23 septembrie 2020, 19:50

„Pe oameni îi tulbură nu lucrurile în sine, ci părerile pe care și le fac cu privire la lucruri.” Epictet, pentru armonie

„După cum soarele nu așteaptă nici invocații, nici formule de vrajă, ca să se ivească, ci strălucește deodată, direct, fiind primit cu saluturi de încântare de către toți, tot astfel, nu aștepta nici tu aplauze, laude, zgomot de surle ca să săvârșești o faptă bună, ci fă binele, din voia ta proprie și vei fi iubit asemeni soarelui.”

Născut în jurul anului 55 A.D., probabil în Hierapolis, Frigia, astăzi în Turcia, Epictet (în greacă, epíktetos (ἐπίκτητος) înseamnă câștigat sau dobândit) și-a petrecut tinerețea în Roma, ca sclav. A fost atras de timpuriu de filozofie și, cu susținerea bogatului său stăpân, a reușit să facă și studii. Pe măsură ce educația lui era tot mai temeinică, a devenit un filozof respectat de unii, invidiat de mulți.

După moartea împăratului Nero, în anul 68 A.D., și-a câștigat libertatea și a predat filozofia la Roma. În jurul anului 93, când împăratul Domițian a alungat toți filozofii din Roma, Epictet s-a stabilit la Nicopolis unde a întemeiat o școală de filozofie. Printre discipolii săi, s-a remarcat Arrian. Epictet a murit în jurul anului 135.

„Tot ce s-a păstrat de la Epictet se datorează elevului său, Arrian. Acesta a notat cu deosebită scrupulozitate prelegerile maestrului său. După ce le-a pus în circulație într-un cerc restrâns de inițiați, a hotărât să le editeze pentru publicul larg, tocmai pentru a nu fi deformate de diferitele variante”, scria specialistul în filologie clasică Eugen Cizek în nota de prezentare a Manualului (Enchiridion) lui Epictet, volum publicat de Editura Minerva în 1977. Din această ediție am extras câteva dintre gândurile transmise de Epictet. Traducerea a fost făcută de D. Burtea.

În prezentarea unei noi ediții publicate de Editura Seneca în 2016, Andrei Pleșu scria:

”Există, într-adevăr, medicamente mai eficiente şi mai puţin riscante decît cele prescrise de medicii psihiatri. La rîndul nostru, cu această carte în mînă, putem proclama şi noi, în beneficiul nevroticilor din preajma noastră (şi al propriilor noastre nevroze): „Epictet, nu antidepresive!” Veţi vedea că funcţionează… ”

La rândul nostru, spunem ‘încercați’. Cel puțin un lucru e sigur: nu dăunează sănătății.

Un desen ce îl reprezintă pe Epictet, cu cârja, scriind la masă. După filozoful Simplicius, Epictet a fost șchiop din copilărie. | Sursa: Wikipedia, domeniu public

Dacă ai să dorești ceva din cele ce nu stau în puterea noastră, în mod obligatoriu vei fi nefericit, iar dacă ai să poftești ceva din cele ce nu se află în tăria noastră și e frumos și bine să le dorești, încă nu este vremea să le ai la dispoziție. Mulțumește-te deci numai să dorești ceea ce trebuie și să respingi ceea ce se impune respins, dar cu moderație, discreție și reținut.

A învinovăți pe altul din cauza celor pe care el însuși le face greșit este un lucru specific omului necultivat […]

Nu trebuie să te fălești, în nicio împrejurare, cu merite ce nu-ți aparțin.

Amintește-ți că în viață trebuie să te comporți întocmai ca la un banchet. Dacă un platou cu bucate care face înconjurul mesei este adus până la tine, întinzi mâna și te servești cu modestie și cumpătare. Se îndepărtează de tine, nu-l reții. Nu vine încă? Nu-ți trâmbițezi dinainte dorința, ci rabzi până este adus lângă tine.

Chiar din această clipă, fixează-ți pentru tine, un model, un fel de viață pe care să-l păstrezi cu strictețe, atât când ești singur cu tine, cât și în relațiile cu oamenii. Păstrează tăcerea cât mai mult cu putință, nu afirma decât cele necesare și în cât mai puține cuvinte.

Dacă îți comunică cineva că un oarecare te-a vorbit de rău, nu te apăra împotriva celor spuse, ci răspunde că acesta n-a cunoscut și celelalte vicii din mine, căci altfel nu le-ar fi spus numai pe acestea.

Aceasta este poziția și caracterul omului de rând: niciodată nu așteaptă folosul sau paguba de la el însuși, ci de la cei de afară. Poziția și felul de a fi al filozofului este însă să aștepte orice folos și pagubă de la el însuși. Caracteristicile celui care face progrese în înțelepciune: nu critică pe nimeni, nu laudă pe nimeni, nu mustră pe nimeni, nu învinuiește pe nimeni, nu vorbește nimic despre el, considerându-se cineva sau că știe ceva.

După cum e de preferat să fii sănătos, chiar dacă ești strâmtorat într-un pat îngust, decât să fii bolnav, chiar dacă te lăfăiești într-un pat întins, tot astfel este de preferat să fii fericit, chiar dacă ești mărginit de mijloace materiale restrânse decât, când te răsfață belșugul, să fii tulburat de suferință.

Sursă imagine: Oberholster Venita/Pixabay

 

Nu sărăcia produce suferință, ci pofta, și nu abundența eliberează de teamă, ci rațiunea prevăzătoare. Așadar, după dobândirea prevederii raționale, nici bogăția nu o vei râvni, nici sărăcia nu o vei blestema.

Viața frumoasă se deosebește de traiul excesiv și risipitor, căci o viață frumoasă este condiționată de moderație, de împăcarea sufletului cu sine însuși, de educație, bună-cuviință și de mulțumirea cu puțin, pe când traiul excesiv este determinat de lipsa de control, de îmbuibare, de abatere de la rânduială, de necumpătare.

Plăcerile, cu cât se repetă mai rar, cu atât farmecă mai mult. Dacă cineva depășește măsura, cele mai fermecătoare lucruri devin cele mai plictisitoare.

Gândește-te îndelung înainte de a spune ori de a face ceva, fiindcă n-ai siguranța că vei putea reveni asupra celor spuse sau făptuite.

Pe oameni îi tulbură nu lucrurile în sine, ci părerile pe care și le fac cu privire la lucruri.

Orice împrejurare este sigură pentru cel care trăiește împreună cu dreptatea.

Caracterul inevitabil al împrejurărilor verifică prietenii, pe de o parte, și alege dușmanii, pe de altă parte.

Sursă imagine: Oberholster Venita/Pixabay

Cine nu iubește pe nimeni să nu socotească vreodată că este iubit de cineva.

La bine afli prieteni lesne, dar la rău ești părăsit de toți.

Natura a dat oamenilor o singură limbă, însă două urechi, pentru ca astfel să ascultăm de două ori mai mult decât fiecare din cele ce spunem.

În realitate, nimic nu este plăcut sau neplăcut prin natura sa, ci totul depinde de obișnuință.

Alege cel mai cinstit fel de viață, căci, după aceea, deprinderea ți-l va face și plăcut.

Nimeni nu este un om liber dacă nu se domină pe el însuși.

Un om cuminte este acela care nu se întristează pentru ceea ce n-are și se bucură de ceea ce are.

Nimic nu este mai frumos printre ființele însuflețite decât omul dotat cu educație și cultură.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.