În ciuda războiului care, iată, se apropie de împlinirea unui an și care nu scade în intensitate și a unui festivism – filmulețe cu tancuri distruse, comentarea unor greșeli strategice, ridiculizarea echipării armatei ruse etc – Politico își pune în cel mai serios mod cu putință întrebarea: “Poate Putin să câștige?”
Jammie Dettmer încearcă să răspundă la această întrebare
„Sunt rău și înfricoșător, cu gheare și cu dinți”, l-ar fi avertizat Vladimir Putin pe David Cameron atunci când premierul britanic de atunci l-a presat în legătură cu utilizarea armelor chimice de către aliatul Rusiei din Siria, Bashar al-Assad, și a discutat despre cât de departe era dispusă să meargă Rusia.
Potrivit lui John Casson, principalul consilier de politică externă al lui Cameron – citat într-un documentar BBC – Putin a continuat explicând că, pentru a reuși în Siria, ar trebui să se folosească metode barbare, așa cum au făcut SUA în închisoarea Abu Ghraib din Irak. „Sunt un fost membru al KGB”, a expus el.
Comentariile au fost făcute, aparent, pe jumătate în glumă, dar, ca întotdeauna în cazul liderului rus, amenințarea era clară.
Și, cu siguranță, Putin a dovedit că este pregătit să folosească frica ca armă în încercarea sa de a subjuga o Ucraină sfidătoare. Trupele sale au vizat civili și au recurs la tortură și viol. Dar victoria l-a ocolit.
În următoarele câteva săptămâni, se pare că va încerca să încerce să inverseze eșecurile sale militare cu o ofensivă la sfârșitul iernii: foarte posibil să fie și mai înfricoșător și să lupte cu dinții și ghearele pentru a salva Rusia – și pe el însuși – de la o nouă umilință.
Va reuși, totuși, fostul KGB să reușească? Mai poate Rusia să câștige războiul ales de Putin împotriva Ucrainei în fața unei rezistențe eroice și unite a ucrainenilor?
Catalog de erori
Încă de la început, războiul a fost marcat de judecăți greșite și calcule eronate. Putin și generalii săi au subestimat rezistența ucraineană, au supraestimat capacitățile propriilor forțe și nu au reușit să prevadă amploarea sprijinului militar și economic pe care Ucraina îl va primi din partea Statelor Unite și a națiunilor europene.
Kievul nu a căzut în câteva zile – așa cum plănuia Kremlinul -, iar forțele lui Putin în vară și toamnă au fost împinse înapoi, Ucraina recuperând până în noiembrie mai mult de jumătate din teritoriul pe care rușii l-au capturat în primele săptămâni ale invaziei. Rusia a fost acum forțată să intre într-un război convențional costisitor și prelungit, un război care a stârnit disensiuni rare în cadrul establishmentului politico-militar al țării și a determinat ca luptele interne de la Kremlin să iasă la iveală.
Singura victorie pe care forțele rusești au înregistrat-o în ultimele luni a avut loc în ianuarie, când ucrainenii s-au retras din orașul Soledar, un oraș de exploatare a sării din regiunea Donețk, în estul Ucrainei. Iar semnele arată că rușii sunt pe punctul de a obține o nouă victorie cu Bakhmut, la doar șase mile sud-vest de Soledar, care este posibil să cadă în mâinile lor în scurt timp.
Dar niciuna dintre aceste victorii însângerate nu înseamnă mai mult decât un succes simbolic, în ciuda numărului mare de victime probabil suferite de ambele părți. Din punct de vedere tactic, niciuna dintre victorii nu este semnificativă – iar unii oficiali occidentali spun în privat că președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, ar fi fost mai bine să se retragă mai devreme din Soledar și din Bakhmut acum, în același mod în care rușii s-au retras în noiembrie din poziția lor militară fără speranță de la Kherson.
Pentru o adevărată răsturnare a soartei militare a Rusiei, Putin va miza în următoarele săptămâni pe faptul că forțele sale, suplimentate de rezerviștii și recruții mobilizați, vor reuși o nouă ofensivă majoră. Oficialii ucraineni se așteaptă ca ofensiva să înceapă mai devreme de primăvară. Ministrul ucrainean al Apărării Oleksii Reznikov a avertizat în conferințele de presă din ultimele zile că Rusia ar putea foarte bine să aibă până la 500.000 de soldați adunați în Ucraina ocupată și de-a lungul granițelor, în rezervă, pregătiți pentru un atac. El spune că acesta ar putea începe în mod serios în jurul primei aniversări a războiului din această lună, pe 24 februarie.
Alți oficiali ucraineni cred că ofensiva, atunci când va avea loc, va fi în martie – dar cel puțin înainte de sosirea blindatelor Leopard 2 și a altor tancuri de luptă principale și vehicule de luptă de infanterie occidentale. Zelenski i-a avertizat sâmbătă pe ucraineni că țara intră într-o „perioadă în care ocupantul își aruncă tot mai multe forțe pentru a sparge apărarea noastră”.
Toți ochii sunt ațintiți asupra Donbasului
Concentrarea probabilă a rușilor va fi asupra regiunii Donbas din estul țării. Andrii Cherniak, un oficial din cadrul serviciilor secrete militare ucrainene, a declarat pentru Kyiv Post că Putin a ordonat forțelor sale armate să captureze toate regiunile Donețk și Luhansk până la sfârșitul lunii martie. „Am observat că forțele de ocupație rusești redesfășoară grupuri de asalt, unități, arme și echipamente militare suplimentare în est”, a declarat Chernyak. „Potrivit serviciilor de informații militare ale Ucrainei, Putin a dat ordinul de a cuceri toate teritoriile din regiunile Donețk și Luhansk”.
Alți oficiali ucraineni și analiști militari occidentali suspectează că Rusia ar putea arunca niște jaloane pentru a distrage atenția și a crea confuzie. Ei sunt cu ochii pe o fentă venită din Belarus care să imite împingerea din nord în februarie anul trecut asupra Kievului și la vest de capitală, spre Vinnytsia. Dar oficialii ucraineni din domeniul apărării estimează că în prezent în Belarus se află doar 12.000 de soldați ruși, care aparent desfășoară exerciții de antrenament comune cu armata belarusă, cu insuficienți pentru a organiza o diversiune.
„Un asalt repetat asupra Kievului are puțin sens”, a declarat Michael Kofman, un expert american în forțele armate ruse și membru al Centrului pentru o nouă securitate americană, un think tank cu sediul la Washington. „O operațiune de întrerupere a liniilor de aprovizionare în vest sau de capturare a centralei nucleare de lângă Rivne ar putea fi mai fezabilă, dar acest lucru ar necesita o forță mult mai mare decât cea pe care Rusia o are desfășurată în prezent în Belarus”, a declarat el într-o analiză.
Dar nu este încă clar unde anume vor avea loc principalele lovituri ale Rusiei de-a lungul liniei de front de 600 de kilometri din regiunea ucraineană Donbas. Analiștii militari occidentali nu se așteaptă ca Rusia să organizeze o ofensivă de-a lungul întregului front șerpuit – mai probabil că va lansa un asalt în două sau trei direcții, concentrându-se asupra unor sate și orașe cheie din sudul Donețkului, asupra Kreminna și Lyman din Luhansk și, în sud, în Zaporizhzhia, unde au existat rapoarte privind o creștere a acumulării de trupe și echipamente peste graniță, în Rusia.
În regiunea Luhansk, forțele rusești au îndepărtat locuitorii din apropierea părților de pe linia frontului deținute de ruși. Iar guvernatorul regiunii, Serhii Haidai, crede că expulzările au ca scop eliminarea posibililor spioni ucraineni și a localnicilor care fac reperații pentru artileria ucraineană. „Există un transfer activ de (trupe rusești) în regiune și cu siguranță se pregătesc pentru ceva pe frontul de est”, a declarat Haidai reporterilor.
Reznikov a declarat că se așteaptă ca ofensiva rusă să vină dinspre est și sud simultan – din Zaporizhzhia, în sud, și din Donețk și Luhansk. În perioada premergătoare ofensivei principale, forțele rusești au testat cinci puncte de-a lungul frontului, potrivit Statului Major General al Ucrainei într-o conferință de presă susținută marți. Aceștia au precizat că trupele rusești s-au regrupat în diferite părți ale liniei frontului și au efectuat atacuri în apropiere de Kupiansk, în regiunea Harkov, și de Lyman, Bakhmut, Avdiivka și Novopavlivka, în estul Donețkului.
Războiul cu arme combinate
Cu toate acestea, avansurile vor scăpa probabil rușilor dacă nu vor putea corecta două deficiențe majore care au afectat operațiunile lor militare de până acum – logistica slabă și eșecul de a coordona infanteria, blindatele, artileria și sprijinul aerian pentru a obține efecte complementare reciproc, cunoscut și sub numele de război cu arme combinate.
Atunci când a anunțat numirea în ianuarie a generalului Valery Gerasimov – fostul șef al Statului Major al Apărării – în calitate de comandant general al forțelor rusești din Ucraina, Ministerul rus al Apărării a subliniat „necesitatea de a organiza o interacțiune mai strânsă între tipurile și armele trupelor”, cu alte cuvinte de a îmbunătăți războiul armelor combinate.
Kofman apreciază că problemele logistice ale Rusiei ar putea fi depășite în mare măsură. „A existat o bună parte de reorganizare în logistica rusă și de adaptare. Cred că discuția despre problemele logistice rusești în general suferă de prea mult anecdotism”, a spus el.
În lipsa acestui lucru, mult va depinde pentru Rusia de cât de mult a reușit Gerasimov să își antreneze forțele reaprovizionate în războiul cu arme combinate, iar în această privință există îndoieli uriașe că a avut suficient timp. Kofman crede că forțele ucrainene „ar fi mai bine să absoarbă atacul rusesc și să epuizeze potențialul ofensiv rusesc, apoi să preia inițiativa mai târziu în această primăvară. După ce a cheltuit muniție, trupe mai bune și echipamente, ar putea lăsa apărarea rusă în general mai slabă”. El suspectează că ofensiva „s-ar putea dovedi sub așteptări”.
Bloggerii militari ruși pro-război sunt de acord. Aceștia au cerut cu insistență o nouă mobilizare, spunând că aceasta va fi necesară pentru a alimenta spargerile necesare pentru a inversa soarta militară a Rusiei. Fostul ofițer de informații rus și comandant paramilitar Igor Girkin, care a jucat un rol-cheie în anexarea Crimeei și mai târziu în Donbas, a susținut că vor fi necesare valuri de chemări pentru a depăși apărarea Ucrainei prin numărul pur și simplu.
Analiștii militari occidentali suspectează că Ucraina și Rusia au în prezent aproximativ același număr de soldați de luptă. Acest lucru înseamnă că generalul Gerasimov va avea nevoie de mult mai mulți dacă vrea să atingă raportul de trei la unu pe care doctrinele militare îl sugerează ca fiind necesar pentru ca o forță de atac să aibă succes.
Dar alții se tem că Rusia are suficiente forțe, dacă acestea sunt concentrate, pentru a face unele „câștiguri de șoc”. Richard Kemp, un fost comandant de infanterie al armatei britanice, prezice „câștiguri semnificative ale Rusiei în următoarele săptămâni. Trebuie să fim realiști cu privire la cât de rău ar putea fi lucrurile – altfel șocul riscă să disloce hotărârea occidentală”, a scris el. Teama fiind că, dacă rușii pot obține câștiguri teritoriale semnificative în Donbas, atunci este mai probabil ca presiunea din partea unor aliați occidentali să crească pentru negocieri.
Dar deficiențele de personal ale lui Gerasimov i-au determinat pe alți analiști să spună că, dacă hotărârea occidentală se menține, propria prudență a lui Putin va îngreuna șansele Rusiei de a câștiga războiul.
„Decizia ezitantă a lui Putin pe timp de război demonstrează dorința sa de a evita deciziile riscante care ar putea amenința domnia sa sau escaladarea internațională – în ciuda faptului că obiectivul său maximalist și nerealist, cucerirea completă a Ucrainei, necesită probabil asumarea de riscuri suplimentare pentru a avea vreo speranță de succes”, a declarat Institutul pentru Studiul Războiului într-o analiză din această săptămână.
Poate că Putin este rău și înfricoșător, dar, din punctul de vedere al ISW, el „a rămas reticent în a ordona schimbările dificile pentru armata și societatea rusă care sunt probabil necesare pentru a-și salva războiul”.