14 iulie 2020, 13:08

„Pentru mine, a picta este viața, adevărata viață…” Victor Brauner, artistul care „poartă fulger”

„În definitiv, nimic nu s-a împotrivit mai mult artei decât principiul arta-instrument de plăcere. Paseistă ori nouă, realizarea artistică trebuia să-l gâdile untdelemnos pe spectator. Arta devenea astfel un aparat de precizie clasat în același raft cu lacto, crono sau alcool metru: plăcero-metru. Și totuși rostul artei e altul”, scria poetul Ilarie Voronca într-un articol din revista 75 HP, o revistă literară avangardistă.

Articolul respectiv avea ca titlul numele pictorului Victor Brauner. În același stil avangardist, Voronca a continuat să vorbească despre artă, încercări îndrăznețe, chiar absurde, și în general despre rolul artistului din perspectiva lui avangardistă:

„Voit sau nu, literatura, plastistica, muzica, au încă de biruit o criză acută. Și de aceea opera dlui Brauner apare cu o semnificație în plus. Insist: ceea ce revine artei și în cea mai înaltă manifestare a ei, este lărgirea cunoștințelor noastre abstracte, crearea unor noi raporturi de înțelegere, mărirea razei asociațiunilor de idei. Arta cere deci un efort, de multe ori neplăcut, a capacității cerebrale. Și cel dintâi căruia acest efort îi incumbă este însuși artistul.
Perfecționările, punerile la punct, vor fi opera meșteșugarilor, producătorilor de muncă preciză și lentă. Artistul însă e înainte de toate inventator. Gestul lui e sigur, netemător, până la, chiar dincolo de, absurd. Mai presus de limite sau de școală, creația lui e inedită, fulgerătoare. Numai astfel arta e salvată de înecul platitudinii și repetării care o amenință prin formulă. Perfecțiunea, tiparul, vor fi așadar refugiul mediocrității.
Artistul e neîncetat plăsmuitorul unor noi înlănțuiri de sunet cuvânt culoare. Era desăvârșirilor e sfârșită. Acum a sunat ceasul tuturor încercărilor îndrăznețe, fie chiar cele mai absurde. Principiul gravității învins de avion în spațiu trebuie învins și în timp”.

Lucrări din anii 1920: Sus: Village (Sat), 1922; Adam și Eva, 1923 / Jos: Cavaler, Cal Alb și Șarpe, 1925; Sirena, ca. 1915–1927 | Surse imagini: Wikiart, Artnet

În septembrie 1924, Victor Brauner a avut prima lui expoziție de artă ce a fost găzduită la ‘Galeriile Mozart’ din București. În acea perioadă l-a întâlnit și poetul Ilarie Voronca și cei doi, alături de Stephan Roll, au editat revista 75 HP care de altfel a avut o viață cât se poate de scurtă, a apărut într-un singur număr, în octombrie 1924.

În acel context artistic, scria, în articol, tot mai înfocat Ilarie Voronca, lucrările pictorului Victor Brauner au căpătat o semnificație largă, iar contribuția lui a sosit la timpul potrivit. Ilarie Voronca a văzut în arta lui Brauner „isbutirea” și l-a definit pe artist ca „un adevărat creator cu rare elemente de invenție […], din rasa marilor inventatori”.

„De la cele dintâi cercetări dl V. Brauner a fost preocupat de crearea unor noi și personale raporturi de idei culoare linii.
[…]
Dintre toate etapele de evoluție, expresionism, cubism, și mai cu seamă cea din urmă, superior și abstract ordonată, personalitatea dlui V. Brauner se distinge cu luciri de metal, cu opriri sigure de stilet.
[…]
Opera dlui Brauner trebuie văzută în întregime fără sinuozități, ca o rupere de torent.”

Dintre toate lucrările lui Victor Brauner, scrie în prezentarea din Oxford Dictionary of Modern and Contemporary Art, cea mai cunoscută nu este una dintre picturile lui, ci sculptura „Masa-lup”. | Sursa imagine: Flickr

„Dl Victor Brauner e din rasa marilor inventatori. O rasă fecundă, în fața căreia porțile inteligenței și ale subconștientului cad sdrobite. Sunt marii vestitori ai secolului. Cuvântul lor înainte de a fi meșteșug e pasiune, pasul lor sgârie sângeros scoarța veacului. Arta nu e pentru ei un repaus duminical cu cafele și table zornăind lenevos. Ci o preocupare continuă care consumă, aprinde. Frumos, plăcut, util, sunt noțiuni veștede de care aceștia știu să se lepede. Abstracția, construcția personală, nouă în gândire și formă, nemaivăzutul îi urmărește. Toate acestea sunt departe de confortabil, de facil, spectactorii vor afla odată că acești premergători nu sunt nebuni.
[…]
Desigur pentru rasa aceasta e nevoie de o aristocrație a sensibilității și inteligenței.
[…]
Dl. Brauner nu va îmbrăca niciodată academisme. În atitudine și privire în linie și culoare, dl. Victor Brauner poartă fulger. De opera lui, imbecilii vor trebui să se apropie cu paratrăznet. Însăși noutatea și abstractul creațiunii sale vor deslănțui cele mai aprige apostrofări. Și totuși în ciuda tuturor, prin personalitatea deplină a dlui Victor Brauner, alături de acele ale domnilor M. Ianco (n. pictorul și arhitectul Marcel Iancu) și Maxy (n. pictorul Max Hermann Maxy), pictura românească va intra în cadrul marei arte europene”.

Prélude à la civilisation / Preludiu la o civilizație, 1954 | Credit: Jacques and Natasha Gelman Collection, 1998 / © 2020 Artists Rights Society (ARS), New York, via: Met Museum/ Metropolitan Museum of Art

Născut în Piatra Neamț, în luna iunie din anul 1903, în familia unui fabricant de cherestea, Victor a fost al treilea dintre cei șase copii. A făcut primele studii în Viena, oraș unde familia s-a stabilit mai mulți ani. După ce s-a reîntors cu familia în Moldova, în 1914, Victor a urmat Școala evanghelică din Brăila, perioadă când a început să fie pasionat de zoologie.

După finalizarea școlii, a plecat la București unde, vreme de doi ani, a mers din când în când la cursuri de la Școala de Arte Frumoase. A fost perioada când a pictat peisaje din Moldova unde s-a născut, dar și de la Balcic, așezarea de la malul Mării Negre, un loc unde mulți pictori ai vremii au găsit inspirație.

Până la găsirea propriului stil artistic, a pictat peisaje în maniera lui Cézanne și a trecut, cum a mărturisit, prin încercări „dadaiste, abstracționiste, expresioniste”.

„În multe privințe, viața lui Victor Brauner este similară unui drum de inițiere: bucurie și mirare, sacrificiu și mutilare, de toate sunt acolo”, scria istoricul de artă Didier Semin într-o carte dedicată lui Victor Brauner.

Sus: Septième sens, 1948; Portrait aux fleurs, 1953 | Jos: Initiation à la liberté, 1954; Fleurs, 1955

În 1930, Brauner s-a stabilit la Paris unde l-a întâlnit pe Constantin Brâncuși și cei doi au devenit prieteni apropiați. Pictorul suprarealist Yves Tanguy, pe care l-a întâlnit la Paris, l-a introdus în „lumea suprarealiștilor”. Prima lui expoziție de la Paris, din 1933, a fost prezentată de André Breton, unul dintre fondatorii mișcării culturale suprarealiste.

După o perioadă petrecută în România, între 1935–1938, s-a reîntors la Paris pentru a-și întâlni propriul destin. În noaptea de 27 spre 28 august 1938, într-o cafenea pariziană are loc o dispută între pictorii Óscar Domínguez și Esteban Francés. Poeta Irène Hamoir, care s-a aflat acolo alături de soțul ei, scriitorul Louis Scutenaire, a povestit despre acea întâmplare nefericită. Domínguez, pe care soțul ei încerca să-l țină în frâu, a aruncat o sticlă către Francés. Lângă acesta se afla Brauner, care, la rândul lui, încerca să-l potolească pe spaniol. Instintiv, Francés s-a ferit rapid și sticla a nimerit direct în fața lui Victor Brauner. În urma loviturii, Victor Brauner a rămas definitiv fără ochiul stâng.

Autoportret din 1931 ; Peisaj mediteranean, din 1932 | Surse imagini: Deuxième Temps ; Centre Pompidou

Câteva dintre lucrările lui Brauner din ultimii zece ani, printre care Peisaj mediteranean (Paysage méditerranéen), din 1932, și Autoportretul cu ochiul scos (Autoportrait 1931), au devenit astfel, în mod trist, premoniții împlinite.

În 1966, Victor Brauner a fost ales pentru a reprezenta Franța la Bienala de artă de la Veneția, nota Oxford Dictionary of Modern and Contemporary Art, ediția 2009. Brauner a murit în același an, în ziua de 12 martie, la doar 62 de ani. A fost înmormântat în cimitirul parizian Montparnasse, iar epitaful de pe piatra funerară este un rând notat de artist în jurnalul său: „Pour moi peindre c’est la vie, la vraie vie, MA VIE…” („Pentru mine, a picta este viața, adevărata viață, VIAȚA MEA…”).


Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.