14 iunie 2022, 6:59

Pacificatorii. „Obstacolele în calea păcii se află în mințile și inimile oamenilor”

„Avem nevoie de multe feluri de pacificatori. Avem nevoie de cei care lucrează pentru rezolvarea războaielor civile și a conflictelor internaționale. Avem de asemenea nevoie de cei care pot stabili căi de control și de reducere a armamentului. Prevenirea holocaustului nuclear rămâne prioritatea”, scria, în prefața volumului The Words of Peace, Jimmy Carter, al 39-lea președinte al Statelor Unite ale Americii, laureat al Premiului Nobel pentru Pace în anul 2002.

Cartea include fragmente semnificative din discursurile de recepție ținute de laureații Premiului Nobel pentru Pace. Selecția acestora a fost realizată de profesorul de istorie Irwin Abrams (24 februarie 1914 – 16 decembrie 2010), pionier în cercetarea domeniului păcii și o autoritate globală în privința Premiului Nobel pentru Pace.

Potrivit website-ului oficial al evenimentului, din 1901, când s-a decernat primul Premiu Nobel pentru Pace, până în anul 2021, acest premiu a fost acordat de 102 ori la 137 de laureați, dintre care 109 au fost persoane și 28 – organizații. În toată această perioadă, nu au fost decernate de 19 ori, din diverse motive, două dintre acestea fiind legate de cele două războaie mondiale. Dintre cei care au primit acest premiu în perioada menționată, 18 au fost femei.

„Unul dintre adevărurile eterne este că fericirea este creată și dezvoltată în vreme de pace, iar unul dintre eternele drepturi este dreptul individului de a trăi.” (Bertha von Suttner)

„Fericirea este creată și dezvoltată în vreme de pace”

La început, cele mai multe premii au mers către activiști în domeniul păcii, cum este și cel din 1905, acordat baronesei Bertha von Suttner (9 iunie 1843 – 21 iunie 1914), prietenă a lui Alfred Nobel, „pentru îndrăzneala ei de a se opune ororilor războiului”.

Bertha von Suttner spunea atunci că „stelele eterne ale adevărului și dreptului au strălucit întotdeauna pe firmamentului înțelegerii umane”, iar procesul de a le aduce „pe pământ, de a le remodela în forma practice, de a le impregna cu vitalitate și apoi de a le folosi” a fost unul lung. Ea afirma:

Unul dintre adevărurile eterne este că fericirea este creată și dezvoltată în vreme de pace, iar unul dintre eternele drepturi este dreptul individului de a trăi. Cel mai puternic dintre instincte, cel al autoconservării, este o revendicare a acestui drept, afirmat și consacrat prin porunca străveche: Să nu ucizi.

Obstacolele în calea păcii

Pentru jurnalistul britanic Norman Angell (26 decembrie 1872 – 7 octombrie 1967), laureat al acestui premiu în anul 1933, obstacolele în calea păcii nu stau în „natura neînsuflețită, în munții pe care îi străpungem, în mările peste care zburăm”:

Obstacolele în calea păcii se află în mințile și inimile oamenilor. […] Nu există refugiu decât în adevăr, în inteligența umană, în mintea de neînfrânt a omului.

„În mare măsură, pacea constă în faptul de a o dori cu tot sufletul.” (Óscar Arias Sánchez) | Congresul popoarelor pentru pace, Frida Kahlo, 1952

„O viață din ce în ce mai bună”

În 1950, politologul și diplomatul Ralph Bunche (7 august 1903 – 9 decembrie 1971) afirma în discursul său de primire a premiului că „pacea nu este o simplă problemă a oamenilor care luptă sau nu luptă”.

Prin urmare, „ca să aibă sens pentru mulți care au cunoscut numai suferința, în vreme de pace și în război, trebuie tradusă în pâine sau orez, adăpost, sănătate și educație, precum și în libertate și demnitate umană – o viață din ce în ce mai bună.

„Nu este o chestiune de premii sau trofee”

În 1987, Óscar Arias Sánchez (născut în 13 septembrie 1940) spunea în discursul susținut la acordarea Premiului Nobel pentru Pace:

Pacea nu este o chestiune de premii sau trofee. Nu este un produs al unei victorii sau comenzi. Nu are linie de sosire, nici termen final, nici o definiție fixă de realizare.

Pacea este un proces continuu, fără sfârșit, munca multor decizii luate de mulți oameni din multe țări. Este o atitudine, un mod de viață, un mod de a rezolva probleme și de a rezolva conflicte.

[…]

În mare măsură, pacea constă în faptul de a o dori cu tot sufletul.

„Pacea poate dura numai acolo unde drepturile omului sunt respectate, unde oamenii sunt hrăniți și unde persoanele și națiunile sunt libere.” (Dalai Lama) | Maria Primachenko, Florile mele pentru toți cei care iubesc pacea, 1983

„Pacea începe în interiorul fiecăruia dintre noi”

Liderul spiritual Dalai Lama (Tenzin Gyatso, născut în 6 iulie 1935), laureat al Premiului Nobel pentru Pace în anul 1989, sublinia că pacea trebuie să vină mai întâi din interiorul inimii:

Pacea începe în interiorul fiecăruia dintre noi. Când în noi e pace, putem fi în pace cu cei din jurul nostru. Când comunitatea noastră este într-o stare de pace, putem împărtăși acea pace cu comunitățile învecinate, și așa mai departe. Când resimțim dragoste și bunătate față de ceilalți, nu doar că asta îi face pe alții să se simtă iubiți, ci ne ajută și să ne dezvoltăm fericirea interioară și pacea.

„Pacea durează unde drepturile omului sunt respectate”

Pacea, în sensul „absenței războiului”, are puțină valoare pentru cineva care „moare de foame sau de frig”, afirma, în 1989, Dalai Lama:

Nu va înlătura durerea torturii aplicată unui prizonier de conștiință. Nu îi va mângâia pe cei care i-au pierdut pe cei dragi în inundații cauzate de defrișări necugetate într-o țară învecinată. Pacea poate dura numai acolo unde drepturile omului sunt respectate, unde oamenii sunt hrăniți și unde persoanele și națiunile sunt libere.

Louise Élisabeth Vigée Le Brun, Pacea aduce înapoi belșugul, 1780

O poveste, un pod, două țări

În discursul ținut la acordarea Premiului Nobel pentru Pace în anul 1998, omul politic irlandez John Hume (18 ianuarie 1937 – 3 august 2020) povestea că, în munca lui dedicată păcii, a fost „puternic inspirat” de experiența lui europeană:

Întotdeauna spun această poveste, și fac asta pentru că este atât de simplu și totuși atât de profund și atât de potrivit în rezolvarea conflictelor oriunde în lume.

La prima mea vizită la Strasbourg în 1979, ca membru al Parlamentului European, am făcut o plimbare pe podul ce leagă Strasbourg de Kehl. Strasbourg este în Franța. Kehl este în Germania. Sunt foarte aproape.

M-am oprit în mijlocul podului și m-am gândit. Acolo este Germania. Acolo este Franța. Dacă aș fi stat pe acest pod în urmă cu treizeci de ani, după sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, când 25 de milioane de oameni zăceau morți pe continentul nostru, pentru a doua oară în acest secol, și dacă aș fi spus – «Fii fără grijă. Peste 30 de ani vom fi cu toții împreună într-o nouă Europă, conflictele și războaiele noastre se vor încheia și vom lucra împreună pentru interesele noastre comune» – aș fi fost trimis la un psihiatru.

Un principiu fundamental al păcii

De ce apar conflictele și care este unul dintre principiile fundamentale ale păcii, John Hume declara:

Orice conflict e legat de diferență; indiferent dacă această diferență are legătura cu rasa, religia sau naționalitatea, vizionarii europeni au hotărât că diferența nu este o amenințare, diferența este naturală. Diferența este esența umanității. Diferența este un accident al nașterii, prin urmare nu ar trebui niciodată să fie sursă de ură sau conflict. Răspunsul la difirență este să o respecți. Aici se află un principiu fundamental al păcii: respectul pentru diversitate.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol