CITIRE

Păcatul tinereții lui Cobălcescu. Povestea autodid...

Păcatul tinereții lui Cobălcescu. Povestea autodidactului ajuns profesor

„Astăzi Cobălcescu, cu toate măruntele diminuări cu cari au căutat să-l întunece unii din contemporanii lui, ne apare ca o luminoasă figură din generația de idealiști care au pus bazele științei românești”, scria geologul și paleontologul român Neculai Macarovici în cartea Profesorul Grigore Cobălcescu.

Grigore Cobălcescu | Sursa foto: uaic

Născut în Iași, în 22 septembrie 1831, Grigore Cobălcescu și-a petrecut copilăria în oraș și prin împrejurimile ce-l chemau, cutreierând coline și „sorbind depărtările cu înșirarea măgurilor și a munților. Orizontul întins al priveliștilor îl îndeamnă mai târziu să colinde colinele podișului, să le descopere frumusețile și să le pătrundă conținutul”, cum spunea Mircea Ilie în Figuri de geologi români.

După studiile liceale, s-a înscris în 1846 la Academia Mihăileană. Înființată în 1835 de Gheorghe Asachi, aceasta a fost prima instituție modernă de învățământ superior din Moldova. După un an, a fost nevoit să continue în particular școala, deoarece Academia a fost închisă.

Un autodidact | Sursa foto: Pixabay

Un autodidact

Neculai Macarovici spunea că profesorul Cobălcescu s-a format și a devenit un savant mai mult din pasiunea pe care o avea pentru știință și cu perseverența ce îl caracteriza. După închiderea Academiei, în mare parte a învățat singur sau cu profesori în particular, iar la 18 ani s-a prezentat la un concurs pentru catedra de științe fizico-naturale de la liceul din Iași. A reușit și a fost numit profesor provizoriu.

„Cu mult înainte de 1863, când a fost numit profesor de geologie și mineralogie la Universitatea din Iași, Grigore Cobălcescu a predat noțiuni de geologie elevilor din ciclul gimnazial din Iași”, amintește și profesorul de geologie Eugen Grădinaru.

„un păcat al tinerețelor”

În anul când a primit o bursă de studii la Paris, pentru a studia științele naturale, a publicat un manual de geologie în limba română – primul de acest fel – numit Eleminte de geologie pentru clasele gimnasiale, prelucrată după Beudent, o adaptare în care se găseau și 200 de ilustrații.

Sava Athanasiu, elev și, ulterior, asistent al lui Grigore Cobălcescu, a povestit în biografia dedicată profesorului său, că manualul putea să fie multă vreme un excelent îndrumar pentru cei tineri.

Un Paris imaginat în vremuri trecute | Credit foto: ArtsyBee, Sursa foto: Pixabay

Imediat după ce a obținut licența la Paris și s-a reîntors la Iași, în anul 1862, Grigore Cobălcescu a mărturisit că lucrarea este „un păcat al tinerețelor” și a considerat-o depășită, „că nu mai corespunde ultimelor noutăți ale științei”. Iată ce povestea spunea Sava Athanasiu: „a urmărit’o pretutindeni pe unde a găsit’o și a distrus’o, încât astăzi nu știu dacă a mai rămas trei exemplare dintr’nsa”.

Întemeietorul paleontologiei

În Iași, a devenit profesor universitar la catedra de Geologie și Mineralogie în cadrul Universității din Iași, unde va rămâne până la sfârșitul vieții, dar a continuat să predea geologia și elevilor de la gimnaziu.  

La reîntoarcerea din Paris, Ministerul Instrucțiunii i-a atribuit sarcina de a realiza primele cercetări geologice în Moldova. La sfârșitul cercetărilor, a scris lucrarea Calcarul de la Răpidea, publicată în 1862 în ,,Revista Română pentru Ştiinţe, litere şi arte, volumul II”.

„Datorită descrierii unei paleofaune şi paleoflore este considerat întemeietorul Paleontologiei (ramură a Geologiei)”, cum spune prezentarea lui Grigore Cobălcescu pe website-ul Universității din Iași.

Lecții despre „știința care trateada despre pământu” | Credit foto: jossuetrejo_oficial, Sursa foto: Pixabay

Lecții pentru elevi

A rămas în istoria științei românești ca întemeietor al geologiei.  

În Caetii de notițe din Geologie, explicate de D. Pr. Cobalcescu scrise de elevii din Cl. a III-a gimnasială în semestrul al II-lea 1863 Fevruarie 25, sunt incluse prelegerile, lecțiile ținute de Grigore Cobălcescu școlarilor. Scrise în româna acelor timpuri, „arhaica dar plină de farmec”, cum notează Eugen Grădinaru, care a citit acel Caiet de notițe, profesorul Cobălcescu definește geologia ca „știința care trateada despre pământu”.

În orele predate, le-a prezentat elevilor o mulțime de fenomene, cum ar fi formele de relief de pe uscat,  acțiunea valurilor asupra țărmurilor, formarea dunelor de nisip și a lagunelor.

Le-a explicat de ce Pământul are forma unui sferoid turtit la poli sau de ce lacurile și râurile au apă dulce, iar mările – apă sărată, sau de ce au loc alunecări de teren. El nota: „nu numai apile influențiază asupra pământului, ci sunt cauze chiar în sinul pământului care modifică suprafația sa: vulcanii și cutremurile de pământ”.

Caietul reprezintă notițe luate de elevi, unele cuvinte fiind scrise greșit, însă nu acest lucru are importanță, ci volumul de informații și felul în care au fost predate pentru a stârni interesul și curiozitatea celor tineri. În plus, în acea epocă, observa Eugen Grădinaru, „profesorul (Cobălcescu) avea o viziune clară privind necesitatea cunoașterii de către elevi a istoriei Pământului în cadrul unui curs de geologie, în care noțiunile și datele să fie prezentate în succesiunea lor naturală. Pentru epoca sa, aceasta era o viziune remarcabilă, dacă facem o comparație cu timpul prezent când în curricula ciclului gimnazial, și chiar liceal, nu există un curs de geologie, noțiuni de geologie fiind incluse eventual în manualele de geografie”.

Geologie (ametist) | Credit foto: FlitsArt, Sursa foto: Pixabay

Emana în jurul său demnitate

Despre omul Grigore Cobălcescu, se poate afla și din cartea  lui Neculai Macarovici: „Era scurt de statură, energic în mișcări, cu figură expresivă și ochi pătrunzători. Emana în jurul său demnitatea și mândria omului care s’a ridicat prin muncă, fără a întrebuința intriga și lingușirea. Nu prea iubea politica de partid și nici pe politicieni, din cauza asta de multe ori a avut de suferit.”

De altfel, s-a implicat și în viața socială și politică, iar în 1872, a fost ales senator în parlamentul țării din partea Colegiului Universității din Iași. Dezamăgit, scria într-un articol : „…partidele noastre au obiceiul de a face din incapacități geniuri și din criminali martiri și eroi, iar din acei cu moralitate și cu capacitate monștri și nulități”.

Singura zeitate, munca

Munca i-a fost „singura zeitate în fața căreia se înclina”, spuneau cei care l-au cunoscut: „Răbdarea și munca conștiincioasă îi erau absolut caracteristice, de multe ori îl apucau zorii zilei pregătindu-și lecțiile. Moartea l-a găsit lângă microscop. Își înnoia cursul aproape în fiecare an, spre a putea fi totdeauna în pas cu ultimele noutăți științifice”, scria Neculai Macarovici.

Elevul și, ulterior, asistentul lui, Sava Athanasiu își amintea despre profesorul lui: „Intra în sala de curs grav, solemn, în haine negre și cravată albă, neavând cu el alte notițe decât o foiță de hârtie ori o simplă carte de vizită cu câteva date.”

Rezervația paleontologică Repedea | Sursa foto: liis

Fața nebănuită a savantului

Profesorul Cobălcescu avea însă și o altă trăsătură pe care oamenii nu o prea văd și nici nu o prea cred posibilă la savanți. Și totuși, ea există și se manifestă uneori mult mai mult la oamenii de știință.

Iată ce povestea Rudolf Suțu în Iașii de odinioară, despre profesor Cobălcescu, grav și solemn: „Pe când trăia marele savant ieșan Cobălcescu, într-o zi de 1 Aprilie a vârât frica în toți ieșenii. A spus discret, într-un cerc de prieteni, că ar fi descoperit la Repedea urmele unui vulcan care nu prea era liniștit. Destăinuirea lui Grigorie Cobălcescu a produs – precum era firesc – o emoțiune mare și până seară, ea făcuse sensație în întreg orașul. Un om cu autoritatea științifică ca acea a savantului ieșan, nu putea să spuie de cât adevărul și a trecut multă vreme și tot s-a vorbit despre vulcanul de la Repedea.”

Elevi cărora profesorul Cobălcescu le-a insuflat pasiunea pentru științe și au devenit apoi renumiți oameni de știință  | Surse foto: antipa ; tvr ; wikipedia

Elevii pe care i-a format

Le-a predat elevilor și studenților, a trezit interesul și pasiunea pentru științe și, pentru câțiva, a avut o influență majoră în evoluția lor, iar ei i-au fost recunoscători toată viața. Printre aceștia: Emil Racoviță, primul român care a participat la o expediție de explorare a Antarcticii în calitate de naturalist, fondator al biospeologiei (în onoarea și memoria profesorului său, Emil Racoviță a propus ca o insulă descoperită în timpul expediției antarctice Belgica să poarte numele acestuia – Cobălcescu) ;  Grigore Antipa ; Sava Athanasiu, geolog și paleontolog, profesor de geologie la Universitatea din București.

Ultima zi, printre roci | Credit foto: Antranias ; Sursa foto: Pixabay

În laborator

Și-a dedicat ultimii ani ai vieții cercetării în laborator și dorința lui era să-l doteze la standardele moderne ale timpului său – a reușit într-o oarecare măsură. A murit la 61 de ani, în timp ce lucra în laborator.

„Oboseala ultimilor ani, la care se adaugă decepțiile vieții de familie, fac loc suferințelor fizice. Îndură mari nemulțumiri și este zguduit de ceea ce trebuie să sufere sufletul său curat. […] Își îmbracă ca de obicei halatul […] Acum simte greutatea bătrîneții, dar mintea i se păstrează fără șovăieli. Se stinge cu-ncetul; respirația devine greoaie, mersul își pierde elasticitatea, iar gândurile îl obosesc. […] În seara zilei de 20 mai 1892 lucrează […]; a doua zi, bătrân, totuși în plină maturitate a creației sale, o durere scurtă îl săgetează punând capăt zvârcolilor zilnice, de care voind să scape se refugiase în laborator cu gândurile și preocupările sale. Discret, cum i-a fost purtarea în timpul vieții, este condus de prieteni, care au strâns banii necesari înhumării și i-au salvat biblioteca, singura agonisere a vieții”, scria Mircea Ilie. A fost înmormântat în cimitirul Eternitatea din Iași.

Muzeul care îi poartă numele

Tot el a pus bazele muzeelor ştiinţifice din cadrul Facultăţii de Geografie – Geologie. A obținut o cameră pentru colecţiile personale şi apoi, în 1888, a cumpărat de la firma  Dr. F. Krantz, Rheinisches Mineralien-Kontor, din Bonn, Germania o colecţie de aproximativ 10.000 de eşantioane de roci şi fosile, pentru activitatea didactică şi de cercetare. Acestea sunt și cele mai vechi.

În prezent, Muzeul didactico – ştiinţific „Grigore Cobălcescu” deține peste 25.000 de eșantioane de minerale, minereuri și roci, dintre care doar o parte sunt expuse permanent.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.