Pare o poveste desprinsă din filmele „Top Gun”, dar nu e așa. S-a petrecut acum 70 de ani, dar din motive evidente nu a fost făcută publică.
Într-o zi rece de noiembrie 1952, Williams a doborât patru avioane de luptă sovietice – și a devenit o legendă de care nimeni nu a mai auzit timp de peste 50 de ani.
Fostul pilot US Navy, acum în vârstă de 97 de ani, a primit Crucea Marinei, a doua cea mai înaltă distincție militară a serviciului, în cadrul unei ceremonii care a avut loc zilele trecute în California.
Secretarul Marinei, Carlos Del Toro, a declarat că, printre numeroasele propuneri pe care le-a primit și analizat pentru decorare, cazul lui Williams „a ieșit în evidență mai presus de toate celelalte”. “A fost foarte clar pentru mine că acțiunile sale au fost cu adevărat extraordinare „, scrie CNN.
Iată ce a făcut Williams pentru a câștiga această onoare.
În inferioritate numerică și armată
La 18 noiembrie 1952, Williams pilota F9F Panther – primul avion de vânătoare cu reacție al US Navy – într-o misiune în timpul Războiului din Coreea.
A decolat de pe portavionul USS Oriskany, care opera împreună cu alte trei portavioane într-o forță operațională în Marea Japoniei, cunoscută și sub numele de Marea de Est, la 160 de kilometri de coasta Coreei de Nord.
Williams, pe atunci în vârstă de 27 de ani, și alți trei piloți de vânătoare au primit ordin să efectueze o patrulă aeriană de luptă deasupra celei mai nordice părți a Peninsulei Coreene, în apropierea râului Yalu, care separă Coreea de Nord de China. La nord-est se află Rusia, pe atunci parte a Uniunii Sovietice, care a susținut Coreea de Nord în conflict.
În timpul misiunii, liderul grupului de patru aparate a avut probleme mecanice și, împreună cu însoțitorul său, s-a întors la grupul operativ din largul coastei. Astfel dintre cele patru avioane au rămas doar două – Williams și coechipierul său.
Apoi, spre surprinderea lor, au fost identificate șapte avioane de vânătoare sovietice MiG-15 care se îndreptau spre grupul operativ american.
„Au venit din altă direcție decât dinspre Rusia”, a declarat Williams într-un interviu acordat în 2021 Centrului Veteranilor Americani.
Comandanții precauți din cadrul grupului operativ au ordonat celor două avioane ale US Navy să se interpună între MiG-uri și navele de război americane.
În timp ce făceau acest lucru, patru dintre MiG-urile sovietice s-au întors spre Williams și au deschis focul, și-a amintit el.
În acel moment, comandanții americani de pe portavion i-au ordonat să nu se angajeze cu sovieticii, a spus el.
Williams le-a spus însă că deja se angajase, trăsese asupra unuia dintre MIG-uri, care se desprinsese din formație.
Singura șansă era să lupte.
Dogfight
Williams povestește că știa că dacă încerca să fugă, aparatele MIG-21 îl vor prinde, pentru că erau mai rapide decât el.
„La acea vreme, MiG-15 era cel mai bun avion de luptă din lume”, mai rapid și capabil să urce și să se scufunde mai repede decât avioanele americane, a spus el în interviu.
Avionul său era potrivit pentru acțiuni de atac la sol, nu pentru lupte aeriene, a spus el. De altfel, în scripte F9F trece drept un avion de vânătoare-bombardament, nu este unul de vânătoare pur-sânge.
Dar acum se afla într-un conflict nu doar cu unul, ci cu șase avioane sovietice. Al șaptelea abandonase formația după primul incident și era acum urmărit de coechipierul său.
Ceea ce a urmat a fost mai mult de o jumătate de oră de luptă aeriană, cu Williams schimbând direcția în mod constant – singurul domeniu în care F9F Panther putea concura cu avioanele sovietice – pentru a nu lăsa MiG-urile superioare să își fixeze armele asupra lui.
„Făceam exact așa cum am fost antrenat”, povestește.
Williams a descris cum un alt MiG ajuns chiar în fața lui a fost realmente dezintegrat de rafalele de mitralieră, și a trebuit să manevreze brusc pentru a evita resturile.
Pe parcursul luptei, Williams a tras toate cele 760 de cartușe de tun de 20 mm pe care F9F le avea la bord.
Însă și sovieticii l-au lovit pe Williams, dezactivându-i capacitatea de control a cârmei, dar și a aripilor. Mai putea manevra avionul doar cu ajutorul elevatoarelor din partea din spate a avionului.
Din fericire, a spus el, în acest moment se îndrepta în direcția forței operative americane din largul coastei. Dar unul dintre avioanele sovietice rămase era încă pe urmele lui.
Tot ce mai putea face era să zboare în sus și în jos ca și când ar fi într-un rollercoaster, dar cu mișcare doar pe verticală. În acest timp, gloanțele zburau pe deasupra și pe dedesubt în timp ce pilotul sovietic încerca să aibă o țintă clară.
În acest moment, camaradul lui Williams a reintrat în luptă, ajungând în spatele avionului sovietic și speriindu-l, potrivit relatării din Navy Memorial.
Întoarcerea
Dar Williams mai avea încă un zbor dificil de făcut pentru a aduce avionul avariat înapoi la bordul portavionului.
Și, ca ghinionul să fie ghinion până la capăt, apararea antiaeriană a distrugătoarelor din escorta portavionului a început să tragă după el, crezând inițial că F9F-ul lui Williams era un MIG.
Totul a durat alte câteva secunde lungi, până problema s-a lămurit.
Cu toate acestea, Williams trebuia să își aducă avionul pe puntea portavionului, lucru pe care îl făcea de obicei la o viteză de 105 noduri (120 mph). Dar el știa deja că dacă va coborî sub 170 de noduri (195 mph), din cauza multiplelor defecțiuni avionul său va intra în pierdere de viteză și se va prăbuși în marea înghețată.
Mai mult, nu putea să vireze pentru a se alinia cu portavionul. Așa că singura șansă a fost ca portavionul să ia o măsură extraordinară și să se angajeze el pe direcția aparatului.
Manevra a funcționat. Aparatul s-a trântit pur și simplu pe punte și a prins în viteză al treilea și ultimul cablu de oprire.
Pe puntea portavionului, echipajul Marinei a numărat 263 de găuri în avionul lui Williams. Acesta era într-o stare atât de proastă, încât s-a considerat că nu se mai poate face nimic și a fost împins de pe navă în mare, potrivit relatării din Memorialul Marinei.
Lupta care NU a avut loc. Teama de un alt război mondial
Dar, în timp ce avionul dispărea sub valuri, o altă problemă trebuia rezolvată. Consecințele acestei lupte puteau declanșa un conflict americano-sovietic de proporții.
Vestea despre eroismul lui Williams a ajuns până la vârf, președintele de atunci Dwight Eisenhower numărându-se printre înalții oficiali americani dornici să vorbească cu pilotul, potrivit site-ului Navy Memorial.
„În urma bătăliei, Williams a fost intervievat personal de mai mulți amirali de rang înalt din cadrul Marinei, de secretarul Apărării și, de asemenea, de președinte, după care a fost instruit să nu vorbească despre angajamentul său, deoarece oficialii se temeau că incidentul ar putea provoca o creștere devastatoare a tensiunilor dintre SUA și Uniunea Sovietică și, eventual, ar putea declanșa cel de-al Treilea Război Mondial”, se arată pe site.
Mai mult, o relatare a Departamentului american al Apărării despre incident notează, de asemenea, că forțele americane testau în acea zi un nou echipament de interceptare a comunicațiilor. Dezvăluirea rolului sovietic în luptă ar fi compromis acel avantaj al SUA.
Înregistrările luptei aeriene a lui Williams au fost clasificate imediat de către oficialii americani iar el a jurat să păstreze secretul, ceea ce înseamnă că vor trece mai bine de cinci decenii până când victoriile sale vor putea fi recunoscute pe deplin.
După 50 de ani
În 1953, Williams a fost decorat cu Steaua de Argint, însă în citație nu se făcea nicio referire la avioanele sovietice, ci doar la cele „inamice”. Și menționa doar trei lovituri. Cea de-a patra nu a fost cunoscută până când nu au fost publicate înregistrările rusești în anii 1990, precizează site-ul. Probabil, din aceleași motive, și rușii au preferat să păstreze tăcerea. Mai mult era vorba și de o înfrângere umilitoare…
Așadar, abia în 2002, când înregistrările au fost declasificate, Williams a putut să le spună chiar și celor mai apropiați de el.
„Pentru tot restul carierei sale împlinite în Marină și timp de zeci de ani după pensionare, detaliile luptei de câini a lui Williams cu MiG-urile sovietice deasupra Coreei de Nord au rămas un secret”, potrivit Departamentului american al Apărării.
„Când a fost în cele din urmă contactat de guvern și i s-a spus că misiunea sa a fost declasificată, prima persoană căreia Williams a spus că i-a spus a fost soția sa”.
