Povești din vremurile acelea vin acum spuse de maeștrii bucătari ai regimului comunist.  Reguli, meniuri şi alte întâmplări cu masterchefi ai Epocii de Aur găsim în noul episod „Adevăruri despre trecut”, la TVR 1.

Maeştri bucătari care au gătit la mari dineuri şi, uneori, în casele mai-marilor epocii ne povestesc mai multe miercuri, 3 noiembrie, ora 22.00.

Restaurantul, un lux

După cel de-Al Doilea Război Mondial şi instaurarea comunismului în România, a ieşi la un restaurant, şi mai ales la unul de lux, nu era o chestiune de zi cu zi. Puţini erau cei care îşi mai permiteau costurile unei astfel de trataţii.

„Scriitorii cu bună deschidere obţineau nişte drepturi de autor fabuloase. Erau plasticienii foarte agreaţi, ale căror lucrări erau cumparate, erau actorii cu tarife mari şi care aveau angajamente în mai multe părţi, şi în cinematografie, şi în teatru simultan, care ar fi putut să justifice respectivele cheltuieli”, ne lămureşte Lavinia Betea, conf. prof dr., consultant de specialitate al emisiunii „Adevăruri despre trecut”.

 Lucia Sturdza Bulandra, Dina Cocea, Sadoveanu…

„M-am angajat picolo la un restaurant care se deschidea atunci. Veneau somităţi, veneau artiştii de la Lucia Sturdza Bulandra (nu se numea aşa atunci), George Vraca, nu mai ştiu … Cella Delavrancea, erau surorile Cocea – Dina Cocea şi Tanţi Cocea. Venea Sadoveanu; Sadoveanu era o somitate; citeam cu multă pasiune toate poveştile lui. Mi-amintesc că îi aranjam faţa de masă şi (râzând) că, din greşeală, copil fiind, făceam şi eu să m-ating de el, aşa, cu mâna, să zic şi eu că m-am atins de marele Sadoveanu. Era foarte sobru; nu vorbea, îşi cerea şvarţul* lui, cafea, ceva. (NR șvarț era o băutură fierbinte făcută din boabe de cafea prăjite și râșnite, trecută prin filtru și îndulcită) Nu lăsa bacşiş, îşi aduna tot mărunţişul ăla şi-l punea bine, dar pentru mine era o mândrie că serveam pe Sadoveanu”, ne povesteşte Gheorghe Vătafu, cel care a devenit maestru bucătar în Epoca de Aur.

În străinătate: “Dacă ăştia vin la noi, ce ne facem, Petrule, cum îi tratăm? Puneţi mâna şi pregătiţi cadre!”

Între îndatoririle liderilor politici intră şi reprezentarea ţării în faţa oaspeţilor străini. Comuniştii au descoperit repede că erau deficitari la acest capitol.

Gheorghe Vătafu, maestru bucătar încă din vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, povestea că la o întrunire din străinătate, conducătorul român a remarcat modul în care erau trataţi de străini şi a devenit conştient de lipsa de personal calificat din ţara noastră.

I-a solicitat lui Petru Groza, premier la acea dată, să organizeze în România şcoli de bucătari, cofetari şi ospătari: „Bucătăria românească înainte, în perioada interbelică, era la un nivel foarte mare. Casele nobiliare de aici trimiteau bucătari să se specializeze în Franţa şi/sau aduceau bucătari din Franţa să le specializeze bucătăria. Ei bine, odată cu schimbarea regimului, acei bucătari care erau formaţi în şcoala veche au fost eliminaţi. Conducătorii noştri de atunci erau invitaţi la diferite simpozioane, conferinţe, întruniri în afara ţării. Şi-acolo erau trataţi cum se cuvine. Şi… Gheorghiu Dej, la o astfel de întrunire, se zice că l-a tras de mânecă pe Petru Groza, care era primul ministru: Dacă ăştia vin la noi, ce ne facem, Petrule, cum îi tratăm? Puneţi mâna şi pregătiţi cadre!”, relatează Gheorghe Vătafu.

Poveștile marilor bucătari ai Comunismului. Rafinament

Iniţial, relaţiile diplomatice ale României se reduceau la ţările care intraseră, şi ele, sub tutela sovietică. Pe măsură ce delegaţiile străine care veneau la noi în ţară s-au diversificat, s-a înmulţit şi personalul necesar pentru buna pregătire a dineurilor.

S-a ajuns ca la astfel de recepţii să fie aduşi maeştri bucătari de la cele mai bune restaurante din capitală şi din ţară.

Specializări în Occident

Mulţi dintre absolvenţii şcolii de bucătari erau trimişi, după terminarea studiilor, la specializări în Occident sau la concursuri internaţionale de artă culinară. „Am fost la Intercontinental, în Iordania, acolo am văzut pentru prima dată sparanghel. Acolo am văzut şi broccoli, şi kiwi, care aici, la noi în ţară nu erau. Mi s-a părut că este un cartof. Şi-atunci, de curiozitate, am muşcat din el. Dar l-am mâncat cu păr cu tot, că nu ştiam că se curăţă”, povesteşte amuzat Iulian Stanciu, maestru bucătar. „Erau multe care nu ştiam ce sunt … somonul fumé – păi, se văzuse la noi somon… şi afumat?”, adaugă Ioan Graur, la rândul său maestru bucătar.

Poveștile marilor bucătari ai Comunismului. Mese private

Şi, dacă tot plecau pe banii statului comunist, uneori liderii acelor vremuri apelau la serviciile lor pentru a le pregăti mesele private.

Despre reguli, meniuri şi alte întâmplări legate de gastronomia românească în perioada Epocii de Aur ne vor vorbi în acest episod mai mulţi maeştri bucătari: Gheorghe Vătafu, Ioan Graur, Ion Şerban, Iulian Stanciu, Grigore Todea, care au gătit la astfel de dineuri şi, uneori, în casele mai-marilor epocii. Iar introducerea în culisele acelor mese festive ne va fi oferită de conf. prof dr. Lavinia Betea.

---