CITIRE

Povestea unui pod faimos. Femeia din spatele unei ...

Povestea unui pod faimos. Femeia din spatele unei realizări uimitoare

În 24 august 1876, în ediția de după-amiază a publicației Brooklyn Eagle, publicul era informat că un bărbat va încerca să traverseze podul Brooklyn. A doua zi, la ora anunțată, mii de newyorkezi curioși s-au adunat să vadă temerara faptă. Era o tentativă extraordinară având în vedere că podul de fapt nu exista atunci – era doar un cablu suspendat între doi stâlpi de ancorare aflați la cele două capete ale East River.

E.F. Farrington, omul care a traversat prima dată podul Brooklyn.. folosind ceea ce numim azi tiroliana | Sursa: Ephemeral New York

E.F. Farrington, omul care a traversat prima dată podul Brooklyn.. folosind ceea ce numim azi tiroliana | Sursa: Ephemeral New York

Îndrăznețul era un bărbat de 60 de ani, E.F. Farrington, maestrul mecanic al proiectului și a vrut să le facă o demonstrație lucrătorilor săi, cum se poate trece dintr-o parte în alta, se relata în The Complete History of the New York and Brooklyn Bridge, lucrare publicată în 1883.

La ora stabilită, ora 1 p.m., E.F. Farrington s-a așezat pe o planșetă prinsă la cele patru capete și suspendată de cablu și a trecut râul dintr-o parte în cealaltă. Sub el, ambarcațiunile s-au oprit și cei de pe râu priveau uimiți cum un om plutea, după toate aparențele, deasupra lor.

„Salvele de tun, sirenele ambarcațiunilor, strigătele entuziasmate ale spectatorilor, toate l-au însoțit pe omul care a traversat râul, în timp ce, cu o mână își flutura pălăria, iar cu cealaltă se ținea de frânghii”, scria New York Times într-un articol din 24 mai 1883, precizând că mii de oameni au mers să-l urmească. Podul Brooklyn a fost astfel pentru prima dată traversat.

În timpul construirii | Sursa: thoughtco.com

În timpul construirii | Sursa: thoughtco.com

În timpul construirii acestui impresionant pod ce leagă Brooklyn (orașul a fost integrat în New York în 1898) de Manhattan, New York, au avut loc și multe tragedii. Deși nu s-a dat niciodată o cifră oficială, se estimează că între 20 –  30 de muncitori care au lucrat la pod au pierit atunci în diferite accidente, pe lângă sutele de răniri de toate felurile pe care nimeni nu le-a înregistrat în documente.

Mulți s-au îmbolnăvit de așa-numita boală de decompresie după ce, în timpul realizării fundațiilor pentru stâlpi, au lucrat în chesoane. A fost o boală necunoscută până atunci ce i-a nedumerit pe medici și care l-a doborât inclusiv pe inginerul-șef, Washington Roebling. El a preluat proiectul început de tatăl său, John Augustus Roebling.

Imediat după deschiderea șantierului, în timp ce făcea măsurători pentru viitorul pod, John Roebling a fost rănit la picioare de o șalupă și, la puțin timp, în urma infecțiilor, a murit. Fiul său, Washington, atunci în vârstă de 32 de ani, cu mult mai puțină experiență decât tatăl său, s-a trezit responsabil pentru cea mai uimitoare structură inginerească a timpului, cum a mărturisit.

 

John Augustus Roebling, stânga; Washington Roebling, cu podul în fundal, privind lucrările de la fereastra apartamentului

John Augustus Roebling, stânga; Washington Roebling, cu podul în fundal, privind lucrările de la fereastra apartamentului

„După o săptămână (de la moartea tatălui său) devenisem suficient de calm ca să privesc obiectiv la situația mea. Piciorul pe care m-am sprijinit până acum s-a dus, prin urmare, singurul sprijin eram de acum doar eu”, a notat mai târziu, într-un jurnal personal, tânărul inginer.

Construcția a implicat două etape principale. Prima a fost cea de ridicare a stâlpilor de susținere ce a luat mai bine de șase ani – pe alocuri o muncă de Sisif în care muncitorii au simțit din plin și infernul lui Dante, cum scria David McCullough în cartea lui din 1972 dedicată „Marelui Pod” (The Great Bridge). Cea de-a doua, care a necesitat tot cam atâta timp, a fost de întindere a cablurilor de la un capăt la altul.

Emily Warren Roebling, femeia care a dus la bun sfârșit proiectul conceput de socrul și și preluat de soțul ei | Sursa: Mental Floss

Emily Warren Roebling, femeia care a dus la bun sfârșit proiectul conceput de socrul și preluat de soțul ei | Sursa: Mental Floss

În 1872, în timp ce s-a scufundat într-un cheson pentru a supraveghea lucrările, Washington Roebling a suferit și el de boala de decompresie și a paralizat. Cum nu s-a mai putut deplasa din casa lui situată în Brooklyn Heights, dar nici nu a vrut să renunțe la proiect, W. Roebling a continuat să fie inginerul-șef (cel puțin cu numele) și să supravegheze lucrările prin intermediul soției sale, Emily.

Cu un binoclu, W. Roebling privea zi de zi stadiul acestora de la fereastră. El a putut urmări cum s-au înălțat turnurile de susținere, s-au întins cablurile, s-a făcut șoseaua – exact așa cum era proiectul tatălui său.

Emily a fost femeia care a luat pe umerii ei responsabilitea uriașă a proiectului – ea a fost persoana ce a făcut legătura între muncitori, oficiali și soțul ei, imobilizat. S-a folosit de farmecul ei personal și de abilitățile ei de bun negociator pentru a discuta cu diferite părți implicate în proiect – inclusiv cu primarul din Brooklyn care a încercat să-l înlocuiască pe soțul ei.

În timpul lucrărilor | Sursa: nycwalks

În timpul lucrărilor | Sursa: nycwalks

A mers chiar și pe șantier și a fost prima persoană care a traversat podul instalat temporar și care a devenit o periculoasă și tentantă atracție pentru newyorkezi. Povestea spune că a luat cu ea un cocoș, pentru a-i purta noroc.

Cu toate că în acea perioadă a fost cu totul neobișnuit ca o femeie să se implice în astfel de proiecte inginerești și să umble pe șantiere, Emily a învățat permanent, chiar dacă nu a făcut studii de inginer.

Cei care au cunoscut-o și au lăsat mărturii despre ea au caracterizat-o ca o femeie cu un „caracter puternic”, cu un „intelect aproape masculin”. Toți au văzut în ea un excelent negociator și mulți au fost convinși că, de fapt, ea a fost creierul din spatele întregii realizări. Cu toate că munca ei nu a fost recunoscută de toată lumea, mai ales la vremea respectivă, totuși contribuția ei a fost amintită în discursurile unor oficialități la inaugurarea podului.

Podul suspendat, instalat temporar, a fost o atracție pentru newyorkezi | Sursa: National Archives

Podul suspendat, instalat temporar, a fost o atracție pentru newyorkezi | Sursa: National Archives

Autorul unei cărți dedicate lui Washington Roebling, omul care a construit Brooklyn Bridge, Erica Wagner, spunea: „Nu cred că podul Brooklyn s-ar fi construit dacă nu era Emily. Rolul ei a fost acolo esențial”.

În 24 mai 1883, când podul Brooklyn a fost inaugurat oficial, a fost numit „Minune a științei” sau „A opta minune a lumii” – nu a mai existat un asemenea proiect în care s-au combinat cu atâta ingeniozitate elementele inginerești cu cele de arhitectură. The Times titra într-un număr: „How the Wife of the Brooklyn Bridge Engineer Has Assisted Her Husband”.

Când a fost finalizat, costurile totale s-au ridicat la 15 milioane de dolari, de două ori mai mult decât a estimat John Roebling.

Podul Brooklyn | Credit: Kai Pilger, Sursa: Pixabay

Podul Brooklyn | Credit: Kai Pilger, Sursa: Pixabay

Astăzi, o placă pusă pe pod îi amintește pe toți cei trei Roeblings implicați în proiect și scrie: „În spatele oricărei realizări uimitoare se află devotatul sacrificiu de sine al unei femei”. Emily a murit în 1903, în timp ce soțul ei a trăit până în 1926.

Imediat după inaugurare, podul – cu o lungime totală de 1,8 kilometri, vreme de 20 de ani a fost cel mai lung pod suspendat din lume – a fost luat cu asalt. După câteva zile armonioase, ceva a făcut ca totul să o ia razna – s-a lansat zvonul că podul se va prăbuși. A fost suficient pentru ca mulțimea aflată pe pod să intre în panică și să înceapă să alerge ca să scape de acolo. Cursa oamenilor în delir a provocat atunci moartea a 12 persoane și rănirea altor 36.

Cum îi convingi pe oameni de rezistența unui pod? Aduci elefanți să meargă pe el | Sursa: Ephemeral New York

Cum îi convingi pe oameni de rezistența unui pod? Aduci elefanți să meargă pe el | Sursa: Ephemeral New York

Și totuși, americanii nu s-au lăsat prea ușor convinși de rezistența podului. Cine i-a convins? Elefanții. În 1884, P.T.Barnum, un cunoscut showman al vremii, dar și politician și întreprinzător, a fost invitat de autoritățile orașului să treacă podul cu 21 de elefanți (de la circ).

După deschidere, mulți sportivi sau pur și simplu îndrăzneți au încercat să-și testeze puterile și s-au aruncat de pe pod în apă – unii au murit, alții au scăpat cu viață. Totuși, în 1892, s-a consemnat că a avut loc prima sinucidere de pe Podul Brooklyn.

Podul Brooklyn, pictură de Ylli Haruni

Podul Brooklyn, pictură de Ylli Haruni

Podul Brooklyn a inspirat numeroși artiști, de la pictori la fotografi, de la scriitori la istorici, de la poeți la muzicieni. A apărut în spectacole televizate, filme, reclame.

După 136 de ani de la inaugurare, Podul Brooklyn nu doar că este tot acolo – este zi de zi traversat de sute de mii de oameni și mașini.

Podul Brooklyn | Sursa: Pixabay

Podul Brooklyn | Sursa: Pixabay

În timp ce benzile pentru automobile au fost modificate pentru a se adapta numărului tot mai mare de mașini, aleile pentru pietoni au rămas o atracție populară pentru localnici și turiști.

Cover: Podul Brooklyn | Credit: Ale Hidalgo, Sursa: Pixabay

 


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.