CITIRE

Povestea familiei Ovitz din Rozavlea, salvată din ...

Povestea familiei Ovitz din Rozavlea, salvată din „bunăvoința diavolului”

Au fost numiți „Cei 7 pitici de la Auschwitz” și au o poveste ce dă fiori și azi și uimește cu finalul ei. O poveste ce nu are nimic de-a face cu basmul fraților Grimm – la modul cel mai ironic, atunci când Disney a lansat „Albă ca Zăpada și cei șapte pitici”, în 1937, unul din fanii filmului se pare că a fost Adolf Hitler.

Istoria lor a început în Rozavlea, o așezare din Maramureș, ca descendenți ai lui Shimson Eizik Ovitz (1868–1923), un actor de comedie, rabin respectat, el însuși un om de statură mică. Acesta a fost căsătorit de două ori și a avut zece copii, dintre care șapte au fost afectați de acondroplazie. Aceștia se numeau: Rozika, Franzika, Avram, Freida, Micki, Elisabeta și Perla, născută în 1921, fiind cea mai tânără. Sarah, Leah și Arie aveau înălțimi normale.

În spectacole | sursa: dirkdeklein.net

Cum fizicul lor nu le permitea să se întrețină prin muncile tradiționale din zonă, să lucreze pământul sau să se ocupe de creșterea animalelor, ei s-au orientat spre lumea show-ului. Aceștia (cinci fete și doi băieți) au format o trupă pe care au numit-o Liliput. Între anii 1930-1940, au călătorit prin diferite locuri din România (dar și în țări din Europa de Est), uneori cu trupe de circ, și dădeau reprezentații în care dansau și cântau la mici instrumente sau cu vocea – aveau în repertoriu cântece în idiș, română, rusă, maghiară, germană. Atunci când nu erau plecați, locuiau în casa din Rozavlea, alături de familii.  Timp de aproape 15 ani au avut succes cu spectacolele lor – două ore în care preluau hituri ale vremii și prezentau momente satirice și muzicale –, fiind printre cele mai apreciate trupe de muzicanți din perioada respectivă.

Perla cânta la o micuță chitară roz, cu patru corzi, în timp ce surorile ei, Rozika și Franzika aveau două  viori pe măsura lor. Freida apărea la un țambal, Micki cânta la violoncel și acordeon, iar Elisabeta bătea tobele. Avram era cel care scria scenariile și se ocupa de managementul trupei, dar participa și el la spectacole. Au ajuns în centrul atenției destul de repede și au rămas în istoria industriei de divertisment ca prima trupă de acest gen care a făcut spectacole organizate, concepute și puse în scenă integral de ei. După ce se căsătoreau, soții erau implicați și ei în această afacere de familie, prin urmare numai cei din familie au lucrat pentru ca trupa Liliput să funcționeze.

În spectacole | sursa: vintag.es

Faima lor a început să se stingă în momentul în care naziștii au câștigat tot mai multă putere pe care, așa cum se întâmplă de cele mai multe ori, au folosit-o pentru a face rău. Cei 7 Ovitz au devenit victime duble: în primul rând, prin programul (numit ulterior Aktion T4) prin care naziștii urmăreau să ucidă oamenii cu dizabilități mentale și fizice,  văzuți ca „nedemni de viață” și „poveri” pentru societate și, în al doilea rând, ca evrei. Cei din familia Ovitz și-au ascuns originea evreiască și în acest mod au reușit să continue spectacolele până în 1944. În acel an, în ziua de 19 mai, toți cei 12 membri ai familiei au fost deportați în lagărul de la Auschwitz-Birkenau; cel mai tânăr mebmbru al familiei avea 18 luni, cel mai în vârstă împlinise 58 de ani. Arie, unul dintre frați, a reușit să scape, însă a fost prins și executat.

Perla și Elisabeta | sursa: vintag.es

Cum viața poate lua o turnură neașteptată, chiar și în cele groaznice locuri, soarta a fost într-un fel de partea lor. Ceea ce ar fi trebuit să le aducă moartea le-a lăsat viața. Nanismul de care au fost afectați i-a ajutat de fapt pe toți să supraviețuiască și să iasă în viață din lagărul de concentrare nazist. Chiar dacă, după propriile mărturii, chinuiți și torturați cu o cruzime de neînchipuit.

Intrarea în lagărul de la Auschwitz | sursa: bijeljina.org

Când trenul care i-a transportat a oprit la miezul nopții la lagărul de la Auschwitz și piticii au fost văzuți de paznici, aceștia au trimis rapid pe cineva să-l trezească pe doctorul Josef Mengele. Deși licențiat în medicină (și probabil că a rostit și el odată jurământul lui Hippocrate), munca de doctor într-un lagăr de exterminare însemna să facă mai mult rău decât bine.

Numit „Îngerul morții”, era obsedat de experimente bizare cu prizonierii, fiind astfel într-o căutare permanentă de persoane cu diferite dizabilități pentru testele lui pseudoștiințifice.

Îngerul morții – doctorul Josef Mengele | sursa: holocaustonline.org

A cerut imediat să fie separați de ceilalți – curiozitatea i-a fost stârnită de faptul că în familie erau atât oameni de statură mică cât și de înălțime normală. În curând, membrii familiei Ovitz au ajuns cel mai interesant proiect pentru Mengele. I-a salvat de camerele de gazare, însă doar pentru a-i obliga să îndure o serie de experimente crude, umilitoare și de-a dreptul grotești. A cerut ca aceștia să trăiască într-o clădire construită doar pentru ei, ca să-i poată monitoriza permanent. De asemenea, pentru a rămâne sănătoși, membrii familiei Ovitz aveau condiții de viață bune, mâncare mai bună și chiar li s-a îngăduit să-și păstreze propriile haine. La întâlnirile cu Mengele, erau obligați să se îmbrace frumos, să se aranjeze și să se machieze – aparițiile lor în câmpul de concentrare păreau ireale pentru ceilalți.

Zi de zi au fost supuși unor experimente care îi chinuiau groaznic, inclusiv extracție de dinți și smulgerea firelor de păr sau introducerea de picături de apă fiartă în urechi. Nici copilul de 18 luni nu a scăpat de odioasele experimente ale lui Mengele. Femeile erau și mai mult torturate, fiind expuse la teste ginecologice. Elisabeta a notat:

„Dintre toate experimentele cele mai înfiorătoare au fost cele ginecologice. Ne puneau pe masă și tortura începea. Injectau diferite lucruri, extrăgeau sânge, ne înțepau. Este imposibil să redai în cuvinte acea durere insuportabilă. Zile în șir sufeream teribil.”

Acele experimente făcute de Mengele pe femei erau atât de îngrozitoare încât ceilalți doctori au refuzat să asiste, ceea l-a făcut în cele din urmă și pe Mengele să renunțe la ele.

Elisabeta, în rolul Chaplin | sursa: vintag.es

Șapte luni au fost nevoiți să suporte experimentele lui Josef Mengele făcute doar din pasiunea lui de a provoca durere.  În 27 ianuarie 1945, cei din lagărul de la Auschwitz au fost eliberați de trupele sovietice. Chiar dacă nu se așteptau să supraviețuiască, toți cei din familia Ovitz au scăpat cu viața.

Perla, ultima supraviețuitoare din cei șapte, a murit în 2001 | sursa: vintag.es

Într-un interviu, Perla a recunoscut toate momentele îngrozitoare prin care a trecut –, și totuși a păstrat un dram de recunoștință pentru  Mengele:

„Dacă judecătorii m-ar întreba dacă ar trebui spânzurat, le-aș spune să-l lase să plece. Am fost salvată din bunăvoința diavolului.”

Înainte de sosirea trupelor de eliberare, Josef Mengele și-a strâns toate documentele cu notele lui și a fugit. Nu a fost niciodată prins și judecat pentru crimele lui. A murit în 1979, în Brazilia. Ulterior, fiul lui a spus într-un interviu că niciodată în discuțiile pe care le-a avut cu tatăl lui acesta nu a manifestat vină sau remușcare pentru ceea ce a făcut.

Familia Ovitz, părăsind lagărul de la Auschwitz, în 1945 | sursa: monovisions.com

Familia Ovitz a călătorit pe jos șapte luni pentru a se reîntoarce în satul din Maramureș. Au găsit însă casa distrusă și s-au mutat în Sighet, după care au plecat în Belgia. În 1949, au emigrat în Israel și au continuat spectacolele.

Întreaga familie Ovitz | sursa: vintag.es

Rozika, cea mai mare dintre frații pigmei, a murit la 98 de ani, în 1984. Frații Avram și Micki au murit amândoi în același an, 1972, primul la 69 de ani, al doilea la 63. Freida a trăit până în 1975; în anul morții, 1992, Elisabeta avea 78 de ani. Franzika a trăit 91 de ani și a murit în 1980. Ultima supraviețuitoare dintre cei șapte, Perla, a murit în 2001, la 80 de ani.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

  1. […] Au fost numiți „Cei 7 pitici de la Auschwitz” și au o poveste ce dă fiori și azi și uimește cu finalul ei. O poveste ce nu are nimic de-a face cu basmul fraților Grimm – la modul cel mai ironic, atunci când Disney a lansat „Albă ca Zăpada și cei șapte pitici”, în 1937, […] …read more […]

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.