Site icon Editia de Dimineata

Povestea unui român de succes în mediul academic din America. Profesorul Stoica, despre medicină, neurodegenerare și cercetare

Unul dintre cunoscuții savanți americani de origine română în domeniul cercetării avansate în medicină, mai precis al neuroștiinței, este profesorul George Stoica de la College of Veterinary Medicine and Biological Sciences, Department of Pathobiology al Texas A&M University. Profesorul Stoica l-a avut drept mentor pe eminentul neuropatolog american Adalbert Koestner, la rândul său de origine română, născut la Jimbolia.

Profesorul George Stoica urmează să vină în România la sfârșitul lunii iunie, fiind invitat la cea de a doua ediție a Conferinței europene One Health, la București. Profesorul Stoica a avut amabilitatea să răspundă câtorva întrebări pentru editiadedimineata.ro, ca o avanpremieră „transatlantică” la întâlnirea de la București.

Domnule profesor, ce este neurodegenerarea, care sunt cauzele, care sunt efectele, cum se manifestă, care sunt bolile specifice, ce pot face medicina, știința? Crește volumul acestui tip de  boli?

Întrebarea este complexă și se poate scrie foarte mult despre neurodegenerare sau degenerative disorders. Voi încerca să sintetizez răspunsul la întrebarea dumneavoastră. Neurodegenerarea, prin definiție, înseamnă moartea neuronului din sistemul nervos central sau periferic, care poate avea cauze multiple. Decesul neuronului poate fi la nivel central, degenerarea afectând nucleul, așa cum se întamplă în bolile virale – polio și virusul turbării (rabia), sau periferic, când procesul degenerativ începe la periferia axonului neuronal, afectând  formațiunile numite dendrite și sinapsele, formațiunile de comunicare dintre neuroni. Degenerarea de acest fel se numește “dying back” iar progresul degenerativ este mai lent ca în degenerarea de tip central, care implică nucleul neuronului afectat.

În general, cauzele  neurodegenerarii se pot clasifica în două mari categorii: genetice și de origine epigenetică. Bolile de degenerare neuronală de natură genetică se moștenesc și se datorează unor mutații genetice ce se transmit din generație în generație, atât la om cât și la animale. Ca exemplu, menționez câteva exemple.  La om, boala Huntington, care este o boală neuronală degenerativă a creierului, care se manifestă prin tulburări motorii, cognitive și tulburări psihiatrice. La animale, este cunoscută așa numita “Canine multiple system degeneration”, identificată la Kerry Blue Terriers și Chinese Crested dogs. Clinic, se manifestă prin ataxia cauzată de denerarea neuronală la nivelul trunchiului cerebral.

Myosin 5a (myo5a), este o mutație caracterizată prin hipopigmentație și neurodegenerare la om și la animale. La om este cunoscută sub numele de Griscelli syndrome type 1, care induce defecte de pigmentare a părului si neurodegenerare, urmată de moartea prematură. Myo5a este o mutație cunoscută și la animale, la cabaline (Arabian Horse Lavender foal syndrome),  la șoarece (dilute mice) și șobolan (Dilute-Opisthotonus), cu aceleași modificări fenotipice ca și la om.

Rolul epigeneticii în neurodegenerare este extrem de complex și multiplu. Studiul epigenetic investighează schimbările fenotipice care nu implică alterația secvenței ADN.

Sistemul nervos central este foarte susceptibil la schimbările de mediu care pot afecta direct sau indirect viabilitatea și funcționarea normală a sistemului neuronal compus din neuroni și glial cells, elemente celulare  strâns conectate structural și functional, care mențin așa numita homeostazie. Alterații epigenetice sunt frecvent asociate cu vârsta și cel mai bun exemplu îl constituie boala Alzheimer, o boală degenerativă care  evoluează la om.

În societatea contemporană avansată din punct de vedere tehnologic și social, factorii epigenetici care pot afecta sistemul nervos sunt mult mai numeroși decât în trecut iar efectele nocive încă nu sunt cunoscute în totalitate! Evoluția degenerativă neuronală cauzată de mediul în care trăim este lentă, dar cu rezultate devastatoare pentru viața pe această planetă!

O alta categorie de boli degenerative neuronale o constituie boala cauzată de o proteină numită prion și reprezentativă aici este boala Creutzfeldt–Jakob (CJD) la om sau “boala vacii nebune” la animale.  Boala este spontană si numai un procent de 7 la sută este considerat ca posibilitate de transmitere ereditară. Factorii epigenetici din mediul în care trăim și care sunt implicați în neurodegenerare sunt diverși, pot fi de natură biochimică, bacterială, virală, parazitară și îndeosebi stresul –  cauzat de felul în care reacționăm la diverse situații în societatea noastră sau în profesia ce o prestăm. Din punctul de vedere al cercetării științifice privind bolile sistemului nervos, suntem la început de drum în legătură cu înțelegerea degenerării neuronale și a consecințelor. Avansul în domeniul cercetării științifice neuronale se poate realiza numai printr-o cercetare fundamentală bazată pe descifrarea mecanismelor degenerative la nivel molecular-genetic. Numai prin înțelegerea acestor mecanisme se pot iniția prognoza și tratamentul rațional al bolilor neuronale. Change in human conscience transforms society

Cum ați ajuns la specializarea în acest domeniu de vârf?

Răspunsul este simplu, prin muncă și perseverență. Am plecat din România în 1977 iar în 1980 m-am înscris pentru un masterat in neuropatologia experimentală la Ohio State University, pe care l-am obținut în 1982. Am continuat graduate school și în 1984 am obținut diploma de doctorat (PhD) la Michigan State University. Masteratul și PhD le-am realizat sub conducerea academică a mentorului meu, eminentul  neuropatolog profesor Adalbert Koestner. Din 1984 și până în prezent am funcționat ca Full Professor la College of Veterinary Medicine and Biological Sciences, Department of Pathobiology la Texas A&M University. Am continuat studiul bolilor neuronale folosind modele experimentale obținute în laboratorul meu. Aprofundarea în studiul cercetării neuronale (neuroscience) am realizat-o prin studiul autodidact și prin colaborare științifică. Aria mea de cercetare științifică a fost în domeniul medicinei comparate.

Ce fel de tip de viață, de diverse obiceiuri cotidiene, trebuie să avem pentru a nu intra în tunelul negru al neurodegenerării?

Este dificil de precizat cum ar trebui să trăim în societatea modernă de azi, care este complexă, pentru a ne feri de tunelul negru al neurodegenerării. Trebuie înțeles că neuronii, în general, nu se reînoiesc, așa cum se reînoiește țesutul epitelial al pielii, spre exemplu. Viața neuronului este limitată, ei îmbătrânesc și cu ei îmbătrânim și noi și murim împreună. Da, o atitudine pozitivă, optimistă în viața omului este benefică, dar poate fi greu de realizat în condițiile social-politice în care trăim. Demografic, societatea umană este heterogenă iar această societate se poate trasforma numai prin schimbarea în bine a conștiinței umane, ceea ce este cam greu de realizat!

Ce faceți, ce programe de cercetare aveți acum?

M-am pensionat, dar sunt mentor pentru tinerii asistenți universitari care continuă unele dintre proiectele mele.

Cum apreciați nivelul de pregătire al medicilor din România dar și al sistemului de sănătate din România? Ce ar trebui făcut, ca să funcționeze mai bine?

Nu vă pot da un răspuns la această întrebare nefiind familiar cu sistemul de sănătate din România. Sfatul ce îl pot da medicilor români este să respecte jurământul lui Hipocrat, pe care l-au depus atunci când au intrat în branșa practicării medicinei.

 

Exit mobile version