Ionuţ Voinicu este un tânăr care îndreptăţeşte pe deplin logo-ul şi manifestul publicaţiei noastre, “România ajunge departe”! Student la Farmacie, în cadrul Universității de Medicină și Farmacie “Carol Davila”, șeful anului IV din facultate, Ionuț este fost olimpic internațional iar acum este implicat în cercetare alături de profesorii săi. Face voluntariat, este invitat la congrese internaționale, spune că s-a gândit, la un moment dat, chiar și la premiul Nobel pentru medicină sau chimie, dar mai are mult de cercetat, până atunci, cum ne-a spus. Și, în mod poate neașteptat, nu vrea să plece din România.
Povestea lui Ionuț Voinicu începe în Slatina, inima Olteniei care i-a dat pe Eugen Ionescu, maestrul teatrului absurdului, și pe Ion Minulescu, maestrul romanțelor, în afară de multe alte personalități oltene. A fost elev al Colegiului Național “Ion Minulescu” din Slatina și aici s-a declanșat marea aventură. “Am fost olimpic la chimie, dar totul a început cu matematica, care mi-a plăcut foarte mult. Începând cu clasa a VII-a în fiecare an am fost olimpic, am fost la toate olimpiadele naționale, apoi am fost la olimpiada de științele pământului, la olimpiada națională, apoi m-am calificat în lotul lărgit pentru olimpiada internațională, eram în clasa a X-a, în 2013. Am făcut pregătiri în București, pentru că olimpiada era din materii care nu se predau în școala românească, cel puțin în liceu nu se predau. Era vorba de științele gerografiei dar combinate cu fizică, chimie, biologie. A avut loc în India, International Earth Science Olympiad – IESO, s-a desfășurat la Mysore, în perioada 11-19 septembrie 2013, fiind cea de-a VII-a ediție a concursului școlar internațional. Am lua medalia de argint. Atunci am primit de la Guvernul României suma de 8250 de lei și o bursă de 600 de lei pe lună, timp de un an, plus burse locale, la Slatina.”
Ionuț Voinicu. Foto: Marian Ghițeanu
De la matematică la chimie sau despre mentorat
Ionuț ne spune că unul dintre dascălii săi i-a fost un adevărat mentor și l-a decis ce carieră să aleagă. “Faptul că mi-au plăcut matematica, științele, m-a îndreptat către chimie. Dar mentorul meu a fost doamna profesor de chimie, a fost ultimul ei an înainte să iasă la pensie, eram în clasa a VII-a, doamna Eugenia Cioacă. Mi-a plăcut foarte mult cum ne preda, și de atunci am devenit fan chimie! Am pornit și cu fizica din clasa a VI-a, dar chimia m-a atras mai mult. La farmacie am ajuns pentru că am vrut să aplic chimia în viață. Inițial, am intrat la două facultăți, și la Farmacie și la Chimie aplicată, la Politehnică, le-am dus în paralel în anul I, am avut media 10 la ambele, însă am considerat că era cam mult, și am rămas la farmacie. Fac și voluntariat și alte activități extracurriculare. Acum sunt și șef de an și persoană de legătură între Federația națională a studenților farmaciști și Federația internațională, am activități de cercetare, sesiuni de comunicări științifice. În fiecare an am avut cel puțin câte o lucrare de cercetare, uneori chiar două. Anul acesta am realizat lucrarea de cercetare la biofarma, însă, culmea, lucrarea de licență o s-o realizez la igiena alimentației, cu care nu am avut până acum interacțiune. Spre exemplu, la biofarma am realizat niște creme cu ketoconazol, una similar cu ceea ce se găsește comercial și două cu concentrații mai mici și mai mari pentru a vedea diferențele. Ketoconazolul este antifungic și se folosește în infecțiile fungice, care sunt foarte frecvente pe piele, cum sunt ciupercile, există și șampoane cu ketoconazol, și am vrut să vedem dacă diferența asta de concentrație dă o eficiență mai mare, și într-adevăr, dă.
Între plante și chimicale
Știința farmaceutică, la începuturile ei, a început cu plante, dar și cu diverse extrase de origine animală, după cum se știe. Așa că l-am întrebat unde se situează, ca farmacist, cercetător, între plante și prafuri chimicale, ce alege?
“Un farmacist trebuie să se situeze fix la mijloc. Sunt unele prafuri, chimicale, care au evoluat din plante, dar alte prafuri, de sinteză, sunt mult mai bune decât plantele, dar sunt și plante care sunt mai puternice decât orice ar putea omul crea. Spre exemplu, pentru insuficiența cardiacă, nu există tratament mai eficace decât difloxina, care este extras din digitalis sau degețelul lânos. Au încercat să sintetizeze compusul și nu au reușit, pentru că are o structură mult prea complicată, practic, nu este complicată dar este greu de reprodus. Se folosea înainte ceai de degețel, dar pentru că în ceai nu poți spune exact câtă substanță ai, s-a renunțat la folosirea ei, însă era destul de eficient, dar exista și riscul de efecte toxice dacă nu era preparat cum trebuie sau dacă soiul cules nu era cel corespunzător.”
Crearea de medicamente noi în România necesită fonduri uriașe
În mod firesc, l-am întrebat pe pasionatul tânăr cercetător ce are de gând să facă în viitor, în acest domeniu. “ O să lucrez, probabil, în industrie, pe partea de cercetare, asta mă pasionează! Toată lumea vorbește despre medicamente noi. În România este foarte greu să faci așa ceva și necesită niște fonduri extraordinar de mari. Mă axez pe partea de noi metode de dozare, de analize, și pe partea de produse vegetale. Pentru că sunt o sumedenie de plante încă nestudiate, care au un potențial enorm, sau altele care au fost studiate și apoi lăsate deoparte, cum foarte multe descoperiri au fost făcute ulterior. Plantele pot fi în prima linie în tratarea bolilor care nu sunt foarte grave, spre exemplu, pentru că nu este nevoie pentru o simplă răceală să dai paracetamol și ibuprofen, ajunge un simplu ceai de tei, este foarte bun!”
Drogheriile Voinicu
Ionuț Voinicu se gândește cu plăcere la vremurile când farmaciștii, până nu cu mult foarte mult timp în urmă, preparau “leacuri” pentru multe boli, în micile laboratoare ale farmaciilor de pe vremuri. “Mi-ar plăcea să am posibilitatea să prepar, ca pe vremuri. Se mai prepară, foarte rar, dar, din păcate, nu este vina farmaciștilor, cu toate că probabil și profesia a decăzut din punctul ăsta de vedere, crescând în schimb în alte direcții, ci este vina medicilor că nu mai știu să prescrie și nu prescriu preparatele magistrale, sunt foarte puțin prescrise, din păcate! Și ar fi foarte utile pentru mulți pacienți, pe partea de creme, de soluții, în special pentru copii! Ăsta este un păcat care se întâmplă probabil din cauza industrializării, a învățământului, acum totul se găsește în cutii, seringi, fiole etc. Numai că noi, ca farmaciști, nu prea avem putere în fața medicilor.”
“Țara are nevoie de creiere bune!”
Una dintre gravele probleme ale României de astăzi este, cum bine se știe, exodul tinerilor către țări care știu cum să le valorifice potențialul uriaș, mai ales atunci când este vorba de oameni valoroși. “Nu vreau să plec din țară, dar dacă nu mi se oferă nimic, nu știu, iau și asta în considerare…Eu sunt patriot, chiar îmi iubesc țara, iubesc oamenii ei, eu vreau să ofer bine țării mele! Vreau să am și o carieră academică!
Țara ar trebui să ofere oportunități de cercetare, fonduri… Cred că totuși sunt oportunități în țară…dar să se ridice la nivelul celor din afară! Eu am fost de multe ori plecat în afară, și în excursii, mai ales, dar tot cel mai bine mă simt în țară, de fiecare data când revin pe pământ românesc am cea mai bună stare, un sentiment greu de descris!
Nu sunt de acord cu cei care neapărat vor să facă studiile în străinăte. Dacă vrei, poți să faci școală foarte bună, o facultate extraordinară și aici, dacă chiar ești, te crezi, un student bun… Și poți să fii o loază și aici și acolo! Și poți să fii o valoare mai mare aici, pentru că țara are nevoie de creiere bune!”
Părinții și unchiul Anton, printre cei mai aprigi susținători ai mei
“Părinții mă susțin în tot ceea ce fac, iar unchiul Ioan Anton a fost și este unul dintre cei mai aprigi fani ai mei… Acum, am și o bursă de cercetare dată de Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării, din Ministerul Educației, se numește Bursa tânărului cercetător. Am aplicat cu domnul profesor Mihai Nițulescu, de la Chimie farmaceutică, am pornit pe partea de studiu de compuși anticanceroși, și acum studiem un compus care este canceros, culmea!, și vrem să-i modificăm structura, să-l facem anticanceros. Bursa este de 2789 lei lunar pe 2 ani, cu o prelungire de nouă luni. Am investit cei mai mulți bani în plecări la Congrese. Am fost la majoritatea congreselor europene și la Congresul Mondial al studenților farmaciști.”
Nicolae Paulescu, model pentru tânărul cercetător
L-am întrebat pe Ionuț Voinicu dacă s-a gândit vreodată că ar putea aspira la Nobel, pentru chimie sau medicină. “Sincer, m-am gândit la Nobel, dar asta vine după mulți ani de cercetare! Dar mai sunt și alte premii internaționale, până la Nobel! Iar între Cantacuzino și Nicolae Paulescu, înclin mai repede către modelul Paulescu. Eu vreau să inovez ceva, de fapt când pornești o cercetare, nici nu știi cu ce pornești, unde pornești și unde ajungi. Tata, mai în glumă, mai în serios, mă compară cu Ana Aslan, pe care el o apreciază foarte mult!”
“Dumnezeu, pentru mine, este peste tot!”
Mulți savanți au crezut și cred în existența lui Dumnezeu. Interesant, poate, este și cum gândesc tinerii cercetători, poate viitori savanți, despre religie și credință. “Dumnezeu, pentru mine, este peste tot! Am mereu credință, poate nu sunt genul care merge în fiecare duminică la biserică, dar există Dumnezeu, sau o energie, pentru atei, care este omniprezentă!
Copii îmi plac foarte mult, și îmi doresc doi copii! Valorile mele sunt reprezentate de adevăr, de organizare, care contează foarte mult pentru mine!”, ne-a spus Ionuț Voinicu, unul dintre miile de tineri valoroși care ne dau speranța că România poate ajunge departe, pentru că altfel nu se mai poate!