5 august 2021, 7:57

Povățuiri și cuvinte adevărate: „Fericirea omului stă întru a fi sănătos, slobod și a nu avea trebuință de cele de prisos”

„Cel ce prin în scris povățuiește și pe cel de acum și pe cel din urmă folosește. Cine n-ascultă de povață nimic nu învață. Când adevărul se ivește, atunci minciuna se risipește, ca întunericul când soarele răsare.”

Experiența populară de viață i-a furnizat normele din povățuirile adunate de Iordache Golescu, Mare vornic, scria istoricul literar Marin Bucur. Cu o structură intelectuală „de esență folclorică”, Iordache, fratele mai mare al aventurierului Dinică Golescu, s-a dorit un moralist care a gândit și simțit „dinăuntrul acestui fenomen”:

Iordache Golescu nu este un amator de culegeri de folclor și un colportor de literatură populară aproximativă. Manuscrisele sale sunt alcătuite cu un sentiment artistic, ca un act de rafinament literar.

[…]

El transcrie ș inventează maxime, proverbe, vorbe de duh, din popor sau din cărți, nu pentru a pune în lumină valori folclorice inedite, ci pentru a răspunde unei vechi literaturi de sagesse

Verbe, nu vorbe

Textele boierului muntean sunt „versete cuprinzătoare, cu observații morale, alcătuind un fel de tratat de înțelepciune”. Pildele lui „nu sunt naive, ci simple, și din această cauză sunt și profunde”, se simt „ca verbe, nu ca vorbe”. Marin Bucur nota:

Iordache Golescu șlefuiește după știința sa diamantele, nu vrea să inventeze piatra filozofală a înțelepciunii omenești. Are știința bogăției folclorice și conștiința frumuseții sale artistice. Bătrânul Golescu își scrie o operă în care nimic nu pare al său. Totul este știut parcă din viață, firesc ca orice adevăr.

Pe toți să asculți, dar pe puțini să crezi. (Iordache Golescu)

Cu un aer „cuminte și blând”

Inspirația folclorică rămâne la Iordache Golescu „pildă, învățătură, parabolă, ce se spun cu aerul lor cuminte și blând”:

Este un adevărat recitativ de înțelepciuni, de coduri de legi orale, existente într-o societate care nu cultivă etichete, ci buna-cuviință, ceea ce se supune imperativului firii și naturii omenești.

[…]

Cutezanța de a alcătui un volum uriaș de pilde și povățuiri demonstrează că pentru Iordache Golescu materialul este utilizat nu pentru a face o colecție, ci pentru a-și alcătui o operă moralicească de principii despre trup și suflet, despre om și ne-om, despre pământ și cer, despre virtute și păcat.

[…]

Pentru orice categorie socială, vârstă, viciu ori virtute, stare sufletească, scriitorul are la îndemână o ladă de cuvinte potrivite.

Un om de cultură din secolul al XIX-lea

Culegerea lui Iordache Golescu, cu titlul complet Pilde, povățuiri i [și] cuvinte adevărate și povești, adunate de dumnealui Dvornicul Iordache Golescul, fiul răposatului Banul Golescul, cuprinzând numeroase proverbe, cugetări, istorioare, are peste 22.000 (după alte surse, 16.000) de maxime și proverbe. În original, autorul a împărțit lucrarea în capitole structurate într-o ordine alfabetică proprie. Unele cugetări au fost inspirate de creațiile altor gânditori cunoscuți.

Scriitor muntean din prima jumătate a secolului al XIX-lea, Iordache Golescu (1768 – 1848) a rămas cunoscut ca om de cultură, „dedicat cu precădere propășirii școalei”, scria G. Călinescu.

Boier luminat și interesat, la fel ca fratele său Dinicu, de educarea poporului, a fost numit, în vremea lui Caragea, unul dintre eforii școalelor.

Gheorghe (Iordache) Golescu | Sursa foto: Arhiva revistei Istorie și Civilizație, MNIR / via Galeria portretelor

„Un boier cu totul anacronic”

A murit în toiul revoluției pașoptiste, în jurul vârstei de 80 de ani, în drum spre Mehadia.

În 1860, povestea G. Călinescu, după ce „țara făcuse pași uriași în sensul occidentalizării, se exhumară oasele fostului mare vornic”:

Noaptea, la lumina torțelor, fură aflate în sicriu resturile unui boier cu totul anacronic, cu mare barbă albă încă desfoiată printre bucăți de ștofe și blănuri, iar în cap cu ișlic, aproape intact, de zibelină.

„Învățătura se deprinde mai lesne cu pilda decât cu povața”, scria Iordache Golescu.

O selecție din colecția de „povățuiri i (și) cuvinte adevărate”, din volumul Povățuiri pentru buna-cuviință publicat în 1975, despre adevăr, ajutor, a învăța să ascultăm, batjocură, plăcerea de a citi, cusur, mândrie, invidie, deprinderi, fericire. Despre viață.

Adevărul pe scurt

▪ Adevărul într-un cuvânt, iar minciuna în mii și sute.

▪ Adevărul la toți plăcut, dar puțini îl primesc.

▪ Iubește adevărul, deprinde-te cu el, ca să scapi de minciună.

▪ Nicum să ostenești adevărul a rosti.

Adevărul pe scurt, minciuna în vorba îndelungată. Dintr-această deosebire le poți cunoaște în parte.

A întinde o mână de ajutor celui în nevoie</h2

▪ Adu-ți aminte de pâinea și sarea ce ai mâncat de la cel ce te-a ajutat și n-o uita în veci.

▪ Cel ce la nevoi ți-ajută acela frate și părinte îți este; cinstește-i ca pe niște părinți.

▪ Și cei mici dau ajutor când le vine vremea lor.

▪ La vreme tu să ajuți, când vrei să ajuți, că ajutorul cât de mare, când la vreme nu se arată, se înțelege vătămare.

▪ Când mijlocul îți lipsește d-a ajuta pe oarecine, răspunde-i cu vorbă dulce, că mulțumit se duce.

„Degrab’ să asculți, târziu să grăiești și la nimic cu totul să zăbovești.” (Iordache Golescu) | Credit foto: Couleur/IlonaF via Pixabay

A învăța să asculți

▪ Pe toți să asculți, dar pe puțini să crezi.

▪ Degrab’ să asculți, târziu să grăiești și la nimic cu totul să zăbovești.

▪ Și trecut fiind în vârstă nu vei greși ascultând.

▪ Ca să pricepi mai bine, trebuie să dai ascultare mai bună.

„Nicicum să-ți bați joc”

▪ Omul mai urât în lume decât orice dobitoc, când de om își bate joc.

▪ În cea mai mare putere, nicicum să-ți bați joc, nici de cel mai mic, că mâini poți fi și tu decât el mai mic.

▪ Nu-ți bate joc de cel sărac, că norocul, cam de obște, pe la toți face vizite.

A face un bine – singura avere

▪ O facere de bine, fie cât de mică, la vremea ei când se face, plătește mai mult decât mii și sute peste a lor vreme.

▪ Întâi bine să faci, apoi să aștepți bine de la altul, că până nu muncești, nu dobândești.

Când faci un bine oarecuiva, uită-l din ceasul acela, iar când dobândești un bine de la altul, nu-l uita în veci, că nemulțumitorul și nerecunoscătorul, cel mai scârnav om în lume și fără omenie.

▪ Facerea de bine, singura avere ce nimeni ți-o poate lua.

▪ Binele ce vrei să-l faci, fă-l pe ascuns, că el în urmă, când se vădește, mai mult te cinstește.

Binele când îl ai, nu-l cunoști până nu-l pierzi.

▪ Binele ce poți face, să nu-l mai cercetezi de se cuvine să-l faci, ci cum mai bine să-l faci.

Bucuria de a citi

Plăcerea de a citi

Insuflă copilului plăcerea de a citi și toate celelalte le va învăța numai cu citirea sa.

Când citești și când privești, alege ce e mai bun, și celelalte lasă-le pentru alții.

Cusur, mândrie, invidie

▪ Mândria ne împiedică să ne cunoaștem cusururile noastre; zavistia ne îndeamnă să le aruncăm asupra altora. Ferește-te de amândouă.

▪ Cel ce vrea să-și ascundă cusururile duhului, greu la vorbă să se arate.

▪ De nu am avea cusururi îndestul, nu ne-ar plăcea să cercetăm ale altora cusururi.

După cele cuvenite

▪ Precum după trup umbra nedespărțită umblă, așa și după cuviință mintea să-ți umble.

Nu numai să cunoști ceea ce se cuvine, ci să și urmezi după cum se cuvine.

Deprinderi vechi și noi

▪ Ca să te deprinzi la orice, trebuie să muncești continuu.

Toate cu deprindere se pot dobândi; de aceea putem și cu cele bune să ne deprindem când ne vom sili, și de cele rele ne vom depărta.

▪ Toată deprinderea cu acela se dedă, cu care se obișnuiește mai adeseori.

„Ca să te socotești între cei fericiți…”

▪ Fericirea multă vreme nici că stă, nici că ține la oarecine.

▪ Fericirea stă, firește, în orice omul se mulțumește.

Fericirea omului stă întru a fi sănătos, slobod și a nu avea trebuință de cele de prisos. Sănătatea o poți dobândi cu înfrânarea mâncării și a blestemățiilor; slobozenia cu munca și cele trebuincioase, cu cumpătatea la toate; d-acestea mai mult să te îngrijești.

▪ Acela mai fericit cel ce se mulțumește cu ceea ce în casă i se găsește.

Ca să te socotești între cei fericiți, să păzești la toate o măsură dreaptă și de muncă niciodată să te lași.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.