CITIRE

Oamenii trec, poveștile rămân. De ce să vizitezi C...

Oamenii trec, poveștile rămân. De ce să vizitezi Cimitirul Central din Cluj-Napoca

Dacă intri în Cluj-Napoca dinspre partea de sud, șoseaua trece printre Europa și Bună ziua, două cartiere din oraș, te duce apoi în cartierul Zorilor, la Observator, și, dacă vrei, în centrul Clujului.

Cândva, la intersecția străzilor Observatorului cu Republicii se afla și Observatorul Astronomic. Azi, e tot prin apropiere, însă trebuie să faci câțiva pași pe Republicii și să intri apoi pe strada Cireșilor.

Cimitirul Central Cluj Napoca. Credit foto: Mira Kaliani

Cimitirul Central Cluj Napoca. Credit foto: Mira Kaliani

Republicii este o veche stradă a orașului și păstrează pe alocuri din farmecul altădată, cu vile albe, îngrijite, și grădini înflorate, în sezonul verii. Cam la zece minute de mers pe jos pe Republicii de la intersecția cu Observatorului se ajunge la Grădina Botanică.

De data aceasta nu cobor până la Grădină, o iau la dreapta pe o străduță numită Șoimului și intru în cel mai vechi și mai mare cimitir din Cluj-Napoca.

Se întinde în prezent pe o suprafață de 14 hectare și este cunoscut de localnici în special cu numele maghiar Házsongárd (dar varianta Hajongard, cum i se mai spune, este mai des folosită), preluat din germană. Numele oficial este însă Cimitirul Central, iar în maghiară Házsongárdi temető.

Din 2015, cimitirul acesta este pe lista monumentelor istorice și a devenit un interesant obiectiv turistic al orașului.

Locul unde de peste 400 de ani se află Cimitirul Central se numea, în germană, Hasengarten, unii spun Haselgarten, ceea ce sunt două lucruri diferite – grădina cu iepuri ori grădina cu aluni , cu toate că pe acel teren se pare că se cultiva lubeniță. Despre dealul Hajongard, situat în partea de sud a cetății medievale, s-a pomenit prima dată într-un document din 1503.

Cimitirul Central Cluj Napoca. Credit foto: Mira Kaliani

Cimitirul Central Cluj Napoca. Credit foto: Mira Kaliani

Intrarea principală în Cimitirul Central este din strada Avram Iancu, la câțiva pași de zona centrală a orașului. Ca să ajungi în Avram Iancu din Șoimului, se poate traversa prin cimitir și se merge cam un kilometru. În zilele calde, e plăcut. Arbori imenși protejează de soarele incins, în plus, aleile cimitirului aflat pe un deal par numai bune pentru trotinetiști și bicicliști, dacă intră, cum am făcut eu, din partea de sus, chiar dacă eu mergeam pe jos.

Așa cum Bucureștiul are grădina de suflete a baronului Bellu, Clujul are Hajongard. Spre deosebire că, în Hajongard, nu te deranjează paznici să-ți spună că n-ai voie să faci poze fără aprobare, așa cum se întâmplă în Bellu (în aprilie 2018, când am trecut ultima dată pe acolo, nu s-a schimbat nimic în privința asta).

Cimitirul Central Cluj Napoca. Credit foto: Mira Kaliani

Cimitirul Central Cluj Napoca. Credit foto: Mira Kaliani

În Cimitirul Central din Cluj-Napoca stau împreună în vecie oameni care, în lumea celor vii, au fost săraci ori bogați, au avut diferite confesiuni și etnii. Acolo, sunt toți la fel, doar la suprafață monumentele funerare și poveștile lor rămase mai fac o diferență.

Istoria acestui cimitir începe în timpul unei epidemii de ciumă ce a bântuit urbea în anul 1585. Numărul mare de decese a determinat comitetul orașului să găsească un loc unde să poată fi îngropat orice om ucis de cumplita boală, indiferent de categoria socială, religia și etnia lui. Până atunci, morții din oraș erau înmormântați în incinta zidului cetății, dar și în cimitirul bisericii sfântul Mihail.

În timp, cimitirul Hajongard s-a extins și a ajuns și în partea de sus a dealului, ceea ce îl face deosebit și ca amplasare. Unele zone au fost ulterior donate cimitirului de anumite familii nobiliare din oraș.

În cimitir sunt înmormântați mai ales maghiari, sași, români, evrei, prin urmare a fost organizat în mai multe zone, și anume luterană, romano și greco catolică, ortodoxă, reformată, evreiască. Există și o zonă dedicată eroilor din Primul Război Mondial.

Din momentul în care Hajongard a fost înființat, în mai 1585, așa cum s-a întâmplat și în alte orașe, înmormântările în cimitirele din jurul bisericilor orășenești și în zona urbană au fost interzise, din motive de igienă, spre nemulțumirea celor avuți care aveau necropolele familiilor în incinta bisericilor.

Totuși, până în anul 1881, cimitirul Hajongard nu a avut un regulament de funcționare. Abia de la sfârșitul secolului al XIX-lea, au fost stabilite tipuri, perioade, tarife pentru acordarea de morminte, dar și reguli pentru angajați.

Cimitirul Central Cluj Napoca. Credit foto: Mira Kaliani

Cimitirul Central Cluj Napoca. Credit foto: Mira Kaliani

Monumentele funerare vechi, cu cavouri impozante, ce aparțin de obicei familiilor nobiliare sau înstărite, unele opere de artă funerară, în stiluri diferite, de la baroc la neoclasic, de la neogotic și neorenascentist la Art Nouveau, îi dau unicitate. Tot aici, sunt înmormântate multe personalități din diferite domenii.

În zona luterană, cea mai veche, este o piatră de mormânt de la sfârșitul secolului al XVI-lea, inscripționată în germană, cu un aforism străvechi, despre vremelnicia vieții, inscripție ce apare pe morminte din Evul Mediu: Azi mie, mâine ție.

Cimitirul Central Cluj Napoca. Monumentul lui Sámuel Brassai; Credit foto: Mira Kaliani

Cimitirul Central Cluj Napoca. Monumentul lui Sámuel Brassai; Credit foto: Mira Kaliani

Cobor pe o alee și, în stânga, este cavoul unei familii aristocrate maghiare. Tot acolo, în partea dreapta, se află monumentul lui Sámuel Brassai, lingvist și profesor transilvănean, considerat ultimul polihistor al Transilvaniei. S-a născut în 1797, în localitatea numită atunci Trascău, azi este Rimetea din județul Alba. Bunicul lui dinspre tată s-a numit Welmesch, a fost un tâmplar sas plecat din Brașov și stabilit la Trascău. Localnicii, majoritatea de etnie maghiară, i-au spus Brassai, ceea ce în maghiară înseamnă brașovean, și el a preluat acest nume.

Tot în Cimitirul Central se află unicul monument funerar în stil neo-roman din Cluj. Acest stil se caracterizează prin forme clasice cu coloane în porticuri și detalii inspirate din vechi clădiri romane. Este capela-cavou a familiei nobiliare Bethlen, unde au fost înmormântați și mama și fratele lui Gabriel Bethlen, cel care, vreme de 16 ani, până la moarte în 1629, a avut funcția de principe al Transilvaniei. Mormântul lui Gabriel Bethlen se află în catedrala romano-catolică sfântul Mihail din Alba Iulia.

Cimitirul Central Cluj Napoca. Credit foto: Mira Kaliani

Cimitirul Central Cluj Napoca. Credit foto: Mira Kaliani

Cavoul familiilor Mauksch şi Hintz este tot în acest cimitir. Tobias Mauksch a fost un farmacist din Bistrița stabilit în Cluj unde, în 1752, a închiriat o clădire ce adăpostea și prima farmacie publică din Cluj-Napoca, deschisă în 1573. Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, clădirea a fost în posesia altor farmaciști, familia Hintz, și a rămas în proprietatea lor până la venirea comuniștilor care au făcut naționalizarea.

Pe un cavou citesc un nume italian, Biasini. Gaetano Biasini are și el o poveste aparte. Născut în Milano în anul 1789, s-a stabilit în tinerețe în Viena unde l-a cunoscut pe contele Béldy Ferenc. Acesta i-a făcut invitația de a merge la Cluj. A acceptat și în 1818 a deschis, în clădirea Redutei, prima școală de scrimă din Transilvania. Căsătoria din 1832 cu fiica unui episcop reformat i-a adus și cetățenia și, totodată, dreptul de a face afaceri în oraș. În 1840 a inaugurat un hotel modern, hotelul Biasini, cu cafenea la parter și sală de popice. Era un loc unde aveau loc baluri și evenimente mondene. În hotelul lui Biasini au stat Franz Liszt, Nicolae Bălcescu, Cezar Bolliac sau Mór Jókai. Tot Biasini a deschis și o ‘cursă rapidă’ între Cluj-Napoca și Budapesta ce se parcurgea, dacă vremea era bună, ‘doar în trei zile’. De numele lui se mai leagă și prima casă de pompe funebre din Cluj-Napoca sau primul serviciu prin care se plasau servitoarele – până erau angajate, acestora li se oferea, la hotel, casă și masă.

Cimitirul Central Cluj Napoca. Credit foto: Mira Kaliani

Cimitirul Central Cluj Napoca. Credit foto: Mira Kaliani

Contele Imre Mikó (1805 – 1876), cel care spre sfârșitul vieții și-a donat grădina pentru a se amenaja un parc public – acum, acolo se află Facultatea de Geografie a Universității Babeș-Bolyai și Institutul de Speologie, înconjurate de un spațiu verde – este înmormântat tot în cimitirul Hazsongard. Familia Mikó a fost o importantă familie din Ardeal, iar contele Mikó, personalitate remarcabilă, a avut de două ori și funcția de guvernator al Transilvaniei, în 1848 și între anii 1860 – 1861. Contele Mikó a fost căsătorit cu Maria Rhédey care a murit la numai 38 de ani, în anul 1849, când soțul ei era arestat la Viena. Contele a aflat despre moartea soției lui după șase luni. El a comandat unui sculptor din Praga să realizeze un sarcofag pentru soția lui. Acesta s-a inspirat din monumentul funerar din grădina palatului Charlottenburg, un sarcofag din marmură, făcut în 1810 reginei consort a Prusiei, Luisa Augusta, moartă și ea în tinerețe, la 34 de ani. Totuși, contele Mikó nu a dorit să fie înmormântat alături de soția lui.

Mormântul familiei Hațieganu; Credit foto: Mira Kaliani

Cimitirul Central Cluj Napoca. Mormântul familiei Hațieganu; Credit foto: Mira Kaliani

Ajung și la mormântul familiei Hațieganu. Aici este înmormântat și medicul internist Iuliu Hațieganu (1885 – 1959), recunoscut pentru cercetările în domeniul tuberculozei. A fost un permanent susținător al sportului și mișcării, în general, implicându-se constant în amenajarea de parcuri și spații destinate mișcării în aer liber. Tot medicul Hațieganu a întemeiat la facultatea de medicină din Cluj-Napoca o școală de medicină internă, iar din 1993 Universitatea de Medicină și Farmacie din Cluj îi poartă numele.

Mormântul profesorului Emil Racoviță; Credit foto: Mira Kaliani

Cimitirul Central Cluj Napoca. Mormântul profesorului Emil Racoviță; Credit foto: Mira Kaliani

Mormântul savantului Emil Racoviță din cimitirul Hajongard este unul modest și, dacă nu ești atent, poți trece ușor pe lângă el. De la intrarea din strada Avram Iancu, se merge pe o alee din dreapta. Se urcă ușor și, pe partea stângă, este mormântul lui Emil Racoviță, explorator polar, speolog, biolog de renume mondial, fondator al biospeologiei și al primului institut de speologie din lume. Nimic din toate acestea nu apare scris pe piatra funerară simplă. Simplitatea, oriunde ar fi, rămâne mereu un semn al oamenilor măreți.

Cimitirul Central, Cluj-Napoca; Credit foto: Mira Kaliani

Cimitirul Central, Cluj-Napoca; Credit foto: Mira Kaliani

Cimitirul Central din Cluj-Napoca este un loc aparte ce merită descoperit. Se mai organizează, din câte am aflat, și tururi ghidate. Cu toate că există și hărți ale cimitirului, destul de greu pot fi descoperite unele morminte. Totuși, o singură plimbare agale pe aleile acestui cimitir îți scoate în cale monumente funerare impresionante și povești, multe povești.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.