așa cum exista spre sfârșitul secolului al XVII-lea, când se aflau multe mori de vânt în mijlocul orașului, precum și câmpuri care au fost acoperite de atunci încoace cu pietre și străzi…

Cărți „folositoare”, minereuri rare și o colecție impresionantă de medalii

Biblioteca era, a scris englezul, „mai degrabă plină de cărți folositoare decât de cărți rare”. A apreciat o lucrare deosebită:

Aici se află un manuscris, o carte de rugăciuni, dar care în Anglia ar fi socotită ca întrecând orice preț ce s-ar putea calcula în bani, căci avea pe fiecare foaie câte o pictură de Albrecht Dürer, drept iluminare a textului, cu niște culori tot atât de vii și acum ca atunci când au fost mai întâi așternute pe foaie.

În colecția de minereuri erau „mai ales minereuri de aur”, dintre cele deosebite ale Transilvaniei, iar baronul „poseda cele mai splendide exemplare”.

Exista o colecție de vase grecești, „numite aici, ca în multe alte locuri, etrusce”, și una de medalii „care ar cere o cercetare de o săptămână”. În timpul puțin de care a dispus, Clarke a cercetat câteva piese despre care a amintit:

Printre medaliile grecești, am observat una de aur a lui Lysimach (Lysimachos sau Lisimah, general macedonean, aprox. 360 î.Hr.–281 î.Hr.), de mărimea unei „coroane” engleze și care, după cum credem, este singurul exemplar cunoscut de această mărime. Din seria de medalii romane, am observat o medalie de bronz a lui Pescennius Niger (Gaius Pescennius Niger Augustus, cca. 135 – 140 – 194, împărat roman în jur de 13 luni), care este deosebit de rară și poate chiar unică.

Portretul baronului Samuel von Brukenthal, Johann Nepomuk della Croce, secolul al XVIII-lea, Muzeul Național Brukenthal | Corespondența baronului Samuel von Brukenthal, cu sigiliu și semnătură, detaliu, 1776, Muzeul Național Brukenthal

„Venerabilul baron ne-a tratat cu cel mai vechi Tokay”

Turul colecției s-a încheiat cu o masă oferită de von Brukenthal, prilej de a observa „ceremonialul și manierele germane de odinioară”, a menționat E.D. Clarke. La masa unde se afla alături de musafirii săi și baronul Samuel von Brukenthal, E.D. Clarke a remarcat:

Vinurile erau servite în cești de cafea de porțelan și felurile de mâncare aduse de jur împrejurul mei, unul câte unul. Venerabilul baron (Samuel von Brukenthal avea atunci 81 de ani) ne-a tratat cu cel mai vechi Tokay, precum și cu alte vinuri din Ungaria și Transilvania, poftindu-ne să bem «în sănătatea sașilor», spunând că el însuși este sas, referindu-se la colonia lor din Transilvania.

Costumul domnilor era destul de ciudat, au apărut în haine sau jachete croite scurt, cu peruci și purtând sabie.

„Am trecut prin râul Cibin, întrucât..”

A doua zi, la 1 mai, englezul Edward Daniel Clarke și ambasadorul cu suita lui au plecat mai departe spre destinația lor finală, Parisul. O ultimă însemnare despre oraș: „După ce am părăsit Sibiul, am trecut prin râul Cibin (de unde își ia orașul numele de Cibinum), întrucât nu există pod”.

„Acest oraș frumos este mare și populat, plin de edificii mărețe și înalte din piatră, înconjurat de două rânduri de ziduri pe întinsa câmpie de pe malul râului Cibin.” (Minas Băjășkian) | Vedere generală a orașului Sibiu în anul 1808, Franz Neuhauser | Muzeul Național Brukenthal

„Este celebru și palatul baronului Brukenthal”

Mechitarist, membru de seamă al congregației monastice armenești, Minas Băjășkian (15 octombrie 1777 – 1851) a ajuns de două ori în Europa răsăriteană, în 1808 și în 1820. A lăsat însemnări despre călătoriile făcute în această parte a lumii, regăsite într-o lucrare publicată la Veneția în 1830.

A călătorit și prin Transilvania și a notat, destul de sumar, date despre așezările prin care a trecut. Despre Sibiu, „un oraș liber împărătesc”, a scris:

Acest oraș frumos este mare și populat, plin de edificii mărețe și înalte din piatră, înconjurat de două rânduri de ziduri pe întinsa câmpie de pe malul râului Cibin.

[…]

Piața cea mare este vestită, având la mijloc o fântână frumoasă. Este celebru și palatul baronului Brukenthal, având ornamente splendide și o colecție de obiecte de artă și picturi celebre.

Obiecte din diferite colecții ale muzeului | Muzeul Național Brukenthal

„Atracția cea mai mare pentru călători este muzeul baronului Brukenthal”

După un an de la călătoria lui Minas Băjășkian prin Transilvania, în 1809, Felice Caronni (1747/48 – 1815), arheolog și numismat italian, a ajuns în Transilvania, unde a stat câteva luni, din primăvară până în toamnă.

Impresiile le-a publicat într-un volum apărut la Milano în 1812. În mare parte, informațiile au fost preluate de la alți călători, date pe care le-a completat cu opinii și experiențe personale.

Despre Sibiu, unde „am fost în măsură să admir o civilizație și o cultură care nu sunt mai prejos de cele aflate în capitalele cele mari”, a amintit:

Atracția cea mai mare pentru călători este muzeul baronului Brukenthal, atât pentru istoria naturală, în toate ramurile sale, cât și pentru galeria de tablouri, biblioteca și muzeul de antichități.

Oficial, Palatul a fost deschis ca muzeu public, Muzeul Brukenthal, în 1817.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.