8 iunie 2022, 23:24

Pelin de mai, de la Păstorel: „Pelinul, băieți, se bea numai la începutul mesei, fără apă, cu paharul mic… și cu băgare de seamă”

„Reprezintă absolutul în ceea ce privește gustul amar, planta devenind sinonimă, în folclorul românesc, cu amărăciunea vieții în general, dar mai ales cu tristețea născută din dragostea neîmpărtășită”, scria Romulus Antonescu în Dicţionar de simboluri şi credinţe tradiţionale româneşti despre pelin.

Artemisia absinthium, denumirea științifică a pelinului, este o plantă erbacee cu frunze compuse, spintecate, albe-verzui, și cu flori galbene. Frunzele și florile, cu un miros puternic și un gust amar, se folosesc în medicină, dar și la prepararea pelinului.

O plantă „cu puteri magice”

Este considerată una din plantele cu puteri magice de care se feresc și Rusaliile, acele ființe fantastice, asemănătoare cu ielele, reprezentate ca zâne rele, care dezlănțuie furtuni, îi schilodesc pe oameni sau le iau mințile.

La grinda casei, țăranul păstra plante și obiecte care, „conform concepției tradiționale, încorporează sporul și prosperitatea casei”. Printre plante, era și pelinul, scria etnograful Romulus Antonescu.

Artemisia absinthium, denumirea științifică a pelinului, este o plantă erbacee cu frunze compuse, spintecate, albe-verzui, și cu flori galbene. Frunzele și florile, cu un miros puternic și un gust amar, se folosesc în medicină, dar și la prepararea pelinului. | Pelin, ilustrație din Köhler’s Medizinal-Pflanzen de Franz Eugen Köhler, 1887 – 1898

„Un fel de apă de pelin”

În ziua de 17 iulie, de sfânta Mare Muceniță Marina, popular ziua Mărinei, „nu se lucrează absolut nimic, fiindcă există pericolul rănirii prin lovire”, se spunea în zona Oltului, din consemnările etnografului Simion Florea Marian. „De Mărina să nu se lucreze, deoarece trăsnește Dumnezeu pe cel păcătos”, ziceau oamenii.

În Muntenia, era obiceiul ca, în această zi, să se culeagă pelin, din care se făcea „un fel de apă de pelin” folosită pentru a se curăța pielea obrazului.

„Pentru a alunga duhurile rele”

Ziua de 1 mai, de Arminden, oamenii de la sate obișnuiau să o petreacă „la pădure, într-o dumbravă sau luncă, la vie sau chiar în grădina casei, la iarbă verde”, unde mâncau miel și beau „fie vin din pelin, fie vin obișnuit în care se pune pelin verde, în credința că astfel vor fi sănătoși peste an”, povestea Romulus Antonescu. Potrivit etnografului, unii petreceau până seara, cu lăutari, apoi se întorceau în satele lor, „punându-și la pălărie flori de liliac, dacă este înflorit, și pelin verde”.

De Arminden, oamenii purtau toată ziua pelin verde, la brâu și la piept. Ramuri de pelin verde se mai puneau și în cofele cu apă, pe mese, în paturi și printre haine „pentru a alunga duhurile rele”, consemna etnograful Ion Ghinoiu.

Primenirea sângelui

În popor, se credea că, în prima zi de mai, dimineața devreme, înainte de răsăritul soarelui, „este bine ca fiecare să se spele pe mâini și pe față cu roua care cade pe ierburi și pe flori peste noapte, iar peste zi să bea vin din pelin roșu așezat la iarbă verde”.

Se zicea că, de Arminden, nu se schimbă numai timpul, „ci și sângele omului”, prin urmare se bea vin roșu amestecat cu pelin pentru „sănătate și primenirea sângelui”. Acestei plante i se atribuiau numeroase valențe magice, având puterea de a alunga spiritele malefice.

Se zicea că, de Arminden, nu se schimbă numai timpul, „ci și sângele omului”, prin urmare se bea vin roșu amestecat cu pelin pentru „sănătate și primenirea sângelui”. | Imagini: Pixabay

„Această plantă aromatică simbolizează durerea, amărăciunea”

În Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale, Ivan Evseev scria: „În textul Apocalipsei lui Ioan (8. 10-12) este pomenită steaua Pelin (Absint), ce cade din cer otrăvind apele. Pe plan istoric, ea simbolizează pe regele Babilonului care va devasta Israelul, iar pe plan profetic, întronarea în lume a lui Satan. În Grecia antică, pelinului, ce se folosea ca un adaos la prepararea vinurilor, i se atribuiau proprietăți întăritoare, vindecătoare sau apotropaice. Aceste funcții le regăsim și în credințele și obiceiurile românești”.

Despre pelin, Jean Chevalier și Alain Gheerbrant notau în Dicționar de simboluri:

Desemnând absența oricărei dulceți, această plantă aromatică simbolizează durerea, mai ales sub forma amărăciunii.

[…]

Încă de pe vremea vechilor greci, însă, servea la aromarea vinurilor, iar latinii o foloseau pentru potolirea setei atleților. Băutura trecea drept tonică.

În textul Apocalipsei, Absint (Absintos) este numele dat unui astru strălucind ca o torță și simbolizând, istoric, pe regele Babilonului care va devasta Israelul și, profetic, pe Satan.

[…]

Potrivit interpretărilor exegeților creștini, căderea stelei absint ar fi unul dintre acele cataclisme cosmice care ar constitui preludiul Marii Zile a Domnului, adică al sfârșitului lumii și al Judecății de Apoi. Această stea căzută îi va chinui pe locuitorii pâmântului cu o amărăciune de moarte. Izbitor e faptul că acest chin și acești morți vor proveni din apele devenite amare.

Referindu-ne la simbolistica generală a apei, izvor primordial al vieții, suntem îndemnați să interpretăm această stea absint ca fiind o calamitate căzând din cer și infestând înseși izvoarele vieții. Ne-am putea gândi la Hiroshima sau la o explozie nucleară, care ar face apele mortal de radioactive, sau la nitrații infiltrați în pânzele freatice, prin abuzul de insecticide din agricultură.

În credința populară, se spunea că pentru cine se visează mâncând sau bând pelin înseamnă boală. | Imagine: Pixabay

În orice băutură, cu excepția apei

Exista obiceiul în Moldova, după cum consemna folcloristul Simion Florea Marian, ca pelinul să se pună în orice băutură, cu excepția apei, „care apoi se bea contra ielelor sau Rusaliilor, iar fetele și flăcăii, când se întâlnesc, în ziua de Rusalii, se lovesc reciproc cu frunze de pelin în același scop”.

În credința populară, se spunea că pentru cine se visează mâncând sau bând pelin înseamnă boală.


„Iar că trebuie să-l bei de istov în cursul acestei poetice luni e o născocire de bețiv”

„– Și ce-nțelegi mata, firoscosule, prin pelin de mai?

– Cum ce înțeleg? Ca toată lumea!

– Adică? se răsti Costache.

Nepotul o cam sfeclise:

– Pelin de mai, adică pelinul pe care l-ai făcut în toamna trecută și pe care îl inaugurezi, pe iarbă verde, de 1 mai.

– Asta s-o crezi mata, iubitule, și cu amicii matale de la Pomîrla. E drept că începând de la 1 mai se bea pelin, dar pelinul din toamna anului expirat îl beau numai pripiții. Iar că trebuie să-l bei de istov în cursul acestei poetice luni e o născocire de bețiv. Tot românul bea pelin în luna mai, dar omul gospodar nu bea decât pelin peste care au trecut mai multe toamne, meremeturi și pritocuri. Ba, ceva mai mult, urmă Costache. Eu cred că, dacă i s-a spus acestei năstrușnice băuturi naționale pelin de mai, e pentru că în luna mai se ivește pelinița care i se adaugă și care îl desăvârșește.

– În ce mă privește, intervenii eu, așez pelinul nostru în fruntea tuturor băuturilor zise aperitive.

– Cred și eu, încuviință prietenul meu Costache. Aflați, bobocilor, că pelinul pe care îl veți bea astăzi la Snagov e preparat de mine din Fetească și Cotnar. Are mai mult de trei ani de doagă de stejar. Ieri sara l-am gustat. Mi s-a părut că-i gata și că i-a sunat ceasul.

– Ceasul cel rău, glumi nepotul.

– Pentru el, zic, pentru noi, din contră.

[…]

– Și, ce-i drept, pârdalnic pelin făcuse Costache! Când îl turna, făcea broboane în paharul aburit. Dar, de la primul pahar, prietenul meu Costache ne-a atras atenția:

– Pelinul, băieți, se bea numai la începutul mesei, fără apă, cu paharul mic… și cu băgare de seamă.”

Păstorel Teodoreanu (Al. O. Teodoreanu), ‘Pelin de mai’, fragment din volumul ‘De re culinaria’, 1977



ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol