Site icon Editia de Dimineata

Omul căruia îi datorăm apariţia Marelui Dicţionar Enciclopedic al secolului al XIX-lea

La 23 octombrie se împlinesc 203 ani de la nașterea lui Pierre Larousse, pedagog, editor, filolog şi lexicograf francez. El este cel care s-a aflat la originea enciclopediilor Larousse, celebre instrumente pedagogice şi de cultură generală.

Lui Larousse îi datorăm apariţia Marelui Dicţionar Enciclopedic al secolului al XIX-lea, în care autorul intenţiona să redea, într-o ordine alfabetică riguroasă, toate cunoştinţele care îmbogăţesc spiritul uman. Momentul consacra astfel noţiunea de enciclopedie universală.

Primele forme de enciclopedie

În Antichitate au apărut primele forme de enciclopedie: în Sumer, la sfârşitul mileniului IV î.Hr. Este vorba despre o lucrare de acest tip, care cuprindea un inventar interesant de animale, pietre, plante şi păsări, scrie RADOR.

Și în Egiptul Antic, în Grecia, Roma, dar şi în Europa medievală au existat preocupări pentru înglobarea cunoştintelor vremii în lucrări sintetice.

Prima enciclopedie apropiată de caracteristicile vremurilor noastre a apărut în Franţa prerevoluţionară, la 1 iulie 1747 apărând ideea de a întocmi o carte care să cuprindă succint toate cunoştinţele acumulate în timp de omenire.  Sarcina i-a revenit editorului francez Louis Breton.

Titlul lucrării a fost „Enciclopedia sau dicţionarul artelor, meseriilor şi ştiinţelor”. Editorul a apelat la scriitorul Denis Diderot, un intelectual remarcabil al vremii. Enciclopedia cuprindea nu mai puţin de 35 de volume cu text, 4 volume ilustrate şi alte două volume cu indici, dedicând omenirii un excepţional instrument universal de informare.

A urmat realizarea de enciclopedii în Germania, Austria, Rusia, Italia şi chiar SUA, însă succesul a întârziat să apară, majoritatea lucrărilor fiind oprite după publicarea primelor volume.

Lucrările lui Larousse

Vorbim, apoi, despre apariţia lucrărilor de referinţă ale lui Pierre Larousse, în 1856, „Nouveau Dictionnaire de la langue française” şi în 1863, primul volum din „Grand Dictionnaire  Universel du XIX-e siècle”, care au desăvârşit conceptul de enciclopedie universală.

După o activitate editorială asiduă, în decembrie 1863, Larousse lansează pe piaţă primul volum din „Marele dicţionar universal al secolului al XIX-lea”. Este o lucrare care l-a impresionat în mod deosebit pe însuşi Victor Hugo, şi care avea să se constituie, peste ani, un fel de monument al totalităţii cunoştinţelor indispensabile omului. Marele dicţionar universal consacra astfel noţiunea de enciclopedie universală.

În anul 1868, Larousse puiblică „Grammaire complète syntaxique et littéraire” şi „Grammaire supérieure”.

În anul 1869, publică, în colaborare cu Felix Clément, „Dictionnaire Lyrique”, însă în acelaşi an, Larousse şi Boyer încep să exprime opinii divergente cu privire la afacerea lor, iar parteneriatul celor doi se încheie aici.

În condiţiile în care Larousse îşi asigurase o bază financiară solidă, el a rămas (totuşi) singur în faţa unei munci titanice, însă el continuă efortul de a aşterne pe hârtie enciclopedia care avea să-i aducă celebritatea, finalizarea acestui efort supraomenesc însemnând 11 ani de lucru asiduu şi 11 volume ale dicţionarului pe care a reuşit să le editeze în timpul vieţii şi un total de 22.700 de pagini.

Următoarele 6 volume ale Marelui dicţionar universal au fost finalizate abia la un an după moartea lui Larousse, de un nepot al acestuia, pe nume Jules Hollier, marea operă „Grand Dictionnaire  Universel du XIX-e siècle” împlinind intenţia autorului de a reda, în ordine alfabetică, toate cunoştinţele care îmbogăţesc spiritul uman.

Lucrarea conţinută în cele 17 volume, însuma un număr impresionant de 25.500 de pagini, iar de la momentul publicării integrale, va cunoaşte numeroase reeditări, în diverse formate şi limbi, până în zilele noastre.

Exit mobile version