READING

Poftiți în vagoane – O călătorie în Muzeul Căilor ...

Poftiți în vagoane – O călătorie în Muzeul Căilor Ferate Române

În București, în Gara de Nord, lângă peronul 14, se află un muzeu micuț și aproape neștiut. Nu e greu să rămână mai departe anonim mai ales că panoul modest pus în gară ce indică spre acest muzeu se pierde în multitudinea de reclame vibrante. În plus, în gări lumea se uită de obicei după panouri ce afișează plecări și sosiri de trenuri și privirile pot ignora orice altceva ce nu este suficient de interesant.

Cine o ia pe peronul 14 și ajunge în apropiere de muzeu, nu poate fi învinuit în cazul în care va fi încercat de îndoieli dacă să intre sau nu. Locul nu arată chiar îmbietor, iar clădirea așteaptă probabil de multă vreme o renovare.

Accesul principal în muzeu este însă din Calea Griviței, chiar dacă pentru mulți, cum a fost și pentru mine, e mai simplu din gară – probabil acesta a și fost motivul pentru care în 2013 s-a redeschis poarta muzeului de lângă peronul 14.

În Muzeul CFR | Credit foto: Mira Kaliani

Din 1939

Am aflat întâmplător de muzeul CFR unde s-a păstrat din istoria acestei invenții formidabile, calea ferată, ce leagă de două veacuri locuri și oameni.

Muzeul există de multă vreme, fiindcă ideea de a se face unul a apărut atunci când tot ceea ce ținea de transport feroviar s-a dezvoltat într-un ritm uimitor de rapid – apăreau permanent noi și tot mai sofisticate tipuri de locomotive, dar și vagoane din ce în ce mai confortabile. Scoase din uz, locomotivele vechi reprezentau un timp, o epocă, și au fost și atunci oameni care s-au gândit că le-ar sta bine într-un muzeu unde pot fi salvate de trecerea timpului.

Gara Filaret, 1869 | Sursa foto: romaniaregala.ro

Acesta a fost începutul. „Muzeul Ceferiștilor”, cum i s-a spus, a fost inaugurat de regele Carol al II-lea în 10 iunie 1939, an când au fost organizate serbările “Ceferiadei”. Atunci s-au celebrat 70 de ani de la deschiderea liniei ferate ce lega Bucureștiul de Giurgiu și pornea din prima gară a capitalei,  Gara Filaret. Din această gară a plecat în 7 septembrie 1869 primul tren spre Giurgiu iar unul din pasageri a fost principele Carol I.

„Muzeul Ceferiștilor” se afla în incinta stadionului Giulești. Exponatele nu erau prea numeroase în acea vreme și au fost adunate într-o sală micuță situată sub tribune. În parcul stadionului, au fost puse diferite tipuri de locomotive și vagoane. Intenția a fost ca muzeul să fie găzduit ulterior în Gara Filaret, care funcționa încă atunci (s-a închis în anii ’60), după model vestic, unde gările aflate în apropiere de centrul orașelor au fost transformate în muzee.

Telefoane vechi – Muzeul CFR | Credit foto: Mira Kaliani

Înainte și după războiul ce a schimbat din nou lumea

În cel de-Al Doilea Război Mondial, bombardamentele din zona Gării de Nord din 1944 au afectat și muzeul și au distrus multe exponate. Înființat cu numai cinci ani în urmă, „Muzeul Ceferiștilor” a fost închis. După război, în vremea comuniștilor și sub influența stalinistă a acelei perioade, muzeul a fost redeschis într-o clădire din apropierea Gării de Nord, unde se află și azi.

„Fiind redeschis în perioada stalinistă, când Romania era puternic sovietizată, exponatele acestui muzeu nu reflectau istoria căilor ferate de pe teritoriul nostru ci mai degrabă realizările Uniunii Sovietice. Deschiderea acestui muzeu a avut un scop mai mult propagandistic, specific perioadei, întrucât despre căile ferate erau puține materiale de valoare istorică. Nu putem uita că aici a fost prezentată și ușa de la celula unde a fost deținut președintele comunist Gheorghe Gheorghiu Dej, dar și alte aspecte mai puțin legate de activitatea feroviară”, se arată într-o prezentare despre Muzeul Căilor Ferate Române făcută de Centrul Naţional de Calificare şi Instruire Feroviară – CENAFER.

O nouă inaugurare a muzeului a avut loc în 1969, în timpul lui Nicolae Ceaușescu; față de perioada stalinistă, au fost atunci scoase din depozite și expuse mai multe obiecte, imagini, documente.

O vitrină cu trenulețe în miniatură și alte exponante – Muzeul CFR | Credit foto: Mira Kaliani

138 de ani

Anul acesta sunt 138 de ani de când a fost fondată instituția Căile Ferate Romane, însă prima cale ferată de pe teritoriul actual al României a fost deschisă cu 26 de ani înainte, în 20 august 1854. Aceasta a fost construită de Căile Ferate Austriece între 1846 – 1854, în Banat, atunci parte din Imperiul Habsburgic. Linia făcea legătura între Oravița și Baziaș, pe o distanță de 62 de kilometri și era folosită pentru a se transporta cărbune.

Drumul de fier – Muzeul CFR | Credit foto: Mira Kaliani

Drumuri de fier

În vremea regelui Carol I s-a construit mult, inclusiv cale ferată. Când Principele a ajuns în România, în anul 1866, singurul mijloc de transport pe care l-a avut la dispoziție a fost caleașca. A fost nevoit să meargă din Turnu-Severin, unde a ajuns cu vaporul, până la București pe drumuri, cum scria Rudolf Șuțu, „ce de-a drumuri, așa cum le-a făcut Dumnezeu, pe ici mai drepte, pe colo mai ridicate, cu bolovani greoi de trebuia să se treacă cu totul cu trăsura peste ele, jucând în aer și cu un fior rece, gândind de ai făcut testamentul când ai pornit de acasă”.

Venit dintr-o țară unde deja de ani buni se dezvolta rețeaua de calea ferată, Carol I a fost hotărât să facă și în România drumuri de fier. În vremea domniei lui, s-au amenajat 4000 de kilometri de cale ferată. Tot în acea perioadă, în anul 1892, a apărut și prima publicație cunoscută din România, cu specific feroviar, ce se numea „Călăuza Mecanicului Conducĕtor de locomotive”.

Una din cele trei săli ale muzeului CFR | Credit foto: Mira Kaliani

Prăfuit, înghesuit, atractiv

În jurul orei zece dimineața stăteam în fața muzeului. Îmi planificasem mai multe locuri de vizitat în acea zi, iar pentru Muzeul CFR stabilisem cel mult o oră.  Am ajuns cu vreo 20 de minute înainte de deschidere, dar portarul cu amabilitate mi-a dat voie să intru, „să nu mai așteptați inutil”, mi-a spus. Am intrat din incinta gării și nu pe poarta principală, prin urmare sala cea mai interesantă din muzeu – un fel de cireașă pe tort – a rămas la sfârșitul vizitei.

Clădirea are două etaje, iar muzeul se află la parter, în trei săli. Cu toate că prima senzație a fost de prăfuit și înghesuit urmată de convingerea că i-ar fi mai bine într-un spațiu mai mare și ceva mai luminos, zecile de exponate, de la locomotive în miniatură la ceasuri vechi de gară, sunt menite să stârnească măcar un pic acea curiozitate ce există probabil în fiecare, într-o măsură diferită.

Pentru un astfel de muzeu e nevoie de spațiu, mult spațiu. Muzeul CFR de azi nu îl are, motiv pentru care locomotive și vagoane ce au circulat în alte timpuri stau prin depouri, dar mai sunt scoase și aduse la muzeu pentru anumite evenimente. Așa s-a întâmplat cu una din primele șase locomotive cu aburi ce a circulat în România, locomotiva 43 “Călugăreni” produsă în Anglia în 1869. Între 1869 și 1919 a fost folosită pentru trenuri de persoane, mixte și de mărfuri, pe ruta București Filaret – Giurgiu și atingea o viteză maximă de 83 kilometri pe oră. Se află în patrimoniul tehnic național, categoria tezaur.

Biroul inginerului Anghel Saligny – Muzeul CFR | Credit foto: Mira Kaliani

Inventatori și invenții

În una din săli, este amenajat biroul inginerului Anghel Saligny, cel la care a lucrat și proiectat celebrele lui construcții, printre care probabil cea mai cunoscută este podul de la Cernavodă. Se pot vedea machete cu podul, diferite documente, fotografii de arhivă.

Prin invențiile lor, numeroși ingineri români au ajutat la dezvoltarea transportului pe calea ferată. Unul dintre aceștia este Teodor Dragu (1848 – 1925), inginer și inventator român, întemeietor al ingineriei mecanice în România. El a proiectat și construit mai multe tipuri de locomotive cu abur și a introdus, în 1887, pentru trenurile din rețeaua feroviară română, sistemul de încălzire cu abur.

Inginerul Sava Rogozea este cel care a inventat un sistem ce prevenea deraierile pe macazuri la intrarea în stații. A fost o evoluție uriașă, deoarece erau destule situațiile când, la schimbarea liniei, trenurile deraiau. Sistemul lui a fost testat și folosit cu succes în multe țări europene.

În 1931, în uzina „Malaxa”, inginerul Nicolae Malaxa, unul din marii industriași ai României interbelice, a fabricat locomotive cu motoare Diesel, iar după patru ani tot acolo s-a realizat prototipul primei locomotive Diesel de concepție românească. În 1938, fabrica a livrat către CFR primele 28 de locomotive Diesel.

În Banat, la Reșița, s-a produs prima locomotivă din România, în anul 1872, denumită „Resicza”. În 1926, pe poarta fabricii a ieșit prima locomotivă cu abur „Regele Ferdinand” construită în România.

Telefoane și centrală telefonică – Muzeul CFR | Credit foto: Mira Kaliani

Chipiuri, lămpașe și un birou al unui șef de stație

În biroul de odinioară al unui șef de stație se găseau lampa, registrul pe care acesta scria toate trenurile ce treceau pe acolo și instalația de comunicație morse, pentru a transmite mesaje între gări. Așa cum se poate vedea la muzeu.

În vitrinele sălilor se află zeci de machete de locomotive și vagoane, dar și piese autentice de la cele care au fost folosite. Sunt expuse uniforme și chipiuri, din diferite perioade, telefoane și centrală, un telegraf Morse, lămpașe ce erau purtate pe timp de noapte când se verificau șinele și roțile trenurilor, dar și vechi cărți poștale ce ilustrează gări din România, toate cu explicații. Am mai văzut tot felul de instalații, pompe, sisteme de frânare, busole, cântare, dar și o drezină.

Un desen cu vagoane trase de cal – Muzeul CFR | Credit foto: Mira Kaliani

Macazul lui Ion Pop

Tot în acest muzeu se află și o machetă făcută după un vagonet de la Brad în Transilvania ce se utiliza în mine la începutul secolului al XVI-lea. Fiecare vagonet avea roți ce rulau pe șine și, în acest fel, mai multe vagonete legate între ele erau trase de un singur cal. Lucrul cu totul inedit pentru acea perioadă a fost sistemul prevăzut cu schimbătoare de direcție. Invenția i-a aparținut unui român pe nume Ion Pop și, până acum, este prima mărturie din lume a unui sistem ghidat care are la bază un macaz cu schimbător. Sistemul lui Ion Pop s-a răspândit apoi în Austria și a fost preluat în zonele miniere, în special din Anglia.

Machetă, poștalion din secolul al XVIII-lea – Muzeul CFR | Credit foto: Mira Kaliani

De la cai la locomotiva cu aburi

O istorie a transporturilor pleacă de la anticele care la olac, acel serviciu folosit în vechime de călători pentru a se deplasa dintr-un loc în altul și care transporta și corespondența. Primele trenuri nu depășeau prea mult în rapiditate un poștalion din secolul al XVIII-lea.

Primele șine au fost din lemn, apoi au apărut cele din fier iar la începutul secolului al XIX-lea s-au înlocuit cu fontă. Înainte de apariția locomotivei cu aburi, vagoanelor erau trase de cai. Într-o poveste despre istoria căilor ferate numele inginerului englez George Stephenson (1781 – 1848) nu poate lipsi. Numit părintele căilor ferate și al locomotivei cu aburi, el a construit în 1825 așa-numita „locomotiva numărul 1”, o locomotivă cu aburi ce a circulat în Anglia, între Stockton – Darlington, pe o distanță de aproximativ 40 de kilometri. A fost destinată atât transportului de pasageri cât și de mărfuri.

La începuturile ei, călătoria cu trenul era lentă, incomodă și mult prea scumpă pentru cei mai mulți. De la locomotiva cu aburi și vagoanele simple, inginerii au adus numeroase îmbunătățiri ce au făcut la un moment dat ca acest mijloc de transport, destul de ocolit cândva, să devină unul din cele mai căutate, populare, plăcute.

Diorama – Muzeul CFR | Credit foto: Mira Kaliani

Diorama cu trenulețe

Atracția muzeului este diorama ce m-a făcut să stau acolo mult mai mult decât îmi planificasem pentru această vizită. Cu dimensiuni de 14 metri pe patru, aceasta este cea mai mare dioramă feroviară din țară și reprezintă un traseu feroviar realizat după model real, cu stații, gări, depouri, poduri, tuneluri, triaje, viaducte, peisaje. Pe alocuri, apar căsuțe, pe un deal stă câte o stână, pe un ogor ară câte un tractor, și în gări omuleți care așteaptă venirea trenului.

Trenulețe de toate felurile circulă pe această dioramă, se schimbă macazuri, se aud semnale de tren, o forfotă agreabilă.

Călătorie imaginară în Muzeul CFR | Credit foto: Mira Kaliani

O călătorie imaginară

Cei care nu au mers de mult timp cu trenul și simt asemenea nostalgii pot urca într-un vagon amenajat acolo pentru a trăi senzația unei astfel de călătorii. Un ecran ține loc de fereastră și prin fața ochilor trec peisaje, așa cum s-ar întâmpla într-o călătorie reală. E ademenitor, fiindcă îți vine să te așezi pe banchetă și, fără să-ți mai dai seama de timpul ce trece, începi să te închipui că pornești spre cine știe ce destinații visate de mult, mereu.

Diorama de la Muzeul CFR | Credit foto: Mira Kaliani

Ca informații utile, accesul este cu plată, pe bază de bilet. Se pot face fotografii în interior dar se achită o taxă suplimentară.

Mai multe reportaje de Mira Kaliani poți descoperi pe Călătorii la Singular. Pe Mira o găsești și pe Facebook, Instagram, Twitter, Google+, Pinterest.


RELATED POST

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.