Site icon Editia de Dimineata

Politico: Cadoul făcut de Hamas lui Vladimir Putin

Teroriști Hamas infiltrându-se în Israel. Sursa: ynetnews.com

Asaltul brutal al Hamas împotriva Israelului a avut loc în ziua de naștere a lui Vladimir Putin. Un asemenea șoc catastrofic de securitate în Orientul Mijlociu a fost probabil o surpriză binevenită pentru un președinte rus ale cărui priorități strategice includ devierea sprijinului și atenției occidentale de la Ucraina. O conflagrație masivă în Israel riscă să facă exact acest lucru, scrie Politico.

Marea întrebare este cât de mult credit să se acorde Kremlinului pentru furtuna perfectă a crizelor în creștere – în Israel, Kosovo, Caucaz și Africa – în curs de ridicare în fața Americii și a Europei. Pentru mulți, este tentant să-l vadă pe Putin ca un geniu sau un păpușar care stârnește mai multe conflicte decât poate gestiona Vestul.

Bucuros să toarne gaz pe foc

În realitate, Putin nu a declanșat toate aceste crize, dar acum este bucuros să toarne gaz  pe foc și să le facă să exploateze în avantajul său. Se bucură de haos. Propagandiștii triumfali ai Kremlinului răspândesc deja o poveste potrivit căreia un război în Orientul Mijlociu este o victorie pentru Rusia și că banii pentru Ucraina vor seca.

„Asta a fost probabil cel mai bun cadou de ziua lui Putin. Atacul asupra Israelului va diviza atenția, având în vedere focusul natural al SUA pe Israel”, a declarat un diplomat al UE.

„Sperăm că acest lucru nu va avea un efect dramatic asupra sprijinului pentru Ucraina, dar, desigur, mult va depinde și de durata conflictului din Orientul Mijlociu. Dacă vrem cu adevărat să fim o Uniune Europeană geopolitică, trebuie să fim capabili să gestionăm mai multe crize în același timp”.

Atacurile Hamas reduc atenția SUA de la Ucraina

La Washington, există deja o concluzie că atacurile Hamas asupra Israelului vor reduce atenția SUA de la Ucraina, fiind absorbită de consecințele destituirii, săptămâna trecută, a speakerului Kevin McCarthy de către un grup de conservatori republicani – parte a aceluiași grup de conservatori care au căutat să taie ajutorul pentru Ucraina. Cursa pentru  înlocuirea lui McCarthy se desfășoară acum, ceea ce face mai dificilă obținerea aprobării legislative din partea Congresului pentru orice ajutor suplimentar pe care administrația Biden ar putea dori să-l acorde Israelului.

Simțind amenințarea că Occidentul ar putea să-și piardă atenția față de Kiev, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a subliniat că susținătorii Hamas – Iran și Rusia – sunt aliați apropiați și a prezentat lupta împotriva Rusiei și lupta împotriva militanților islamiști ca una și aceeași. „Jurnaliștii israelieni care au fost aici în Ucraina, la Bucea, spun acum că au văzut aceeași răutate ca atunci când a venit Rusia. Aceeași răutate. Și singura diferență este că e o organizație teroristă cea care a atacat Israelul, iar aici e un stat terorist cel care a atacat Ucraina”.

Kremlinul e vesel

Așadar, cât de implicați sunt rușii?

Să începem cu atacurile Hamas. Rusia a cochetat mult timp cu militanții islamiști, iar liderul Hamas, Ismail Haniyeh, și alți oficiali au făcut călătorii recente la Moscova. După atacurile de sâmbătă, rușii au fost rapizi în a scoate la lumină vechile planuri de a retrage granițele Israelului la punctul în care se aflau în 1967. Ministrul de Externe, Serghei Lavrov, a declarat că crearea unui stat palestinian a fost împiedicată de „politica distructivă” a SUA, și aproape că puteai auzi susurul de satisfacție atunci când fostul președinte Dmitri Medvedev s-a referit la atacurile Hamas ca la „o evoluție de așteptat” și și-a îndreptat mânia împotriva Occidentului.

„În loc să lucreze activ la rezolvarea conflictului palestiniano-israelian, acești idioți [SUA] au interferat cu noi și le furnizează neo-naziștilor [din Ucraina] ajutor pe scară largă, întorcând cele două popoare strâns înrudite unul împotriva celuilalt”, a batjocorit el.

Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a argumentat bucuros că finanțarea pentru Ucraina va scădea acum inevitabil. „Din punct de vedere factual, emoțional, financiar, tehnologic, procesul de a furniza regimului de la Kiev arme va intra într-o tendință descendentă”, a spus el.

Sugerează asta că Rusia a avut un rol direct în atacuri? Acest lucru pare improbabil. Rusia nu este pe departe la fel de importantă ca Iranul, atunci când vine vorba de aprovizionarea cu arme și finanțarea Hamas.

Norman Roule, fost oficial superior de informații al SUA, afirmă că sprijinul politic al Moscovei pentru Hamas a încurajat grupul să recurgă la violență, dar a declarat că orice rol rusesc, dincolo de aceasta, e probabil să fie modest. „Această strategie le permite rușilor să pretindă că sprijină un proces de pace, dar violența ulterioară perturbă regiunea, deviază atenția factorilor de decizie de la agresiunea Rusiei în Ucraina și atrage activele navale ale SUA din Marea Neagră în Marea Mediterană de Est”, declară Roule, pentru POLITICO.

Flirt cu Hamas

Flirturile cu Hamas și sprijinul pentru palestinieni îl ajută și pe Putin în eforturile sale de a se prezenta ca un jucător important într-un realiniament global împotriva Occidentului, alături de China și Iran. Cu doar câteva zile în urmă, el declarase că intenția Rusiei este de a „construi o lume nouă”, dând vina pe Occident pentru războiul din Ucraina și afirmând că se poartă respectivul conflict pentru „principiile pe care se va baza noua ordine mondială”.

Aliatul Rusiei și principalul său furnizor de armament din străinătate, Iranul, cu siguranță dorește și el o nouă ordine mondială, dar este discutabil cât de direct îi dă Teheranul ordine specifice Hamas. Roule se îndoiește că Teheranul a participat la planificarea operațională a asaltului. Dar asta face să „se înțeleagă greșit cum operează Iranul și rolul său și cum folosește proxy-urile”, mai spune el. Iranul „creează un monstru Frankenstein și apoi îi dă drumul în sat”.

Această abordare, de inflamare a geopoliticii globale convine foarte bine Rusiei.

Criză în Caucaz

Nagorno-Karabah, situat în Caucazul de Sud, este un alt punct fierbinte în care criticii lui Putin îl acuză că a stârnit intenționat o criză care a determinat mai mult de 100.000 de armeni etnici să fugă din patria lor după un atac militar de 24 de ore al Azerbaidjanului, la 19 și 20 septembrie.

Aici, din nou, imaginea este una complexă. În anumite cercuri, dezastrul a fost prezentat ca un semn al slăbiciunii Rusiei – că Moscova nu mai putea garanta securitatea armenilor în fața unui asalt din partea Azerbaidjanului susținut de Turcia.

Pe de altă parte, Rusia încearcă să sugereze că a retras deliberat sprijinul pentru armenii din Karabah, exercitând presiune asupra SUA și a UE pentru a ajuta cu exodul refugiaților. Mesajul din partea Moscovei este că îl pedepsește pe premierul armean Nikol Pașinian, lăsându-l în ofsaid pentru retragerea sa din alianța cu Rusia și încercarea de a-și orienta țara spre Occident.

În acest caz, este mai probabil că Putin a avut un rol. Puțini observatori experimentați consideră credibil că Azerbaidjanul și-ar fi trimis trupele fără undă verde din partea Moscovei – sau fără ca rușii să aplaneze lucrurile cu Teheran, un dușman tradițional al Azerbaidjanului, care și-a exprimat de mult timp temerile cu privire la schimbările de frontieră în Caucazul de Sud.

Întâmplător sau nu, pe măsură ce forțele Azerbaidjanului înaintau, ministrul rus al Apărării, Serghei Șoigu, se afla la Teheran pentru discuții cu oficiali militari și de securitate iranieni de rang înalt, inclusiv Mohammad Bagheri, șeful statului major al forțelor armate iraniene, și șeful aero-spațial al Gardienilor Revoluționari Islamici, Amir Ali Hajizadeh.

Nu este deplasat de plauzibil să credem că problema Nagorno-Karabah a alărut în acele discuții.

Președintele Consiliului European, Charles Michel, lasă și el puțin loc pentru îndoială cum că crede că dezastrul din Caucaz a fost vina lui Putin, spunând că armenii au fost „trădați” de inacțiunea pacificatorilor ruși.

Un imbroglio balcanic

La patru zile după ce Azerbaidjanul a preluat Nagorno-Karabah, a venit rândul Balcanilor, cu un conflict îndrăzneț și uimitor între sârbi înarmați și poliție, în satul Banjska, din comuna Zvečan, în nordul Kosovo. Kosovo l-a acuzat pe președintele sârb, Aleksandar Vučić, că  ordonase atacul, în timp ce alții văd mâna ultranaționaliștilor sârbi de extrema-dreaptă, care au legături strânse cu Moscova.

Kosovarii și albanezii susțineau de multă vreme că Rusia este forța principală care încearcă să declanșeze un nou război în Balcani. În urmă cu doar o lună, prim-ministrul albanez, Edi Rama, declarase că Rusia profită de tensiunile referitoare la Kosovo pentru a-și justifica „visele neo-imperiale”.

Indiferent dacă Putin se implică direct sau nu, o recrudescență în Balcani ar fi clar în interesul Rusiei, adăugând o altă distragere majoră pentru un Occident obosit, care are deja dificultăți în menținerea coeziunii și unității.

În 2018, într-o mărturie în fața unei comisii a Congresului, Henry Kissinger, fost secretar de stat al SUA și foarte familiarizat cu manevrele geopolitice, a respins ideea că toate „crizele individuale din diferite regiuni” sunt doar rezultatul coincidenței.

„Revin modelele tradiționale ale rivalității marilor puteri”, avertiza el la acea vreme.

Exit mobile version