CITIRE

Oldies but goodies – „Louis, cred că acesta este î...

Oldies but goodies – „Louis, cred că acesta este începutul unei prietenii frumoase.”

Nu suntem toți actori, regizori ori critici de film, unii dintre noi nici nu-și doresc asta, probabil, dar nu înseamnă, nu-i așa, că nu ne plac filmele. Cum toamna aceasta ni se duce și ea tot mai mult și ne lasă cu zile lungi și reci, fac ce fac și se pare că îmi găsesc de lucru mai mult prin jurul sobei, câteodată cu o carte, câteodată cu un film, uneori și cu un vin roșu fiert.

Oricum, pentru că de filme e vorba, stăteam zilele acestea și îmi priveam colecția, deloc impresionantă ca număr, adunată mai ales în secolul trecut, să zic așa. Iată câteva idei, poate te inspiră și pe tine atunci când ai chef de un film bun și te gândești la ce să te mai uiți. Mărturisesc, sunt filme pe care le-am revăzut de zeci de ori și știu că nu mă voi opri. Din când în când pur și simplu mă bucur să revăd unele. Nu sunt toate în top 100 cele mai bune filme din toate timpurile – de fapt sunt tot felul de astfel de topuri, filmele diferă, dar multe se regăsesc în acele liste. Sunt însă filme de genul „le vezi și vrei să le revezi”.

Casablanca, 1942

Clasic, probabil că toată lumea l-a văzut cel puțin o dată. Scenariul a fost adaptat după piesa Toată lumea merge la Rick, așa cum s-a numit inițial și filmul; au schimbat titlul în Casablanca influențați de succesul filmului Algiers, din 1938.

Se spune că, în timpul filmărilor, Ingrid Bergman și Humphrey Bogart foarte rar au vorbit, în afara scenelor pe care le-au avut împreună – singura lor preocupare a fost să termine cât mai repede filmarea, deoarece nu credeau că va ieși ceva grozav, cum de altfel nimeni din echipă nu și-a imaginat o clipă că va avea succes.

Nu a fost doar un mare succes, a intrat chiar în topul celor mai bune filme din toate timpurile. A fost nominalizat la opt categorii pentru premiile Oscar și a câștigat trei. În 2006, Asociația Scriitorilor din America a desemnat scenariul filmului ca fiind cel mai bun din istoria cinematografiei.

*

Rick: Dintre toate barurile din toate orașele de pe lumea asta, ea a intrat tocmai în al meu.

*

Ilsa: Un franc pentru gândurile tale.

*

Ilsa: Când toată lumea se prăbușește în jurul nostru, noi ne-am găsit să ne îndrăgostim.

*

Rick: Louis, cred că acesta este începutul unei prietenii frumoase.

Unul dintre cele mai pitorești personaje, căpitanul Louis Renault, a fost jucat minunat de Claude Rains. Căpitanul Renault: Sunt șocat. Șocat.

Sunetul muzicii, 1965

Se știe acum că actorul Christopher Plummer, cel care l-a jucat pe căpitanul von Trapp, a fost, în timpul filmărilor, extrem de plictisit de scenariu și de întreaga poveste a filmului – surpriza a fost când a realizat că a fost filmul care i-a adus celebritatea (este unul din rolurile lui cele mai cunoscute). Filmările s-au făcut în fermecătorul – atunci când nu plouă – Salzburg. De altfel, planul a fost de a se încheia toate filmările în șase săptămâni, dar ploile frecvente le-au dat peste cap socotelile și echipa a fost nevoită să rămână în oraș 11 săptămâni.

*

Căpitanul von Trapp: Prima regulă în această casă este disciplina.

*

Căpitanul von Trapp: E rochia. Trebuie să o schimbi înainte de întâlnirea cu copiii.

Maria: Dar nu am alta. Când am intrat la mănăstire, toate hainele pe care le-am avut le-am dat săracilor.

Căpitanul von Trapp: Și cu asta ce-i?

Maria: Pe asta n-au vrut-o cei săraci.

*

Max: Îmi plac oamenii bogați. Îmi place cum trăiesc. Îmi place cum trăiesc eu când sunt cu ei.

*

Baroneasa: Undeva acolo este o tânără care cred că nu va fi niciodată o călugăriță. Auf Wiedersehen, dragul meu.

Scena cu barca – Julie Andrews (Maria) trebuia să o scoată din apă pe cea mai mică fetiță, Gretl. Cum, în timpul filmării, Maria a căzut de cealaltă parte a bărcii, Gretl a fost scoasă din apă de una din celelalte fete. Julie Andrews a mărturisit că ani de zile s-a învinovățit, pentru că știa că fetița nu știa să înoate și a fost la un pas să se înece. Pe de altă parte, Kym Karath, cea a jucat rolul lui Gretl, a povestit că a rămas de atunci cu teama de a nu cădea în apă și nu a mai putut vreodată să învețe să înoate.

Annie Hall, 1977

Cei care iubesc filmele lui Woody Allen, nu vor putea sări peste acesta, în care apar Diane Keaton și Woody Allen. De altfel, în stilul lui, Woody Allen a semnat și scenariul (alături de Marshall Brickman), și regia. Este unul dintre cele mai bune filme realizate de Woody Allen și unul de top din toate timpurile.

A primit în 1978 Oscarul pentru cel mai bun film – printre nominalizări a fost și Star Trek –, iar Woody Allen a luat alte două Oscaruri cu Annie Hall: cel pentru regie și cel pentru scenariu, pe care l-a împărțit cu Marshall Brickman. Și performanța lui Diane Keaton a fost recompensată cu un Oscar pentru cea mai bună actriță.

*

Alvy Singer: Hei, auzi, dă-mi un sărut.

Annie Hall: Serios?

Alvy Singer: Da, de ce nu, pentru că tocmai vom ajunge acasă târziu, nu-i așa, și apoi va fi toată acea tensiune, nu ne-am sărutat niciodată și eu nu voi ști niciodată când e momentul potrivit să fac asta sau ceva de genul ăsta. Așa că ne vom săruta acum și vom trece peste asta, apoi vom merge să mâncăm. Vom digera mâncarea mai bine.

În timpul scenelor între cei doi actori, partea cea mai dificilă pentru ei a fost să se abțină să nu izbucnească în râs când nu era cazul. În scena cu homari, prima secvență filmată, nu a fost cazul, râsul lor a fost spontan.

Când Harry o întâlnește pe Sally, 1989

Acesta e un film al adevăratei bucurii, scria cineva într-un comentariu. Exact așa este. Și e o bucurie în plus să-i vezi pe cei doi protagoniști, Meg Ryan și Billy Crystal, prinși în această poveste de dragoste. Este un film cu dialoguri pline de umor, cum ar putea să nu fie – scenariul e semnat de Nora Ephron, – în timp ce se dezbate serios despre relații și fiecare e în căutarea dragostei. Întrebarea este: poate exista prietenie și atât între bărbat și femeie?

Nora Ephron a spus, ulterior, în diferite interviuri, că multe din dialogurile folosite au fost inspirate de fapt de la Billy Crystal și de la regizorul filmului, Rob Reiner.

*

Sally Albright: Vezi? Ăsta ești tu, Harry. Spui lucruri din astea și îmi este imposibil să te urăsc.

*

Harry Burns: Știi, ai putea fi prima femeie atractivă din întreaga mea viață cu care să nu-mi doresc să mă culc.

Sally Albright: Asta e minunat, Harry.

*

Harry Burns: Am venit aici în seara asta pentru că, atunci când realizezi că vrei să-ți petreci restul vieții cu cineva, vrei ca restul vieții tale să înceapă cât mai curând posibil.

Scena din restaurant. „I’ll have what she’s having” – Femeia care a spus această replică a fost Estelle Reiner, mama regizorului.

Pulp Fiction, 1994

L-am văzut când a fost distribuit prima dată în București, la cinema Studio, și, la ieșire, toți eram „wow”. Filmul a fost regizat de Quentin Tarantino, care a scris și scenariul împreună cu Roger Avary.

Sunt tot felul de povești ce se amestecă, conversații spumoase, dinamice, situații în care umorul și violența se combină ironic, personaje memorabile jucate de John Travolta, Samuel L. Jackson, Uma Thurman, Harvey Keitel, Tim Roth, Amanda Plummer, Maria de Medeiros, Eric Stoltz, Rosanna Arquette, Bruce Willis.

Filmul a câștigat premiul Palme d’Or la Festivalul de Film de la Cannes din 1994 și a fost nominalizat la șapte categorii la premiile Oscar, dar a primit un singur Oscar, pentru cel mai bun scenariu.

Una dintre scenele memorabile, cea a dansului.

Mia: Cred că Marsellus, soțul meu, șeful tău, ți-a spus să mă scoți în oraș și să faci orice îți cer eu. Deci, vreau să dansez, vreau să câștig și vreau trofeul ăla, așa că, să dansezi bine.

 

 

 


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.